Prin nepostire am pierdut Raiul, iar prin postire câştigăm Raiul

Săptămâna în care ne aflăm ne pregăteşte pentru timpul binecuvântat al Postului Mare. Ea se numeşte Săptămâna Albă, când se dezleagă la brânză, lapte, ouă şi peşte. Această săptămână ne aminteşte de timpul petrecut de Adam în Rai, când respecta porunca postului de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului: „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2, 16-17)

Raiul a fost creat de Dumnezeu pentru om, iar acesta a fost aşezat în grădina din Eden pentru ca să o lucreze şi să aibă grijă de ea (Facerea 2, 15). Aici, Adam se bucura de mare cinste, trăia asemenea îngerilor şi alături de ei, Îl slăvea pe Dumnezeu cu Care era în legătură directă, bucurându-se de prezenţa Lui de-viaţă-dătătoare. Adam în Rai vorbea cu Dumnezeu şi se hrănea duhovniceşte din cuvintele rostite de Persoanele Preasfintei Treimi.

Această stare de fericire edenică pe care Adam o trăia în Rai ne este pusă înainte în aceste zile ce preced duminica în care vom vedea cum primii oameni au pierdut această grădină din Eden prin nepostire sau, mai exact, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu.

Săptămâna lăsatului sec de brânză este un timp „de introducere în Postul Mare”, este „marcată de începutul păzirii postului” prin „abstinenţa de la carne în toate zilele”, după cum arată părintele Makarios Simonopetritul în Triodul explicat, unde subliniază că acum ne aflăm într-o vreme când ne antrenăm pentru „asceza celor 40 de zile ale Postului Mare”. Imnografia acestei săptămâni o prezintă ca „înainte-prăznuirea Postului şi introducerea lui” şi ca pe „uşa de intrare în stadionul înfrânării”.

Această săptămână se încheie cu Sâmbăta asceţilor, când sunt pomeniţi toţi sfinţi care au strălucit în nevoinţă. Sinaxarul din Triod face următoarele precizări: „Cu sărbătorile de până acum, purtătorii de Dumnezeu Părinţi ne-au condus cu cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm în marea luptă a postului. […] Iată că au mai pus înaintea noastră şi pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe şi osteneli, au trăit cu cuvioşie. Aceasta, pentru ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului”.

Duminica ce precede Postul Mare este a Izgonirii lui Adam din Rai pentru nepostire prin neascultarea de porunca lui Dumnezeu: „Sfinţii Părinţi aşezând această pomenire a izgonirii lui Adam din Rai la începutul Sfântului Post de 40 de zile, spre a arăta prin aceasta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului, şi iarăşi cât de ruşinos lucru sunt lăcomia şi neascultarea. Aşadar, Părinţii, lăsând la o parte pe celelalte făpturi, care pentru om au fost făcute, ne-au pus în faţă pe Adam cel dintâi zidit, ca să ne arate, mai întâi, că mare rău a pătimit pentru că n-a postit puţin; al doilea, că de atunci răul a intrat în firea noastră şi, în al treilea rând, că cea dintâi poruncă a Domnului, dată oamenilor, este virtutea postului”. Concluzia sinaxarului este că Adam a pierdut Raiul pentru că nu a postit. De aici învăţăm că, postind, noi câştigăm Raiul.

Primii oameni au fost izgoniţi de Dumnezeu din Rai pentru că au ales să nu asculte porunca divină, s-au lăsat ispitiţi de diavol şi au mâncat din pomul oprit. Ei au ştiut că dacă vor călca porunca divină vor muri: „Numai din rodul pomului celui din mijlocul Raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” (Facerea 3, 3).

Primii oameni se lasă amăgiţi de cel rău că nu vor muri (Facerea 3, 4), ba chiar că, dacă vor mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, li se vor deschide ochii şi vor fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Facerea 3, 5).

Atunci femeia, „socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte” (Facerea 3, 6-7).

Păcatul primilor oameni constă în faptul că au vrut să devină „dumnezeu” fără Dumnezeu, din mândrie. Ei aveau datoria să reziste ispitei diavolului. N-au fost constrânşi, ci au căzut în păcat prin propria voinţă. Păcatele lor erau neas­cultarea, nesupunerea, neîncrederea, nerecunoştinţa izvorâte din mândrie. Stăpânit de ea, primii oameni doresc să ajungă la perfecţiune prin propriile puteri, fără ajutorul lui Dumnezeu.

Căderea primilor oameni a adus asupra nea­mului omenesc boala şi moartea. Ei au pierdut posibilitatea ca, prin ascultarea de porunca divină, să ajungă la viaţa veşnică. Cea mai mare pierdere este Raiul, pe care l-a pierdut neamul omenesc pâna la Jertfa şi Învierea lui Hristos prin care am primit posibilitatea ca, prin credinţă şi fapte bune, să ajungem în acest loc pentru care am fost creaţi. Iată cât rău a făcut neamului omenesc nepostirea protopărinţilor Adam şi Eva.

Biserica ne pune înainte în duminica ce precede Postul Mare izgonirea lor din Rai pentru a ne arăta că, dacă prin nepostire ei au pierdut Raiul, noi prin postirea din vremea Postului Sfintelor Paşti câştigăm Raiul deschis de Hristos prin Învierea Sa, pe care o prăznuim la capătul acestor zile de înfrânare.

Părintele Makarios Simonopetritul în Triodul explicat scrie că „tema Raiului plasată la intrarea în Postul Mare permite definirea acestuia ca un timp de întoarcere şi restaurare prin Hristos în demnitatea originară a lui Adam. Cele 40 de zile adună simbolic ansamblul timpului calificându-l prin modul de a fi al ascezei şi al căinţei, dar acest timp sfinţit apare astfel drept ocazia de a recapitula personal istoria mântuirii, retrăind dramatic cele două extremităţi ale sale: izgonirea din Rai şi Învierea, identificându-ne puţin câte puţin cu întâiul, iar mai apoi cu cel de-al doilea Adam”, Hristos Domnul Vieţii.

După această duminică intrăm în perioada binecuvântată a postului, când ne întoarcem la starea edenică a protopărinţilor Adam şi Eva din Rai. Şi noi suntem chemaţi să postim pentru a ne pregăti pentru binecuvântata zi a Învierii lui Hristos, când s-a deschis Raiul închis de nepostirea lui Adam.