Zămislirea Maicii Domnului, împlinirea rugăciunilor fierbinți

În fiecare an, la 9 decembrie, Biserica face pomenirea zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana. „Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Și pregătească biserică însu­fle­țită și casă sfântă spre sălă­șluire Lui, a trimis pe îngerul Său către Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana - din care a voit să se nască Maica Sa cea după trup -, care mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească nașterea Fecioarei.”  Așa­dar, Sfânta Fecioară Maria este zămislită de Sfinții şi Drepții Ioachim şi Ana în urma rugăciunilor lor stăruitoare prin minune dumnezeiască, dar după legea firii umane.

Sfinții Ioachim şi Ana sunt pomeniţi la finalul tuturor sfintelor slujbe din Biserica Ortodoxă, motivaţia acestui fapt fiind arătată de arhimandritul Hrisostom Papadákis: „Pomenirea (de la Otpust) se încheie cu numele Sfinților Ioachim și Ana. De ce acest lucru? Pentru că din ei s-a născut Maica Domnului. Așadar, cu rostirea numelui Maicii Domnului începem și cu sfinții și dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana terminăm, fiindcă ei sunt cei ce au născut-o pe cea care este pricina îndumnezeirii tuturor oamenilor. Toți acei sfinți pe care îi pomenim s-au mântuit și au fost slăviți de Dumnezeu pentru că Sfinții Ioachim și Ana au născut-o pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Maica Domnului și Maica noastră a tuturor”.

Parcurgând textele aghiografice ale zilei şi coroborându-le cu cele din data de 8 septembrie, înţelegem că din iconomie dumnezeiască Drepții Ioachim şi Ana nu au putut avea copii şi ajungând la o vârstă înaintată, nu au încetat să ceară prin rugăciune să primească de la Bunul Dumnezeu un prunc care să ridice oprobriul public iudaic la care erau supuşi pentru că nu aveau copii.

Răspunsul la rugăciunile lor stăruitoare a fost trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Arhanghel Gavriil la Dreptul Ioachim, care era retras în munte în asceză, şi la Sfânta Ana în grădina unde-şi plângea durerea maternității neîmplinite. Arhanghelul Bunei Vestiri le-a vestit că vor fi părinții unei copile sfinte care va fi Maica Domnului. Sinaxarul ne spune că prăznuim astăzi această veste pe care Arhanghelul Gavriil o aduce Drep­ților Ioachim şi Ana, a „sfintei zămisliri a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic”. El „a prefăcut în fapte” cuvintele vestite de Arhanghelul Său şi „a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat” din Ana cea stearpă „maică născătoare de copii”.

Ieromonahul Macarie de la Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos afirmă că odată ce Sfânta Ana o zămisleşte pe Fecioara Maria „ia sfârşit sterpiciunea întregii firi omeneşti, despărțită de Dumnezeu prin moarte”, iar prin această zămislire minunată a celei ce era stearpă şi la vârsta când biologic nu mai putea procrea, „Domnul a vestit şi a întărit minunea cea mai uimitoare a zămislirii fără de sămânță şi a Naşterii curate a lui Hristos din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”. Între zămis­li­rea Sfintei Fecioare Maria şi cea a Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, este o diferență fundamentală explicată teologic de Sinaxar: „Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduință, dar din unire şi să­­mânță bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânță bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înțelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit...” Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită la fel ca toți oamenii după căderea protopă­rin­ților Adam şi Eva, după „legea firii omeneşti căzute şi supuse morții şi stricăciunii” aduse de păcatul strămoşesc. Ieromonahul Macarie Simonopetritul precizează că Sfânta Fecioară Maria, chiar dacă este „vas ales, sipet de preț pregătit de Domnul de la începuturile veacurilor” şi „fără îndoială reprezentanta cea mai curată şi mai desă­vârşită a oamenilor”, totuşi „nu a fost lipsită de moştenirea noastră comună, nici de consecințele păcatului strămoşesc”. Doar Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se zămileşte fără păcatul strămoşesc şi consecințele sale. El Se întrupează făcându-Se întru totul asemenea oamenilor, dar fără păcat. După cum mărturisim şi în cântările de la sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie): „Cel ce este din veci din Tatăl, din Maică arătându-Se sub vremi lumii, Cuvântul cel mai presus de ființă, chipul robului primeşte şi Se face trup, nedespărțindu-Se de Dumnezeire şi pe Adam îl zideşte din nou în pântecele celeia ce L-a zămislit pe El fără de sămânță”.

Sfânta Fecioară Maria este zămislită de Sfinții şi Drepții Ioachim şi Ana în urma rugăciunilor lor stăruitoare prin minune dumnezeiască, dar după legea firii umane. În acest sens, Sinaxarul acestei zile ne spune că „Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepților Ioachim şi Ana, din care avea să vină Însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti înțelepți părinți să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor”.

Pentru acestea şi noi astăzi mărturisim minunata zămislire a Prea­sfintei Fecioare Maria cântând: „Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”