Lucrarea minţii schimbă creierul

În ultimii ani, tot mai multe rezultate sugerează că viaţa spirituală are efecte semnificative asupra sănătăţii, îmbunătăţind, în acelaşi timp, confortul psihic. Pe lângă roadele spirituale, practica regulată a rugăciunii oferă persoanelor o stare de linişte şi relaxare fizică. Multe alte beneficii medicale de pe urma practicării rugăciunii, a meditaţiei au fost evidenţiate în diverse cercetări: îmbunătăţirea răspunsului imunitar, ameliorarea tensiunii arteriale, diminuarea nivelului pe care îl are hormonul stresului (cortizol).

În luna iunie a anului trecut au fost date publicităţii rezultatele unei cercetări făcute la Universitatea din Manchester, care arătau că pentru persoanele obişnuite să practice frecvent rugăciunea sau meditaţia, durerea are un impact emoţional mai scăzut. Rezultatele studiului indicau faptul că persoanele care meditează în mod regulat reuşesc să rămână concentrate, reacţionând mai ponderat, în raport cu o durere pe care urmează să o experieze, cum este cazul suferinţelor provocate de unele intervenţii în tratamentele stomatologice. Specialiştii spun că această conduită neobişnuită, în situaţiile care presupun anticiparea durerii, ţine de funcţionarea diferită a cortexului prefrontal, o regiune a creierului implicată, de regulă, în controlul atenţiei şi în procesele gândirii.

Un alt studiu, publicat recent, arată că practica vieţii spirituale, susţinută pe o perioadă de opt săptămâni, poate avea efecte importante asupra dezvoltării anumitor regiuni din creier! Rezultatele cercetărilor, desfăşurate la Massachusetts General Hospital, date publicităţii în 30 ianuarie 2011, arată că practica meditaţiei are efecte importante la nivelul materiei cenuşii, în regiuni ale creierului asociate, de regulă, cu memoria, empatia şi stresul.

Cercetarea a fost gândită în aşa fel încât cercetătorii s-au putut asigura, în cadrul unui experiment adecvat, că ameliorarea stării generale nu poate fi pusă pe seama relaxării psihice. De fapt, ei au reuşit să dovedească faptul că o practică a vieţii spirituale produce modificări în densitatea materiei cenuşii.

Câteva studii anterioare acestei cercetări sugerau că există anumite diferenţe structurale între creierul persoanelor care au un program spiritual constant şi cele fără o practică în acest domeniu. Prin intermediul neuroimagisticii s-a putut constata faptul că imaginea creierului persoanelor din prima categorie prezenta o anumită îngroşare a cortexului cerebral în zonele asociate de obicei cu atenţia şi integrarea emoţională. Însă investigaţiile acelea nu puteau lega în mod cauzal diferenţe neurostructurale de practica meditaţiei.

Gândurile repetate schimbă creierul

Studiul recent, făcut la Massachusetts General Hospital, a încercat să evidenţieze dacă structura şi activitatea creierului înregistrează modificări semnificative ca urmare a unui program spiritual. Pentru aceasta, 16 persoane au urmat un program de meditaţie desfăşurat pe durata a opt săptămâni, alocând, în medie, 27 de minute de practică pe zi. Investigaţiile au dovedit o îmbunătăţire semnificativă a atenţiei acestor persoane, în comparaţie cu rezultatele pe care ele le-au obţinut cu două săptămâni înaintea începerii programului. Mai mult decât atât, analiza imagistică a evidenţiat anumite diferenţe apărute în ariile indicate de cercetările anterioare ca fiind active în exerciţiile spirituale, în meditaţie. Observaţiile au arătat o creştere semnificativă a densităţii materiei cenuşii din hipocampus, arie cunoscută în neuroştiinţe ca având un rol important în învăţarea şi în procesele de memorare, precum şi în structurile asociate de regulă cu conştiinţa de sine, compasiunea şi introspecţia.

