Catehezele baptismale ale Sfântului Ioan Hrisostom

Catehizarea populaţiei adulte care a dorit să primească Taina Botezului a constituit una dintre cele mai importante şi dificile misiuni ale Bisericii în decursul secolelor IV-V. De aceea, ne-am propus să prezentăm, pe parcursul a două materiale, principalele aspecte existente în cuvântările baptismale ale Sfântului Ioan Gură de Aur, cu nădejdea că aceste cuvinte vor fi de folos şi astăzi păstorilor de suflete în formularea parenezelor susţinute cu ocazia Tainei Botezului.

Sfântul Ioan Hrisostom afirmă că darurile primite prin Taina Botezului nu constau exclusiv în iertarea păcatului strămoşesc sau în dobândirea harului Duhului Sfânt, ci numeşte mai multe: „Ai văzut câte sunt darurile Botezului? Mulţi cred că singurul dar este iertarea păcatelor, noi însă am numărat zece vrednicii. De aceea şi botezăm copii, deşi nu au păcate: ca să li se adauge sfinţenia, dreptatea, înfierea, moştenirea, înfrăţirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaş al Duhului“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cateheze baptismale“, III, 6, trad. pr. Marcel Hancheş, Sibiu, Ed. Oastea Domnului, 2003, p. 59). Într-un pasaj anterior, Sfântul Ioan Hrisostom mai enumeră încă două, care completează numărul de zece, şi anume libertatea şi îndrăzneala la rugăciune. Toate aceste aspecte nu sunt îndeajuns subliniate, din păcate, nici de teologia ortodoxă actuală, nici de cercetările întreprinse asupra scrierilor patristice. Prin Taina Botezului devenim sfinţi, pentru că suntem cu adevărat „făptură nouă“ întru Hristos (II Corinteni 5, 17). În al doilea rând, dobândim „dreptatea“, pentru că vieţuirea păcătoasă este una nedreaptă atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de lume şi de Hristos Însuşi. În al treilea rând, prin Botez primim „înfierea“, devenind „fii“ ai lui Dumnezeu Tatăl şi „fraţi“ ai lui Hristos şi, tot din acest punct de vedere, primim şi „moştenirea“ care se cuvine celor care au primit înfierea, şi anume Împărăţia cerurilor. În continuare, „înfrăţirea“ reprezintă nu doar apropierea noastră de Hristos, ci şi a noastră împreună, pentru că Taina Botezului ne face pe toţi „rude“, de vreme ce toţi ajungem să facem parte din marea familie a creştinilor. Devenim, totodată, mădulare ale lui Hristos pentru că, fiind botezaţi, facem parte din Trupul Său extins, adică din Biserică şi devenim şi „sălaşe ale Duhului“ pentru că primim în interiorul inimii noastre harul Duhului Sfânt, care nu ne mai părăseşte niciodată, dar care poate ajunge să fie acoperit de norii păcatelor pe care le săvârşim mai târziu. Devenim liberi, pentru că „oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului“ (Ioan 8, 34) şi doar Adevărul (adică Hristos) ne poate face liberi (Ioan 8, 32). Îndrăzneala la rugăciune - ultima dintre cele zece vrednicii despre care vorbeşte Sfântul Ioan Gură de Aur - nu se referă la o intensificare a cererilor despre bunuri materiale sau de împlinire a patimilor care ne stăpânesc, ci la a îndrăzni să ceri asemenea unui fiu al lui Dumnezeu cele vrednice de Dumnezeu: Împărăţia cerurilor, dobândirea virtuţilor creştine, mântuirea fraţilor noştri şi a întregii lumi.

