Catedrala și Liturghia lui Melchisedec

„Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt” (Facere 14, 18), „asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea” (Evrei 7, 3). Ca „preot al Dumnezeului celui Preaînalt”, Melchisedec este icoană a arhieriei veșnice a Mântuitorului Iisus Hristos, iar ca „împărat al Salemului” sau „împărat al păcii”, este icoană a demnității Lui împărătești, iar prin rostirea binecuvântării asupra Patriarhului Avraam, Melchisedec este chip și icoană a demnității de proroc a Domnului (Facere 14, 18-20; Evrei 7, 1). Care să fi fost atunci altarul lui Melchisedec? Unde era cortul lui cel sfânt? Unde era templul lui? Care să fi fost biserica sau Catedrala lui? Fără îndoială, lumea întreagă. Pământul este altar al Catedralei lui Melchisedec și cerul îi este cupola.

Din grâul căror semănături și-a copt pâinea și din ce struguri de Eșcol și-a stors vinul pentru împărtă­șirea Patriarhului Avraam, care avea să-i dea zeciuială din toate (Evrei 7, 4)? Cine va fi luat parte la Liturghia lui, care vor fi fost Ecteniile lui, care erau rugăciunile lui, care va fi fost Trisaghionul lui, care va fi fost Heruvicul Liturghiei lui, care să fi fost Crezul lui în Dumnezeul cel Preaînalt, Cel care însă nu se descoperise Treimic la stejarul Mamvri; care va fi fost Anaforaua lui, care va fi fost Epicleza lui, care va fi fost Axionul Liturghiei lui, care să fi fost Rugăciunea lui Domnească, care va fi fost Priceasna lui? Ce taină și minune ar fi să-l auzim și să-l vedem pe Marele preot Melchisedec slujind în Catedrala lui necunoscută și nevăzută?

Pietrele de temelie și cele din zidurile Catedralei lui Melchisedec sunt toate pietrele sfinte din Vechiul și din Noul Testament, de la Altarul dreptului Abel până la piatra rostogolită - de Iosif din Arimateea și Nicodim vineri seara și de către îngerul Domnului, în dimineața Învierii -, de la mormântul Mântuitorului; de la altarul lui Noe până la piatra dată la o parte de la mormântul lui Lazăr din Betania și de la piatra de la Betel a lui Iacob și de la ­piatra de Eben-Ezer a lui Samuel, până la Gabbata. Catedrala lui Melchisedec este adevăratul loc „pardosit cu pietre” din Vinerea Patimilor (Ioan 19, 13). La toate acestea adăugăm cele douăsprezece pietre luate din Iordan de către Iosua și cele douăsprezece pietre ale Altarului Sfântului proroc Ilie de pe Carmel, precum și piatra legământului lui Avraam și Isaac cu Abimelec de la Beer-Șeba și piatra mărturiei lui Iosua de la Sichem (Iosua 24, 25-27). Catedrala nevăzută a lui Melchisedec stă întemeiată, mai presus de toate, pe Hristos - „Piatra cea din capul unghiului”, Alfa și Omega Reve­lației sau „Începutul și Sfârșitul” a toate cele ce sunt.

Catedrala lui Melchisedec ar putea fi Catedrala Mântuirii Nea­mului Omenesc, chip, imagine și icoană a Bisericii lui Hristos. Iconostasul Catedralei lui Melchisedec îi cuprinde pe toți sfinții, patriarhi, proroci și Apostoli ai Vechiului și ai Noului Testament. Diaconii lui Melchisedec sunt sfinții leviți ai Bisericii, Arhidiaconii Ștefan și Filip din Faptele Apostolilor; iar preoții din soborul lui sunt On din Heliopolis, socrul dreptului Iosif; Ietro din Madian, socrul lui Moise; ­Aaron, fratele lui Moise; Hilchia, de pe vremea regelui Iosia; preotul și prorocul Iezechiel, fiul lui Buzi; Simon, fiul lui Onie; preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului, cel dintâi Episcop al Ierusalimului, și Sfinții Episcopi Timotei, Tit și Filimon. Clopotele Catedralei lui Melchisedec sunt „cele șapte tunete din Apocalipsă, care și-au slobozit glasurile lor”, neîncetat, în văzduhul Revelației dumne­zeiești, pecetluite pentru totdeauna de către Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, la porunca îngerului lui Dumnezeu (Apocalipsă 10, 3-4).

Predica lui Melchisedec este Biblia întreagă, Evanghelia lui este Noul Testament, Paremiile lui sunt Cărțile Împăraților, Apostolul Liturghiei lui sunt Cărțile lui Moise, Cateheza lui sunt cărțile Prorocilor, Omilia lui sunt Faptele Apostolilor, Priceasna lui sunt Psalmii, Doxologia lui este Cântarea celor trei tineri, tăcerea lui este tăcerea de o jumătate de ceas din cer, din Apocalipsă (8, 1); Heruvicul lui izvorăște din carul heruvimilor de la Chebar; Epicleza lui este Cincizecimea, Otpustul Liturghiei lui este Apocalipsa.