În paralel cu datele obţinute prin analiza imaginilor, participanţii au raportat reduceri semnificative în intensitatea stărilor de stres resimţite pe parcursul programului, indicii care corespund, potrivit cercetătorilor, scăderii densităţii materiei cenuşii în amigdală. Într-adevăr, imaginile au confirmat o reducere a densităţii în cazul acestei arii recunoscute ca având un rol decisiv în anxietate şi stres.

Studiul nu a reuşit să pună în evidenţă schimbări semnificative într-o altă zonă a creierului, asociată în neuroştiinţe cu autoconştientizarea (insula), care a fost pomenită în studiile făcute anterior. Cu toate acestea, autorii cercetării sugerează că înregistrarea unor modificări în densitatea acestei zone ar putea necesita o practică spirituală mai îndelungată.

Rezultatele aduc un argument în plus noii direcţii de lucru care are în atenţie structura şi funcţionarea creierului, respectiv felul în care anumite arii suferă unele modificări ca urmare a activităţilor conştiente susţinute mai mult timp (neuroplasticitate). Datele sugerează de fapt că, printr-o acţiune repetată, omul poate avea un rol activ în schimbarea creierului, putând influenţa şi starea sufletească, şi calitatea vieţii printr-o activitate susţinută conştient.

Ce facem în fiecare zi, ne zideşte

Aşadar, dacă până acum o serie de studii arătau că meditaţia are efecte semnificative într-o varietate largă de procese care se petrec în corpul nostru, aceste noi rezultate dezvăluie cum înseşi mecanismele neuronale înregistrează unele modificări. Din perspectivă teologică, aceste rezultate sunt semnificative. Cercetările medicale arată că practicile spirituale antrenează modificări profunde, schimbări structurale în densitate în anumite regiuni din creier, cu rol foarte important în atenţie şi în emoţii.

Desigur, multe observaţii şi nuanţe pot fi introduse aici, privind conţinutul vieţii spirituale şi felul practicilor luate în discuţie în aceste cercetări. De asemenea, consideraţii chiar mai subtile ce vizează raportul dintre creier şi minte, pe de o parte, şi raportul dintre suflet (incluzând aici şi mintea) şi trup, pe de altă parte, aşa cum se regăsesc ele astăzi în abordarea neuroştiinţelor, filosofiei minţii şi respectiv gândirii patristice, ar putea fi invocate. Toate aceste observaţii sunt necesare, într-un context mai larg, şi ar solicita o analiză atentă şi extinsă. Însă, pe lângă acestea, este semnificativ faptul că, potrivit experienţei lor duhovniceşti, Sfinţii Părinţi creştini au făcut observaţii asemănătoare. Petru Damaschinul scrie, de exemplu, că mintea "se preface după forma fiecărui lucru pe care îl primeşte şi se colorează după chipul lucrului cunoscut de ea" (Învăţături duhovniceşti, în Filocalia, vol. 5, Editura Harisma, Bucureşti, 1995, p. 106.). Cu alte cuvinte, ceea ce facem cu mintea se imprimă în ea ca "dispoziţie", determinând tot mai mult forma ei. "Multa rugăciune te va învăţa rugăciunea de calitate", scria Macarie Egipteanul. Părintele arhimandrit Teofil Părăianu pomenea şi el, adesea, în conferinţele sale, faptul că omul trebuie să fie atent la faptele şi cuvintele sale, la ceea ce face în fiecare zi, pentru că "ceea ce facem ne face, ne zideşte!"

Aici se poate vedea, cumva, motivul pentru care, în viaţa ascetică a părinţilor, orice mişcare a gândurilor sau a voinţei, orice experienţă de cunoaştere este cântărită cu grijă. Rezultatele acestea recente vin să întâlnească practica veche a părinţilor, supravegherea atentă a vieţii interioare, a gândurilor, cuvintelor şi faptelor săvârşite în fiecare zi. Viaţa ascetică recomandă o atenţie sporită faţă de cuvinte şi fapte, faţă de gânduri şi simţiri, pentru că fiecare dintre acestea se imprimă, într-un anumit fel, în viaţa noastră.