Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, izbăvitor de boli molipsitoare

În istoria Bucureştiului, cunoaştem câteva cazuri de rugăciune săvârşită către Dumnezeu, în faţa moaştelor Sfântului Cuvios Dimitrie, dar şi ale Sfântului Visarion al Larisei, după care epidemiile de ciumă sau holeră au încetat într-o perioadă foarte scurtă. Sfinţii sunt rugători fierbinţi pentru noi înaintea Tronului Atotputernicului Dumnezeu şi mijlocirea lor a izbăvit poporul în multe rânduri de boli şi necazuri. Rugăciunea de mijlocire a sfinţilor, ca urmare a rugăciunii credincioşilor în biserici sau la casele lor, reprezintă, în tradiţia Bisericii Ortodoxe, un mod de a-I cere lui Dumnezeu izbăvirea de boli şi necazuri.

Sfinţii lui Dumnezeu sunt mijlocitori şi rugători în faţa lui Dumnezeu pentru poporul credincios care-şi pleacă genunchii şi inimile, cerând iertare şi milă mai ales în vreme de necaz sau boală. Bolile molipsitoare au atins din vechime societăţile, iar Biserica Ortodoxă a înţeles prin acestea un semnal de alarmă la atitudinea oamenilor faţă de relaţia lor cu Dumnezeu şi cu semenii. De aceea, cultul ortodox prevede rugăciuni prin care poporul îşi cere, prin vocea preotului, iertare de greşeli şi imploră milă de la Dumnezeu şi încetarea epidemiilor. Aceste rugăciuni speciale sunt citite mai ales la Liturghie, în timpul Ecteniei de început şi a Ecteniei cererilor stăruitoare, cunoscută şi sub numele de întreită, după repetare de trei ori a răspunsului „Doamne, miluieşte”. (...) De asemenea, rugăciuni şi rânduieli speciale pot fi citite la finalul Liturghiei, înainte de plecarea credincioşilor spre case. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis miercuri, 11 martie 2020, către toate eparhiile din cuprinsul Patriarhiei Române, o rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii, rostită de preoţi, în contextul răspândirii noului coronavirus, îna­inte de otpustul slujbelor.

Unii sfinţi au fost rugaţi, de-a lungul timpurilor, să mijlocească pentru încetarea molimelor care afectau societatea. Dintre aceştia amintim doi sfinţi ale căror cinstite moaşte au fost duse în procesiune prin Ţara Românescă pentru a înceta epidemiile de ciumă care afectau în vechime populaţia. Este vorba de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul Ierarh Visarion al Larisei.

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi se află la Catedrala Patriarhală din Bucureşti din anul 1774, când au poposit după încheierea unei campanii din numeroasele războaie ruso-turce din acea perioadă. Ele au fost luate din Bulgaria, care era atunci parte integrantă a Imperiului Otoman, cu gândul de a fi duse în Rusia. Generalul rus Piotr Saltâkov s-a răzgândit însă şi le-a lăsat la Bucureşti. Ulterior, datorită multor fapte minunate care s-au petrecut ca urmare a rugăciunilor românilor credincioşi, Sfântul Dimitrie a devenit Ocrotitorul Bucureştilor.

În anul 1814, atunci când ciuma din timpul domnitorului Caragea făcea ravagii în ţară, slujitorii au înconjurat oraşul în procesiune cu sfintele moaşte de la catedrală, fapt care a fost urmat de scăderea în intensitate şi încheierea epidemiei. După aproape două decenii, în urma unei procesiuni solicitate de conducătorul temporar al Ţării Româneşti, generalul rus Pavel Kiselev, Sfântul Dimitrie L-a înduplecat pe Dumnezeu să ajute bucureştenii să scape de epidemia de holeră care speriase atunci foarte tare poporul. În acel an, la 15 septembrie, când se săvârşeşte pomenirea Sfântului Visarion al Larisei, care a ajutat în mai multe rânduri bucureştenii să scape de epidemii, moaştele Cuviosului Dimitrie au fost scoase în procesiune până în Dealul Filaret, unde s-a făcut slujbă cu rugăciuni de cerere a încetării urgiei. Din acea zi cazurile de holeră care ducea la moartea bolnavilor au devenit din ce în ce mai puţine, iar la o lună după acest eveniment epidemia a încetat. Cu câţiva ani înaintea acestor fapte, moaştele Cuviosului fuseseră scoase de asemenea în procesiune către podul Mogoşoaiei (actuala Piaţă a Victoriei) pentru ca Dumnezeu să dăruiască ploaie în vreme de secetă îndelungată. Atunci ploaia a început chiar în timpul procesiunii, udându-i pe toţi credincioşii bucuroşi că Dumnezeu S-a milostivit spre ei.

Moaştele Sfântului Visarion al Larisei, al cărui cinstit cap se păstrează la mănăstirea grecească Dousikou, au fost aduse de câteva ori în Bucureşti în secolul al 18-lea, iar în 1738 şi 1792 ele au fost aduse pentru ca Dumnezeu să izbăvească ţara de ciumă, fapt care s-a petrecut în acea vreme, notat de cronicile de atunci. Procesiunile din acele timpuri au avut ca ţintă capitala şi împrejurimile, cât şi ţinuturile Vlaşca, Olt şi Dâmboviţa. Rugăciunile de mijlocire ale Sfântului Visarion au fost ascultate de Dumnezeu şi ţara a scăpat în scurtă vreme de plaga care secera mulţime de vieţi. Datorită acestor fapte minunate, Sfântul Visarion a devenit foarte popular, în Bucureşti construindu-se mai multe biserici închinate lui, iar unele existente l-au luat ca pe al doilea ocrotitor.

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvântează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

 Poezie

Mă-nclin spre tine, 
înger în halat alb

Doctor de trup și scut de apărare
Ești printre suferinzi de ore-n șir,
Aduci speranţă, dar și alinare, 
Te zbați să păstrezi viața printr-un fir. 

Ești copleșit de moarte și durere,
Iar casa ta-i acum doar la spital,
Deși sleit de ultima putere,
Îți cauți forța-n sfinți fără egal.

Dar nu ești singur: ruga mea ridic
Să fii mereu sub sfântă ocrotire,
Să nu te-nvingă frica și nimic
Să nu păteze din eroica-ți menire.

Și eu, ca preot, poate obosit, poate hulit, 
Lucrând pentru a sufletelor sănătate, 
De suferințe am fost copleșit,
Dar cu nădejde sfântă fost-au vindecate.

După un timp, când lupta s-a sfârşit,
Te vezi biruitor în toți cei vindecați,
Pe chipul tău apare-un zâmbet obosit:
Puțini plecară, mulți au fost salvați!

Nu te mâhni, prin taină-i rânduit
Să știm că sănătatea e darul de păstrat, 
Mă-nclin acum spre albul tău halat
Și-ți spun cu dragoste:
„Tu și de data asta ai reuşit!”

Pr. Robert Nicolae