Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica Sfânta Liturghie, sursă de pace interioară şi armonie socială

Sfânta Liturghie, sursă de pace interioară şi armonie socială

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Theologica
Un articol de: Pr. Nicolae Dascălu - 22 Feb 2024

În calendarul creştin, duminica este Ziua Domnului şi timp binecuvântat pentru aplecarea omului către cele sufleteşti. Datoria principală a fiecărui creştin din lume este să participe în această zi a săptămânii la Sfânta Liturghie. Dacă celelalte zile sunt dedicate preponderent vieţii active şi grijii pentru familie, duminica pune în prim-plan recunoştinţa adusă lui Dumnezeu, înmulţirea rugăciunii, cultivarea păcii interioare şi a armoniei spirituale cu semenii.

Cultul public al Bisericii cuprinde numeroase rugăciuni şi binecuvântări legate de pace, împăcare şi bunăvoire între oameni. Cea mai importantă slujbă din cultul divin public al Bisericii Ortodoxe este Sfânta Liturghie şi o privire atentă asupra rânduielilor ei şi a participării credincioşilor ne descoperă folosul ei duhovnicesc, binefacerile personale şi comunitare. Sfântul Nicolae Cabasila spune că trebuie să ne străduim a dobândi mai întâi pacea care stă în putinţa noastră şi după aceea să cerem de la Dumnezeu pacea Lui.

O cercetare istorică asupra ritualului Sfintei Liturghii arată accentul care s-a pus întotdeauna asupra păcii, ca fundament al împăcării oamenilor cu Dumnezeu, al reconcilierii şi înfrăţirii dintre persoane şi comunităţi. Încă din primul secol creştin, Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, vedea ca ideal sublim al unităţii dintre „pacea cea de sus” şi „pacea a toată lumea”, „pacea lui Dumnezeu care covârşeşte orice minte şi care păzeşte inimile şi cugetele noastre în Hristos” (Filipeni 4, 7).

Prin rugăciunile pregătitoare, înainte de intrarea sa în biserică, credinciosul este îndemnat să lase deoparte grijile pământeşti, să-şi cerceteze conştiinţa, să-şi recunoască greşelile şi să ierte pe cei care i-au greşit. Toate ecteniile încep cu formula „Cu pace Domnului” şi conţin cereri de invocare a ajutorului de sus „pentru pacea a toată lumea”, „pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice” (Liturghier, ediţia 2012). Cuvântul pace apare frecvent în rânduiala Sfintei Liturghii, atât în rugăciunile rostite cu voce tare, cât şi în cele de taină. La o analiză lexicală, în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare cuvântul pace apare de 40 de ori, iar în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur de 34 de ori (Daniel Benga, „Isihie şi Liturghie. Despre multiplele dimensiuni ale păcii în Dumnezeiasca Liturghie”, în Horeb 4, 2022, pp. 279-289).

Periodic, arhiereul sau preotul liturghisitor binecuvântează poporul prin cuvintele rostite de Mântuitorul Iisus Hristos către sfinţii Săi ucenici şi apostoli: „Pace vouă”, „Pace tuturor”. Pacea revine ca un laitmotiv în ectenia cererilor: „Ziua toată desăvârșită, sfântă, în pace și fără de păcat...”, „Înger de pace, credincios, îndreptător și păzitor sufletelor noastre...”, „Cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre și pace lumii...”, „Cealaltă vreme a vieții noastre, în pace și întru pocăință a o săvârși...”

Înainte de mărturisirea comună a dreptei credinţe şi de intrarea în Liturghia euharistică, slujitorii din Altar îşi dau sărutarea păcii şi rostesc cuvintele: Hristos în mijlocul nostru! Este şi va fi! Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Iar diaconul cheamă pe toţi credincioşii la iubire fraternă: „Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim”.

După împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel înviat, credincioşii se roagă ca starea de pace şi de bucurie spirituală să-i însoţească şi în comunitatea în care trăiesc, astfel încât să fie mereu promotori ai păcii şi bunăvoirii între oameni. În rugăciunea finală, rugăciunea amvonului, preotul se roagă: „Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, conducătorilor ţării noastre şi întregului Tău popor. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit este de la Tine, Părintele Luminilor...”

Semnificaţiile multiple ale păcii în Sfânta Liturghie sunt în directă legătură cu taina Crucii şi Învierii lui Hristos: „Crucea e temelia păcii adevărate. În crucea lui Hristos e pacea noastră. Acceptând crucea, noi întipărim fiinţa de pace, intrăm în comuniune cu toţi. Astfel, pacea între noi cei ce ne rugăm e prelungirea păcii lui Hristos, Care S-a sălăşluit în interiorul nostru şi ne-a adus mântuirea de păcatul despărţirii de Dumnezeu şi al dezbinărilor din noi şi dintre noi. Hristos Cel răstignit, pacea şi mântuirea sunt unul şi acelaşi lucru, sau sunt una în alta” (Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 267).

Îndeosebi, patru dimensiuni sau sensuri principale ale păcii se evidenţiază în Sfânta Liturghie: a) pacea exterioară, ca o condiţie prealabilă a Liturghiei şi un dar cerut pentru întreaga lume, atât în prezent, cât şi în viitor; b) pacea interioară, ca reconciliere între participanţii la Liturghie, realizată vizibil prin sărutarea păcii; c) pacea personală, ca sumă a tuturor virtuţilor, cerută în mod special în Ectenia Îngerului de pace (ectenia cererilor); d) pacea ca dar eshatologic al lui Dumnezeu şi pregustare a Împărăţiei cerurilor, dăruită prin repetata binecuvântare „Pace tuturor” (Daniel Benga, op. cit., pp. 288-289).

Dar cultivarea păcii din structura ritualului liturgic este continuată şi intensificată prin predici, cateheze şi cuvinte de învăţătură ale slujitorilor bisericeşti. Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel se adresa astfel poporului dreptcredincios în scrisoarea pastorală de la sărbătoarea Naşterii Domnului din anul 2015, intitulată Pacea lui Dumnezeu dăruită oamenilor: „Astăzi, când creşte violența verbală şi fizică în familie, în școală, în societate şi se înmulțesc conflictele militare şi terorismul în multe părţi ale lumii, când mulţi oameni, fiindcă nu mai au pace şi bucurie în suflet, caută fericirea în alcoolism ori în consumul de droguri, iar alţii ca să scape de depresie şi deznădejde se sinucid, activitatea educațio­nală, pastorală şi social-filantropică a Bisericii trebuie intensificată. Împreună cu familia, cu școala şi cu alte insti­tu­ții abilitate, Biserica trebuie să dezvolte şi mai mult o educaţie şi o cultură a păcii spirituale interioare şi a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc şi a reconcilierii, în locul urii, al învrăjbirii şi al violenței prezente în lumea de azi. În acest sens, este foarte actual îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: «Căutați pacea cu toţi oamenii şi sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu» (Evrei 12, 14)”.

În lumea agitată şi grăbită a zilelor noastre, Sfânta Liturghie este un liman de bucurie şi comuniune spirituală, dar şi o lecţie săptămânală de pace interioară, inspiratoare pentru pacea din familie şi societate.

Citeşte mai multe despre:   duminica  -   Liturghie