Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Maica Domnului, model al integrãrii omului în taina mântuirii

Maica Domnului, model al integrãrii omului în taina mântuirii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Aurelia Bălan-Mihailovici - 28 Iul, 2021

În apropierea Postului Adormirii Maicii Domnului se cuvine să pătrundem în profunzimea vieţii Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu spre dobândirea adevăratelor înţelesuri, context în care m-am oprit asupra „tâlcuirilor biblice despre Maica Domnului” ale pãrintelui prof. dr. Vasile Mihoc, cunoscut ca un distins exeget al Noului Testament şi a cărui contribuție teologică este apreciată în mod special pentru descifrarea celui mai încifrat text al Legii noi sau partea a doua a Sfintei Scripturi, Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, cel care o descrie pe Maica Domnului astfel: „Și s-a arãtat din cer un semn mare: o femeie înveşmântatã cu soarele, şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cununã din douãsprezece stele” (Apocalipsa 12, 1).

Pornind de la aceastã concentratã definire a puterii şi rolului pe care îl are Maica Domnului în istoria uma­nitãþii din care face parte, autorul „tâlcuirilor biblice”, prof. Vasile Mihoc (Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, Sibiu, 2001), pune la dispoziþia cititorului câteva fragmente din Vechiul şi Noul Testament, lapidare şi aparent sãrãcãcioase, dar încãrcate de substanþa gândirii adânci, proprie vieþii Maicii Domnului, în economia misticã a mântuirii neamului omenesc. Cititorului i se pun înainte, sub cifra simbolicã 7, momentele-cheie din Sfânta Scripturã în care este prezentã Maica Domnului şi care sunt redate astfel: Evanghelia Maicii Domnului, Maica Domnului şi minunea Naşterii lui Hristos, Cu privire la „fraþii” Domnului, Maica Vieþii, „Pentru rugã­ciunile Preacuratei Maicii Sale”, „Buzele tale au atins buzele lui Dumnezeu”, Maica Domnului şi minunea Învierii. Din simpla enumerare a pãrþilor ce alcãtuiesc aceastã exegezã asupra Minunii Minunilor, care este Maica Domnului, înþelegem cât de mult trebuie sã o preþuim şi cât de mult îi datorãm noi, cei care beneficiem în fiecare clipã de ajutorul ei.

Ce înțelegem prin Evanghelia Maicii Domnului

Termenul este folosit în sensul propriu al Bunei Vestiri, pe care Arhanghelul Gavriil o aduce Sfintei Fecioare Maria, înştiinþând-o cã va naşte pe Mesia, Mântuitorul lumii. Noþiunea de Evanghelie este utilizatã în primul rând în definirea textului cu care începe Sfântul Apostol Luca Evanghelia sa, cu vestea adusã de Arhanghelul Gavriil mai întâi slujitorului la templu, Zaharia, despre naşterea fiului sãu, Sfântul Ioan Botezãtorul, şi apoi Sfintei Fecioare Maria din Nazaret: „Iar în a şasea lunã a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cãrei nume era Nazaret, cãtre o fecioarã logoditã cu un bãrbat care se chema Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1, 26-27).
Întregul text, inclusiv versetul 55, a fost numit Cântarea Sfintei Fecioare Maria, din care se desprinde înþelesul adânc pe care Fecioara Maria l-a receptat întocmai, trecând şi peste limitele firii, de naştere fãrã de bãrbat, nedumerire exprimatã în întrebarea: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bãrbat?” (Luca 1, 34). Ascultând cu atenþie explicaþia arhanghelului Gavriil, Sfânta Fecioarã Maria conchide într-un mod uimitor, supunându-se întru totul voinþei Tatãlui ceresc: „Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu” (Luca 1, 38), rãspuns ce scoate în evidenþã smerenia şi ascultarea. Vocabula fiat, în versiunea latinã, înseamnã punerea de acord a voinþei divine cu voinþa celei alese, ca mijlocitoare, în minunata lucrare de rãscumpãrare a umanitãþii pierdute prin neascultarea Evei.

Pãrintele Vasile Mihoc insistã asupra termenilor prin care descifrãm învestirea Nãscã­toarei de Dumnezeu, în greacă Theotókos, ca Maicã a Celui care „Fiul lui Dumnezeu se va chema”, calitãþi puse în valoare chiar de arhan­ghel în momentul Bunei Vestiri. Din aceastã prezentare îngereascã rezultã în mod firesc venerarea Preacuratei în Biserica tradi­þionalã drept „Ceea ce este mai cinstitã decât heruvimii şi mai mãritã, fãrã de asemãnare, decât serafimii”, pentru cã, spune Maica Domnului, „mi-a fãcut mie mãrire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui” (Luca 1, 49). Cu aceeaşi perseverenþã în credinþã, Maica Domnului pe toate le primeşte şi nu se mirã de nimic, o atitudine pusã în valoare admirabil de autorul tâlcuirilor, în capitolul „Maica Domnului şi minunea Naşterii lui Hristos”, în care se formu­leazã un rãspuns la aceastã atitudine: „Pentru cã înþelege cã Taina cea Mare, Taina Tainelor, nu este în vãzduh sau pe firmament, nu este în anghelofanii şi revelaþii particulare, ci chiar în faþa ei, în ieslea devenitã leagãn, în Pruncul care este Dumnezeu şi Om” (p. 15).