Veşmintele nefăcute de mână omenească

Privitor la veșmintele arhi­erești ale lui Melchisedec, am putea spune că stiharul lui este cămașa cea necusută de mână a Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan 19, 23-24); epitrahilul lui este pieptarul lui Aaron cu cele douăsprezece pietre scumpe și jugul lui Hristos; brâul lui este Adevărul, mânecuțele lui sunt lanțurile Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Ierusalim, Filipi și Roma (Coloseni 4, 18), bedernița lui este Sabia Duhului Sfânt, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17); încălțămintea lui sunt sandalele lui Moise din fața rugului aprins, Sacosul lui este felonul Sfântului Apostol Pavel, lăsat în Troada, la Carp (II Timotei 4, 13); Omoforul lui este mantia Sfântului proroc Ilie Tesviteanul, Engolpionul lui este lanțul de aur al Sfântului proroc Daniel (5, 29). Discul Liturghiei lui Melchisedec este „discul lui Paternus” de la Tomis, Potirul lui este paharul de argint al lui Iosif, copia Proscomidiei lui este sulița sutașului de pe Golgota, lingurița Sfântului Potir este cleștele Serafimului din vedenia Sfântului proroc Isaia (6, 6); cădelnița lui este cădelnița de aur a îngerului din Apocalipsă (8, 3), tămâia acesteia este tămâia magilor de la răsărit; Mitra lui este cununa de spini a Mântuitorului, toiagul arhieriei lui este toiagul cel înflorit al lui Aaron; Prescurile lui sunt cele cinci pâini ale punerii înainte ale lui David, anafura Liturghiei lui sunt cele douăsprezece coșuri cu firimituri de la înmulțirea pâinilor, Mirul lui este vasul de alabastru cu mir de nard de mare preț al Mariei din Betania, untdelemnul lui este cel înmulțit de Sfinții proroci Ilie și Elisei în casa celor două femei văduve. Vinul Liturghiei lui este din Cana Galileii. Vecernia Catedralei lui Melchisedec este drumul și Cina din Emaus, iar Utrenia de dinaintea Liturghiei lui este dimineața Arătării de la Marea Tiberiadei.

Liturghie cerească şi pământească deopotrivă

Liturghia lui Melchisedec este cosmică, cerească și pământească deopotrivă, arhierească, neîncetată, neîntreruptă, continuă și veșnică. El binecuvântează arhi­erește cu cele două mâini ale lui Moise ridicate pe munte spre cer (Exod 17, 11) și cu crucea Gol­gotei, ținută în mâini și purtată pe umeri. Pastorala Marelui arhiereu Melchisedec, după a cărui rânduială avea să fie și să vină Marele Arhiereu Hristos - „Tu ești Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” (Psalmul 109, 4; Evrei 5, 6), este cântarea îngerilor de la Betleem și cântarea creș­tinilor „Hristos a înviat”, de la Paști. În Catedrala nevăzută a Mântuirii Neamului Omenesc a lui Melchisedec, la Strana stângă cântă toți sfinții Vechiului Testament, în acord cu harfa lui David, iar la Strana dreaptă cântă toți sfinții Noului Testament, în acord cu cântările de laudă ale Sfinților Apostoli Pavel și Sila din temnița din Filipi, care, rugându-se la miezul nopții, „lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniță îi ascultau” (Faptele Apostolilor 16, 25). În corul Catedralei cântă toate cetele cerești și îngerești, iar în Naos ascultă și se roagă toți Sfinții și dumnezeieștii Părinți ai Bisericii lui Hristos, cu rugăciunea isihastă ortodoxă „Doamne, Iisuse” a vameșului smerit din Evanghelie și din pronaosul Catedralei.

La Liturghia arhierească și dumnezeiască a lui Melchisedec, care străbate teologic întreaga Sfântă și dumnezeiască Scriptură, porțile Catedralei „se zguduiau din țâțânile lor”, precum în vedenia Sfântului proroc Isaia, „iar templul s-a umplut de fum” (Isaia 6, 4), ca semn și mireasmă a harului Duhului Sfânt dumnezeiesc și îndumnezeitor. De aceea, zicem și noi, împreună cu marele proroc și Evanghelist al Vechiului Testament: Vai nouă, că suntem pierduți! Suntem oameni cu buze întinate și locuim în mijlocul unui popor cu buze necurate. Și pe Domnul Savaot dorim să-L vedem cu ochii noștri! (cf. Isaia 6, 5), dacă nu în viața aceasta, măcar pe veci, după moarte. Liturghia lui Melchisedec a inspirat și inspiră Liturghiile ortodoxe ale Sfinților Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul și Ioan Gură de Aur și întreaga Teologie Liturgică, deoarece Catedrala cosmică a lui Melchisedec este plină de prezența Dumnezeului Celui Preaînalt, al cărui mare preot este el.

Acatistul Sfântului și Marelui Arhiereu Melchisedec, icoană a lui Hristos, încă fără o zi anumită în calendar, așteaptă și pe mai departe ca să fie scris.