Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Triodul, vreme a pocăinţei şi postirii

Triodul, vreme a pocăinţei şi postirii

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Theologica
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 22 Feb, 2021

Odată cu Duminica Vameşului şi a Fariseului a început o perioadă specială din anul bisericesc, numită Triod, după numele cărții liturgice ce conține slujbe biseri­cești având cântări specifice, grupate câte trei şi numite pentru aceasta tricântări. Triodul este o perioadă de sporire a pocăinţei credincioşilor, dar şi de postire, pentru că ne pregătește pentru întâmpinarea Învierii Mântuitorului.

Pilda vameșului și a fariseului pomenită în prima duminică a Triodului redă sensul îndemnurilor permanente ale Mântuitorului către ascultătorii din vremea Sa, dar şi către noi, care ascultăm azi cuvântul Evangheliei. Miezul propovăduirii Mântuitorului îl constă îndemnul la pocăinţă pentru că s-a apropiat Împărăţia cerurilor, aşa cum spunea şi Sfântul Ioan Botezătorul. Pocăinţa este însă un act personal necuantificabil, aşa că oamenii întrebau şi întreabă permanent cum se poate realiza aceasta şi cât timp durează ea. Mântuitorul rostește pilde despre pocăinţă, iar una dintre acestea este cea a vameşului care nu îndrăznea să intre mai departe de uşa templului şi stând în spate se bătea cu pumnul în piept şi ținea capul plecat pentru păcatele săvârşite. În contrast cu vameşul, Mântuitorul îl oferă drept exemplu negativ pe un fariseu care se considera deja îndreptăţit prin înfăptuirea rânduielilor, atitudine care îl îndepărta de pocăinţa cea adevărată. Cântările primei săptămâni a Triodului repetă în fiecare zi exemplul vameşului care se pocăieşte sincer, în contrast cu fariseul orgolios. Pentru a sublinia pocăinţa adevărată, care nu vine din împlinirea seacă a rânduielilor, ci din inima zdrobită, Biserica a suspendat postul din zilele de miercuri și vineri din această primă săptămână din Triod, pentru ca nu cumva cineva să se poată mândri ca fariseul de odinioară.

Duminicile Triodului, popasuri duhovniceşti

Urmează încă trei duminici de pregătire pentru Postul Mare, numite „a Fiului risipitor”, „a Înfricoşătoarei Judecăţi” şi „a Izgonirii lui Adam din Rai”, urmate de şase duminici ale Postului, dedicate unor evenimente sau sfinţi care constituie modelele creştinului de pocăinţă adevărată şi dobândirea roadelor acesteia: Duminica triumfului Ortodoxiei împotriva ereziilor, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca şi Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, după care începe Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului.

În sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi se face pomenirea generală a celor adormiţi, săvârşindu-se Utrenia specială după care a fost copiată rânduiala Parastasului săvârşit în alte sâmbete din an. Aceasta  este ultima sâmbătă când se mai săvârşeşte pome­nirea celor adormiţi cu parastas, până în sâmbăta a doua din Postul Mare, şi de aceea creştinii îi pomenesc atunci pe toţi cei din veac adormiţi dintre rudele lor, dar şi pe cei pe care nu are cine să-i pomenească, acest lucru aducându-ne aminte de şederea tuturor oamenilor îna­intea Tronului de Judecată al lui Hristos. În ultima săptămână dinaintea intrării în post, se dezleagă în toate zilele la pește, ouă şi lactate, iar în prima sâmbătă a ­Postului Mare se face pomenirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron şi a minunii colivei din vremea împăratului Iulian Apostatul.

Prima săptămână din Postul Sfintelor Paşti este mai aspră în postire, mai ales până miercuri, atunci când nu se face nici o slujbă în cadrul căreia să se împărtăşească credincioşii. În primele patru zile de post se citeşte fragmentat Canonul cel Mare al Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, încadrându-se în slujba Pavecerniţei, mai spre seară. În Duminica Sfintei Cruci se face scoaterea unei cruci din Sfântul Altar pentru închinare. În săptămâna a cincea a postului, miercuri se citeşte Canonul cel Mare complet, în cadrul Privegherii, numită în popor „denie”, de la slavonescul „bdenie”, adică Utrenia săvârşită seara târziu, iar vineri seara, tot în cadrul unei „denii”, se citeşte Acatistul Bunei Vestiri, deoarece această sărbătoare se cinstea adesea în săptămâna aceasta din post. În ziua praznicului Bunei Vestiri se face dezlegare la peşte, pentru bucuria cinstirii acestui eveniment mântuitor.

Una dintre sâmbetele speciale din post este cea dinaintea Duminicii Intrării Mântuitorului în Ierusalim. În această sâmbătă pomenim învierea lui Lazăr în Betania, și se încheie postul de patruzeci de zile, în ziua următoare dezlegându-se la peşte. În tradiţia mai multor Biserici Autocefale, în această sâmbătă se săvârşesc procesiuni care amintesc de mulţimile care L-au întâmpinat pe Mântuitorul la Ierusalim.

După duminica plină de bucurie a Floriilor începe Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului, când se săvârşesc privegheri sau „denii” în fiecare seară, începând cu seara din Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului şi până vineri seara.

Trebuie să menţionăm că zilele de rând, adică de luni până vineri, din perioada Postului Mare, sunt zile aliturgice, când nu se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie în cadrul căreia sunt aduse spre prefacere pâinea şi vinul ­care devin Trupul şi Sângele Mântuitorului. Sinodul al VI-lea Ecumenic a stabilit, totuşi, pentru mângâierea credincioşilor ­care postesc aspru, ca în aceste zile să se săvârşească totuşi împărtăşirea cu Sfintele Taine pregătite în duminica anterioară, în cadrul unei slujbe speciale, numită Liturghia Darurilor înainte sfinţite, Sinodul VI numind-o „slujba celor înainte sfinţite”. De obicei, această slujbă este unită cu Vecernia. Rânduiala bisericească actuală prevede totuşi ca în unele zile să nu se săvârşească nici această slujbă, cum ar fi în primele două zile din post şi în Vinerea Mare.

Citeşte mai multe despre:   Triod  -   pocainta  -   post  -   Postul Mare