Cinstirea Sfintei Fecioare Maria

Maica Domnului, ca model al integrãrii omului „în taina mântuirii, începe cu acceptarea plinã de credinþã a minunii coborârii Fiului lui Dumnezeu în chip de Om şi se desãvârşeşte prin împlinirea plinã de dãruire a rolului pe care Dumnezeu ni-l atribuie în planul Sãu” (p. 17). Un alt aspect care trebuia lãmurit în motivarea cinstirii Maicii Domnului este acela al calitãþii de „pururea Fecioarã”, negat arbitrar de cei care se bazeazã pe receptarea ad-litteram a formulãrilor contextuale, de tipul „fraþii şi surorile Domnului”, prezente în Noul Testament. În capitolul „Cu privire la fraþii Domnului”, pr. prof. Vasile Mihoc face un scurt istoric al acestei probleme, cu ilustrarea ereziilor, puþine la numãr, din primele veacuri pânã astãzi, amintind ceea ce au exprimat dintotdeauna toþi exegeþii textului Sfintei Scripturi, şi anume cã termenul „frate” avea în lumea iudaicã valoarea semanticã de „rudã”, „nepot” sau „vãr”, afirmaþie motivatã prin exemple luate din textul Vechiului Testament. Dar şi unicitatea Maicii Domnului este pusã în valoare cu claritate în Evanghelii, al cãror miez este subliniat prin reliefarea formulãrilor unice, lipsite de ambiguitate, care o definesc pe Fecioara Maria în raport cu Fiul ei, Iisus, şi protectorul lor pãmântean, Sfântul Iosif: „Dupã plecarea magilor, iatã îngerul Domnului se aratã în vis lui Iosif, zicând: «Scoalã-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt»” (Matei 2, 13). Concluzia exegeþilor textului biblic, a celor dintâi, ca şi a celor contemporani, este una singurã: „fraþii” Domnului sunt de fapt verii Lui, fiii Mariei lui Cleopa, la rândul ei numitã „sorã” a Maicii Domnului, ceea ce însemna „rudã”, adicã cumnatã.

O altã calitate unicã a Fecioarei Maria, reliefatã de autor, este aceea de Maicã a Vieþii, cãci din ea a luat trup Cel ce este Calea, Adevãrul şi Viaþa, prin El creştinii credincioşi primesc viaþa adevãratã şi veşnicã. Restaurarea omului şi a relaþiei lui cu Dumnezeu-Tatãl se face prin Iisus Hristos, numit şi Noul Adam, dar şi prin Maica Domnului, Noua Evã sau Maica Vieþii, numele Femeii prin care umanitatea este salvatã. Integrarea Maicii Domnului în misiunea mântuitoare este dezvãluitã chiar de Fiul ei la începutul lucrãrii Sale mântuitoare, în Cana Galileei, prin apelativul femeie, utilizat şi înainte de sfârşitul acesteia, pe când Se afla pe cruce şi „a zis mamei Sale: Femeie, iatã fiul tãu”. Apoi a zis ucenicului: „Iatã mama ta!” (Ioan 19, 26, 27), încredinþare prin care Mântuitorul o declarã Maicã a tuturor ucenicilor Sãi, a creştinilor credincioşi care formeazã Biserica, deci Maicã a Bisericii. În aceastã învestire stã rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului pentru toþi creştinii care îi cer ajutorul şi de aceea sintagma „pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale” este o permanenþã în Biserica creştinã, prin care se aratã cã rolul ei nu s-a încheiat, ci a rãmas rugãtoare şi sprijinitoare a tuturor celor în nevoi, a acelora care cred în puterea lui Iisus, dar şi a Maicii Sale.

Din minunatele imnuri închinate de Sfântul Ioan Damaschin Maicii Domnului, autorul pune înaintea cititorului un fragment care se încheie cu splendida ipostazã a Maicii şi a Pruncului ei - Dumnezeu: „Dumnezeu S-a hrãnit din laptele tãu şi buzele tale au atins buzele lui Dumnezeu” (p. 47), imaginea sãru­tului fiind pãstratã în icoana Maicii Domnului numitã Glicofilussa sau „Sãrutarea dulce“, dar şi aceea a alãptãrii e redatã în una dintre icoanele de la grota Naşterii din Betleem.

Lectura celor şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului umple inima de bucurie şi dã un rãspuns ferm şi documentat tuturor acelora care sunt mai puþin familiarizaþi cu textul biblic, pe de-o parte, şi temeiuri sigure celor care se opresc la literã şi nu-i intereseazã exegeza textului, începutã din primele veacuri ale vieþii Bisericii creştine.

Citeşte mai multe despre:   Adormirea Maicii Domnului  -   Postul Adormirii Maicii Domnului  -   Maica Domnului