Vieţuirea creştină - îndemnuri către naşi

„Feriţi-vă de toate aceste rele momeli ale diavolului şi nimic să nu fie mai de cinste pentru voi decât a intra în Biserică. Şi odată cu renunţarea la bucate şi la rele să vă fie mare şi râvna pentru virtute. Şi tot timpul zilei să-l împărţim astfel: o parte pentru rugăciuni şi mărturisiri, iar alta pentru citire şi străpungerea sufletului; şi toată râvna noastră să fie îndreptată spre convorbiri despre cele duhovniceşti. Mare atenţie trebuie să avem ca să nu fim prinşi în cursele celui rău“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cateheze baptismale“, I, 39-40, p. 40). În trecut, aceste îndemnuri erau adresate catehumenilor înainte de a primi Taina Botezului, dar acum acestea pot fi îndreptate în special către naşi şi ceilalţi creştini prezenţi la Taină. Rugăciunea, primirea Tainelor, citirea şi pocăinţa de propriile păcate, precum şi mărturisirea acestora la Taina Spovedaniei trebuie să reprezinte atât acţiuni din viaţa părinţilor, cât şi din cea naşilor - altfel cum garantează aceştia că vor fi îndrumători spirituali ai copiilor botezaţi? De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur îndemna la dialoguri duhovniceşti, pentru că, adesea, se întâmplă să pierdem mult timp cu discuţii inutile sau vătămătoare de suflet. Toate aceste aspecte pot face parte din viaţa noastră, pentru că, în caz contrar, Botezul copilului în cauză va deveni un eveniment duhovnicesc „pasager“, deoarece el nu va regăsi în mediul de acasă nicio imagine, niciun gest care să-i aducă aminte de vrednicia primită, în afara unor poze, uneori puţin stânjenitoare, care nu capturează poate nimic din ce s-a petrecut de fapt acolo. De aceea, este important să ne rugăm, să citim şi să formăm o atmosferă duhovnicească în familia noastră, pentru a asigura copilului şi posibilitatea de a-şi trăi propria înfiere întru Hristos, nu de a aşterne peste ea o uitare totală.

Frumuseţea egalităţii sociale

„Iar ceea ce este minunat şi de necrezut, este că aici orice inegalitate şi diferenţă în demnităţi se destramă. Căci şi dacă ar avea vreunul funcţie socială sau strălucitoare bogăţie ori de ar fi dintr-un neam vestit, ori ar avea multă slavă în viaţa aceasta, aici este egal cu cerşetorul şi cu cel zdrenţăros, adesea şi cu cel orb ori şchiop, şi nu se poticneşte de acest fapt. Căci ştie că în cele duhovniceşti toate acestea dispar şi nu se caută decât buna dispoziţie a sufletului“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cateheze baptismale“, II, 13, p. 49). Aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur ar trebui să ne ruşineze astăzi, deoarece unii părinţi şi naşi consideră Taina Botezului doar un preambul al unei petreceri unde simţurile trupeşti trebuie satisfăcute fără măsură. În definitiv, ce poate un om separat de Dumnezeu să vadă în Taina Botezului în afara unei mici „băi“ şi a unei ungeri cu ulei? Pentru el, toate acestea sunt lipsite de semnificaţie şi nu reprezintă nimic altceva decât un vestigiu al unei vremi de mult uitate. Din respect faţă de ceilalţi şi, poate, dintr-o dorinţă de a nu tulbura lucrurile, el îşi va lăsa deoparte aceste gânduri, dar adevărata fire şi-o va arăta numai la petrecere. Ceea ce scapă multora este că Taina Botezului este asemenea naşterii şi morţii noastre, adică un eveniment la care cu toţii suntem egali. Bogaţii nu primesc mai mult har decât cei săraci, cei cu o minte ascuţită şi cei cu o minte înceată nu se deosebesc atunci când primesc înfierea şi harul. Toată această ierarhizare, adesea nedreaptă a lumii, este lăsată deoparte, pentru că, în Hristos, „nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber“ (Coloseni 3, 11). Această egalitate trebuie evidenţiată, mai ales acum când ne grăbim total nejustificat să punem sărbătorirea Botezului deasupra Tainei în sine. Sigur că putem sărbători, dar cu măsură, cuviincios şi păstrând în minte că acţiunea cea mai importantă a avut loc deja, nu urmează să se petreacă. În materialul următor vom continua evidenţierea aspectelor pastorale ale Tainei Botezului în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur.