Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Cuvântul parohului: „Paşte fericit“?

Cuvântul parohului: „Paşte fericit“?

Un articol de: Gheorghe Husarciuc - 01 Apr, 2009

Cu fiecare an, în preajma sărbătorii Învierii Domnului, ne este dat să auzim tot mai des acest salut: Paşte fericit! Dincolo de sonoritatea comică a acestui salut, datorată asocierii lui cu modul de hrănire a animalelor erbivore, trebuie să înţelegem că el nu este corect nici în ceea ce priveşte sensul şi denumirea sărbătorilor pascale.

Denumirea sărbătorii are forma de plural: Paşti şi nu Paşte. Întotdeauna s-a folosit pluralul, Paşti: în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinţilor Părinţi, în calendare şi în cărţile de slujbă, deoarece face referire la mai multe evenimente.

Denumirea acestei sărbători îşi are originea în Vechiul Testament, provenind de la cuvântul ebraic pesach, care înseamnă a trece. La Paşti, evreii serbează trecerea lor din robia Egiptului spre viaţa de libertate, în pământul făgăduinţei. Dar aceasta însuma mai multe evenimente: trecerea Domnului, la miezul nopţii, pentru a salva pe toţi întâi-născuţii evreilor şi a-i lovi pe întâi-născuţii egiptenilor prin îngerul morţii (îi pedepsea astfel pe egipteni, pentru a zecea oară, deoarece nu I-au ascultat porunca şi nu au eliberat pe evrei din robie - cf. Ieşire 12); de asemenea, trecerea prin Marea Roşie şi călătoria lor prin pustiu, până în ţara Canaanului etc. De aceea evreii folosesc pluralul pentru denumirea acestei sărbători - Paşti - şi o prăznuiesc timp de 7 zile (Ieşire 23, 15).

Biserica Ortodoxă a preluat această denumire, tot în forma de plural, Paşti, pentru cea mai importantă sărbătoare a ei. Şi noi serbăm o trecere: din robia păcatului şi a morţii, către viaţa cea veşnică. Această trecere a făcut-o Mântuitorul Iisus Hristos prin Patimile, Moartea şi Învierea Sa.

Biserica Ortodoxă nu face separaţie între cele două acte ale Răscumpărării, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos: Jertfa şi Învierea. Ele sunt strâns legate, deoarece, a vorbi despre înviere fără a vorbi mai întâi despre moarte e un non-sens; iar a vorbi despre moarte fără a avea perspectiva învierii e pierdere de vreme. Ce valoare mântuitoare ar avea moartea care nu se finalizează în înviere? Dovada unităţii şi intercondiţionării celor două momente în gândirea şi trăirea ortodoxă o găsim în tradiţia serbării Paştilor. Încă de la începutul creştinismului, prin Paşti se înţelegea atât Jertfa Domnului, cât şi Învierea, mai târziu cele două evenimente numindu-se: Paştile Crucii (cuprinzând Săptămâna Patimilor) şi Paştile Învierii (pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Manual pentru Institutele Teologice, EIBMBOR, Bucureşti, 1993, p.174-175). Şi faptul că până azi se foloseşte pluralul: Sfintele Paşti, şi nu Sfântul Paşte, e o dovadă a păstrării înţelegerii iniţiale a Sărbătorii, ca un ciclu de sărbători.

O dovadă în acest sens o constituie şi modul cum a fost rânduit Postul Mare, ca o împreunare a două perioade distincte de post: Postul Paştilor, de 40 de zile - ce se încheie în Duminica Floriilor -, şi Săptămâna Patimilor, văzută astfel ca perioadă pascală. Însăşi structurarea postului ne descoperă această perspectivă: orice post se încheie cu serbarea praznicului, către care el ne-a pregătit. Deci, la sfârşitul Postului Paştilor, e firesc să înceapă serbarea Paştilor (cu zilele Patimilor). Distincţia dintre cele două perioade este evidentă pentru oricine urmăreşte rânduielile liturgice. Aceste rânduieli accentuează caracterul pascal al Săptămânii Patimilor, făcând permanentă trimitere la evenimentele pascale evreieşti.

Din perspectiva celor prezentate mai sus, înţelegem de ce este greşit salutul: Paşte fericit! Nu numai datorită formei de singular, ci şi datorită semnificaţiilor pascale. Nici Paşti fericite! sau Sfintele Paşti cu fericire! nu sunt saluturi corecte, deoarece Săptămâna Patimilor, prima perioadă pascală, este marcată de tristeţe, de durere şi căinţă, că pentru noi a trebuit să moară pe Cruce Mântuitorul Iisus Hristos, şi nicidecum de fericire. În ceea ce priveşte a doua perioadă pascală, cuprinzând zilele Învierii, avem deja un salut, atât de drag nouă: Hristos a Înviat! Pentru ce să-l înlocuim cu altul, când acesta exprimă deplin fericirea noastră.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   Paşti  -   Postul Mare  -   Biserica Ortodoxa Romana