A de la Ana Davila

Nu, nu poate fi o coincidență faptul că în anul declarat de Patriarhia Română „An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București a fost celebrată Ana Davila, soția marelui medic și general Carol Davila, de la care a preluat administrarea și conducerea azilului pentru fete orfane înființat de acesta. Da, se împlinesc 190 de ani de la nașterea ei și 150 de la moarte, dar motivele pomenirii ei sunt mai profunde.

Da, din nou, Ana Davila a trăit doar 40 de ani, dar cât de mult a făcut în acest scurt răstimp! A fost o boieroaică română profund implicată în activitatea de asistență socială și de educație a tinerelor fete și, în același timp, promovând din toate puterile portul popular și valorile tradiționale românești. Contemporană cu Mihai Eminescu, a cărui zi de naștere, devenită Ziua Culturii Naționale, o sărbătorim azi, Ana Davila, născută Racoviță, a fost unul din cei nouă copii ai Anei (Anca) Racoviță, născută Golescu, și ai lui Alexandru Racoviță. Era, după mamă, nepoata lui Dinicu și a Zincăi Golescu, în timp ce familia tatălui dăduse mai mulți domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei, şi Ana și surorile ei au petrecut o mare parte din copilărie la Golești, în conacul istoric despre care Ziarul Lumina a scris: AICI. De altfel, acolo s-a și căsătorit, în costum popular, cu Carol Davila, cu care a avut patru copii: Alexandru, scriitor, Elena, căsătorită Perticari, Zoe, căsătorită Cuțarida, și Carol ­Nicolae, medic. 

Ana Davila a condus azilul amintit până la moartea sa și a atras multe doamne din înalta societate în finanțarea acestuia, prima fiind nimeni alta decât Elena Cuza, care a și inițiat o chetă publică pentru construirea unei noi clădiri, fiind prima și cea mai importantă donatoare, drept care instituția a primit denumirea de „Azilul Elena Doamna”. Clădirea a fost construită pe Dealul Cotrocenilor din București și există și azi, ca monument istoric. De-a lungul timpului, i s-au adăugat mai multe construcții, precum Capela Elisabeta sau Ateneul cu acelaşi nume (astăzi dispărut), la inițiativa și cu sprijinul reginei Elisabeta. Ana Davila supraveghea personal activitățile din azil: cusutul, broderia, confecționarea de costume populare etc., și a coordonat elaborarea unui caiet de modele. O parte dintre costume și caietul au fost expuse în 1873 la Expoziția Internațională de la Viena și au obținut mai multe diplome și distincții.

Când sute de copii îți spun „Mamă”

Într-o tragică ironie, având în vedere profesia soțului, Ana Davila a murit, la 13 ianuarie 1874, ca urmare a unei greșeli medicale! În timpul unei conferințe despre aerul atmosferic, ținută la Spitalul Colțea de celebrul doctor și alți medici, chimiști și farmaciști, Ana Davila a cerut chinină, pentru că o durea capul, dar a primit stricnină, aflată cu un raft mai sus... După moartea ei, de azil s-au ocupat Carol Davila și regina Elisabeta, iar în amintirea ei regina a introdus la Curte obligativitatea purtării costumului popular la balurile caritabile. 

Mormântul Anei, ca și cel al soțului ei, se află în apropierea clădirii azilului, acolo unde soții Davila aveau și locuința. Soțiile mai multor medici de la Spitalul Colțea au strâns bani pentru a-i ridica o statuie, realizată de Karl Storck și amplasată tot acolo, iar pictorul Sava Henția, care era profesor de desen la azil, i-a făcut două portrete postume, ca și Theodor Aman. Există și fotografii ale Anei, realizate de Carol Popp de Szathmári și alții, reproduse în diverse lucrări sau aflate în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României sau ale Bibliotecii Naționale.

Toate acestea și multe altele au fost rememorate vineri, 12 ianuarie 2024, în cadrul întâl­nirii de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. În cuvântul său de deschidere, rectorul Universității București, Marian Preda, a anun­țat că evenimentul este primul dintr-o serie de manifestări dedicate sărbătoririi a 160 de ani de la înființarea acesteia, a vorbit despre necesa­ra ajutorare a celor defavorizați, așa cum a făcut și Ana Davila, și a subliniat că locul în care ne aflam este încărcat de istorie, fiind situat pe Șoseaua Panduri, unde a poposit Tudor Vladimirescu, la intrarea în Capitală, și în imediata apropiere a fostului palat domnesc ­Cotroceni, azi sediul Președinției României. 

În continuare, Graţiela Buzic, de la Școala doctorală de studii literare și culturale, a făcut un cuceritor portret al celei omagiate, prezentându-i inclusiv arborele genealogic, în care se intersectează mai multe mari familii boierești. Azilul condus de Ana Davila ajunsese să găzduiască peste o sută de tinere orfane și, conform mărturiilor, sute de copii îi spuneau „mamă”. Costumul ­popular, atât de promovat de ea - și prezent în sala arhiplină, fiind îmbrăcat de multe persoane din audiență - era și este mai tare decât orice discurs, a afirmat Graţiela Buzic. Răspunzând unei întrebări din public, căci întâlnirea a fost interactivă, vorbitoarea a spus că, din păcate, faimosul caiet de modele al Anei Davila n-a putut fi găsit până acum, dar, cine știe, poate există undeva.

La rândul ei, Victoria Bizon, teribil de emo­ționată, a prezentat grupul Șezătoare București și a spus: „Ce vedeți pe noi e cusut de noi! N-am venit aici să facem parada modei din lada de zestre a bunicii, care de altfel e cam goală...” Grupul există de nouă ani, funcțio­nează pe banii celor circa 30 de membre și între timp au apărut șezători similare în multe orașe mari și în unele dintre cele mai mici. Victoria Bizon a ținut să semnaleze prezența în sală a Olesei Enache, pictoriță și doctorandă, venită pentru acest eveniment de la Chișinău, după ce a călătorit toată noaptea cu trenul. Vorbitoarea a mai precizat că interesul pentru Ana Davila le-a fost stârnit de o șezătoare desfășurată la Paraclisul universitar „Sfânta Elisabeta”, cunoscut și sub numele „Capela Elisabeta Doamna” (singura biserică ortodoxă din România construită în stil italian), în prezența părintelui paroh Ștefan Tigău, care, de altfel, a doua zi, 13 ianuarie 2024, urma să oficieze Sfânta Liturghie și un parastas în memoria soției lui Carol Davila. 

Invazia de tinerețe

Cum în București se circulă greu, la un moment dat sala a fost invadată de un mare grup de elevi întârziați. Nu s-a supărat nimeni, de­sigur, mai ales că erau toți îmbrăcați în costume populare - a fost ca și când ar fi intrat o grădină de flori! Fiecare prezentare, ajutată de proiecții, a însemnat un alt tip de abordare. Astfel, Laura Grünberg și Teodora Văcărescu, de la facultatea-gazdă a manifestării, au vorbit despre instituția comemorării, cea dintâi parafrazând o vorbă bine-cunoscută: „Spune-mi pe cine și cum comemorezi și o să-ți spun ce fel de societate ești”. Ea a subliniat că evenimente precum cel la care eram prezenți constituie o necesară reconstituire a trecutului, din păcate prea puțin cunoscut de publicul larg.

Într-o pauză a manifestării, Graţiela Buzic a declarat pentru Ziarul Lumina: „Ne bucurăm foarte mult că am putut să organizăm evenimentul și mulțumim Universității că ne-a oferit acest cadru. A fost o mobilizare incredibilă! N-am crezut că se strânge atât de multă lume în mod spontan! Toți cei pe care i-ați văzut în sală au venit pentru că au citit ori au auzit de eveniment și au vrut să vină, nu i-a organizat nimeni!” Ce mai trebuie făcut? am întrebat, și răspunsul a fost: „În primul rând, toată lumea trebuie să studieze. Fac un apel la presă și la tinerii care scriu pe rețelele de socializare să nu mai vâneze doar știrile de senzație. Nu găsești aproape nimic despre munca Anei ­Davila. Trebuie să promovăm valorile adevărate!” Următorul pas? „Planuri avem, sănătate și putere de muncă să fie! În 2025 vor fi 200 de ani de la nașterea Elenei Cuza... Până atunci, în vara asta, Șezătoare București o va celebra pe Tanța Neferescu. Și mai sunt multe alte ­femei pe care trebuie să le omagiem!”

Am plecat de la evenimentul din Șoseaua Panduri nr. 90-92 cu certitudinea că așa va fi. Și, dacă ar fi să se scrie o istorie a implicării româncelor în ajutorarea celor sărmani și în păstrarea tradițiilor noastre populare, ar trebui să înceapă cu litera A. A de la Ana Davila.