Învăţătura de credinţă ortodoxă prezintă Taina Sfântului Botez ca „poartă” de intrare în Biserică, „îmbrăcare în omul cel nou şi în Hristos” a celui ce o primeşte, început și temelie a vieții sale în Domnul pentru lumea de aici şi pentru veşnicie. Membru al Trupului lui Hristos - Biserica, curățat de păcatul strămoșesc prin harul Duhului Sfânt, noul botezat a fost „născut a doua oară” prin întreita afundare în apele baptismale, imersiune-emersiune care închipuie, adânc mistic, moartea şi învierea sa cu Hristos; astfel, înnoit fiinţial „după chipul Ziditorului său”, el se numără de acum cu „cei întâi-născuţi înscrişi în cer”, devenind candidat la „plata chemării celei de sus” şi la „părtăşia Învierii Domnului”, după cum glăsuiesc rugăciunile din rânduiala liturgică a Tainei. Se înţelege astfel că, pentru cel care îl primeşte, Botezul este o lucrare esenţială a Duhului Sfânt asupra lui, cu efecte spirituale indelebile şi cu valenţe veşnice. De aici rezidă importanţa pregătirii pastoral-misionare a familiei pruncului (sau a candidatului însuşi, dacă este matur), a naşilor şi chiar a unora dintre participanţii pentru acest moment solemn şi plin de sfinţenie. În contextul societății contemporane, marcate de transformări spirituale, culturale și sociale profunde, actualizarea pastorației familiei creștine cu prilejul administrării Tainei Botezului devine nu doar oportună, ci absolut necesară.
Primii paşi ai acestei pregătiri încep cu pastoraţia familiilor tinere care primesc de la Dumnezeu dar de prunc şi aşteaptă naşterea acestuia. Vizitele pastorale ocazionate de vestirea marilor praznice ale Naşterii şi Botezului Domnului sau de alte prilejuri liturgice (săvârşirea unei sfeştanii sau a unei pomeniri, sfintele slujbe de la biserică) sunt optime pentru interacţiunea preotului cu aceste familii. Este necesar ca viitorii părinţi să fie conştienţi că trebuie să se pregătească pentru venirea pe lume a pruncului lor nu doar din punct de vedere emoţional, medical sau economic, ci şi din perspectivă spirituală. Ei pot fi invitaţi la biserică unde, în cadrul unor convorbiri duhovniceşti cu miez catehetic dens şi bine dozat, vor înţelege de la preot ce miracol şi ce binecuvântare este un copil pentru viaţa lor. Apelul la un text scripturistic esenţial şi la două sau trei scurte referinţe patristice ajută la înţelegerea semnificaţiei momentelor esenţiale ale slujbei Botezului. Ar fi de dorit ca ambii părinţi să se spovedească şi să primească Sfânta Împărtăşanie, iar viitoarea mamă să se pregătească pentru momentul naşterii printr-un program de rugăciune intens, din care să nu lipsească Paraclisul Maicii Domnului sau acatistul sfântului/sfintei care va deveni, prin preluarea numelui, ocrotitorul ceresc al pruncului.
Pregătirea duhovnicească pentru Botez va continua în cadrul vizitelor pastoral-liturgice pe care preotul le face la casa unde s-a născut copilul, în ziua întâi, a opta şi a patruzecea, când va săvârşi, pentru lăuză şi prunc, rânduielile stabilite de Biserică. În aceste contexte se stabilesc o serie de detalii legate de programarea şi săvârşirea Tainei. Acestea sunt cele mai bune prilejuri de a explica iarăşi familiei că Botezul nu este o ceremonie religioasă învechită şi nemaiînţeleasă, nu este nici o simplă tradiție care trebuie urmată şi nu se rezumă la un eveniment monden ce trebuie organizat „după cataloage”, ci este o lucrare de mare sfinţenie, care transformă fiinţial pruncul botezat, care îi temeluieşte întreaga sa devenire spirituală. Astfel motivaţi, părinţii vor înţelege că trebuie să cunoască anumite semnificaţii despre ritual şi despre taina din Taină, ceea ce presupune o bună comunicare cu preotul. Nu este uşoară pentru preot această pledoarie, în contextul lumii secularizate în care trăim, având în vedere ritmul accelerat al vieții și influențele culturale şi religioase de tot felul, care slăbesc adesea legătura dintre familie și Biserică. Dar iată că Botezul unui prunc poate deveni o ocazie pastorală care trebuie cât mai bine fructificată pentru a reînnoi legătura duhovnicească a acelei familii cu Biserica și pentru a reafirma sensul autentic al vieții ei creștine.
Două situaţii pastorale aparte le constituie candidaţii maturi la Botez, în special cei care provin din alte confesiuni creştine ori chiar din alte religii, cât şi pruncii născuţi în familii mixte. În primul caz, preotul este îndatorat să invite candidatul la o serie de cateheze sistematice şi să îl pregătească bine pentru momentul primirii Tainei, care se va oficia cu binecuvântarea chiriarhului eparhiei respective. În al doilea caz, preotul trebuie să cunoască bine contextul familial pentru ca oficierea Taina Botezului pentru pruncul respectiv să nu genereze conflicte intrafamiliale, interconfesionale sau interreligioase, care pot avea uneori şi efecte juridice.
O atenţie specială trebuie acordată pregătirii naşilor pentru participarea conştientă, luminată şi implicată la slujba Botezului finului lor. Prezentarea finului la Altar, pentru Botez, este cel mai bun prilej pentru naşi de a-şi arăta credincioşia şi ataşamentul față de Biserica Ortodoxă. O întâlnire pastorală a preotului cu naşii, cu ceva timp înaintea săvârșirii Tainei, poate contribui la înțelegerea profundă a responsabilităților pe care ei și le asumă, în fața lui Dumnezeu şi a Bisericii, prin legătura de paternitate şi maternitate spirituală care îi leagă pentru totdeauna de finul/fina lor. Este cazul să amintesc aici, imperios, că atât în cadrul întâlnirilor cu părinţii, cât şi cu naşii, preotul va aminti doar strict despre cele cuvenite pentru slujbă şi care vor trebui pregătite în timp, neinsistând deloc pe aspecte pecuniare. În contextul socio-economic în care ne aflăm, această abordare poate aduce un mare succes pastoral prin aceea că părinţii şi naşii simt înţelegere, empatie şi ajutor din partea preotului, asumându-şi fiecare rolul său, în libertate deplină.
Momentul culminant al acestui parcurs are loc în însăşi ziua Botezului pruncului. Preotul va săvârşi, fără abatere, rânduiala Tainei Sfântului Botez, din Molitfelnic. Să nu uităm că cea mai bună pastoraţie se face prin slujirea frumoasă, elegantă şi convingătoare prin evlavie autentică. La finalul slujbei, preotul va ţine un scurt cuvânt parenetic, bine pregătit din vreme. Acesta poate avea accente catehetice referitoare la anumite secvenţe din rânduiala Tainei, precum afundarea pruncului în „apele purtătoare de Hristos şi cu bună mireasmă” (Sfântul Chiril al Ierusalimului) sau la semnificaţia rânduirii unui nume creştin pruncului, al cărui suflet „care nu avea până acum nici o formă şi nici o rânduială, îşi ia forma şi conţinutul său” (Sfântul Nicolae Cabasila); sau, acest cuvânt poate conţine referiri la îndatoririle pe care le au părinţii, naşii, bunicii pentru buna creştere a pruncului, conform Sfântului Ioan Gură de Aur, care învaţă: „Nu este de ajuns să naștem copii; trebuie să-i și creștem în frica și învățătura Domnului”. Această perspectivă evidențiază faptul că responsabilităţile tuturor celor din jurul micului nou-creştin abia încep în familia chemată să devină „biserică domestică”, în care copilul trebuie să înveţe rugăciunea, valorile morale, virtuţile și frumuseţea vieţii în Hristos.
În concluzie, actualizarea pastorației familiei creștine cu prilejul administrării Tainei Sfântului Botez este o necesitate majoră în contextul lumii contemporane. Printr-o cateheză adecvată, prin comunicare vie, cu tact pastoral, preotul poate transforma momentul Botezului într-un real nou-început al acelei familii pentru viaţa în Hristos. Astfel, copilul, prin Botez, va primi „cel mai mare dar” (Sfântul Grigorie de Nazianz), dar va avea şi şansa de a crește într-o familie care îi va asigura un mediu spiritual în care să se dezvolte optim. În această lucrare atât de sensibilă, rolul preotului este esenţial.
.jpg)
