Cimitirul Groaveri din Braşov iradiază patriotism şi cultură

Cărturari, scriitori, artiști, oameni ai Bisericii, medici, profesori, personalități braşovene din trecutul mai îndepărtat sau mai recent îşi odihnesc osemintele în cimitirul Groaveri din Şcheii Braşovului, după ce minţile şi inimile lor au adus lumină în vieţile semenilor şi au contribuit la împlinirea idealurilor de neam.

Cimitirul Groaveri, care a devenit necropola personalităţilor braşovene, în special a celor din a doua jumătate a veacului al 19-lea, se află în cartierul românilor avuţi din vechiul Braşov, bogaţi nu numai material, ci şi spiritual. Este copleşitoare lista numelor inscripţionate pe crucile din cimitirul care înconjoară Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”: poetul paşoptist Andrei Mureşanu (1816-1863), autorul versurilor imnului „Deşteaptă-te, române”; pro­to­­popul Bartolomeu Baiulescu (1831-1909), ctitorul bisericii; Ioan Alexandru Lapedatu (1844-1878), doctor al Universităţii din Bruxelles, poet, prozator, publicist şi profesor de limbi clasice, ai cărui fii gemeni, Ion Alexandru şi Ion, au fost la rândul lor mari intelectuali, dar şi unionişti la 1918; Andrei Bârseanu (1858-1922), lingvist, folclorist, fost preşedinte al despărţământului ASTRA, profesor şagunist; Virgil Oniţiu (1864-1915), cărturar, primul director al gimnaziului românesc din Braşov, autor de manuale; Sextil Puşcariu (1877-1948), marele lingvist român; pictorul Mişu Popp (1827-1892); muzicianul şi compozitorul Iacob Mureşianu (1812-1887); Gavriil Munteanu (1812-1869), mare cărturar, unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române, profesor; Constantin Lacea (1875-1950), cel mai mare lingvist şi filolog braşovean; profesorul Ion Colan (1902-1969), întemeietorul primei şcoli româneşti din Şcheii Braşovului; protopopul Sterie Stinghe (1874-1957), cărturar şi istoric. Desigur, mai sunt şi alţi oameni de seamă îngropaţi aici.
 
Din istoria cimitirului şi a bisericii

Explicaţia pentru această densitate a mormintelor de oameni celebri vine din însăşi ­istoria românilor din Braşov din perioada ­respectivă. După instalarea habsburgilor în Transilvania, la sfârşitul secolului al 17-lea, românii au suferit o limitare a drepturilor în interiorul cetăţii. Ei au continuat însă a avea un statut independent în Şchei şi pe dealurile din împrejurimi. În cetate trăiau doar câteva sute de români, mari comercianţi, care puteau plăti taxele mari. Aceştia n-au avut însă dreptul să-şi construiască biserica lor, împărţeau lăcaşul ortodox cu comunitatea grecilor stabiliţi aici. Se înţelege că nici cimitir nu aveau, iar morţii şi-i îngropau la început lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, apoi în cimitirele de pe Dârste şi Tocile, ­dea­lurile din apropiere. În vremea protopopului Bartolomeu Baiulescu, s-au produs mari neînţelegeri între grecii şi românii din cetate, grecii refuzând românilor dreptul de a mai sluji în lăcaşul de cult comun „Sfânta Tre­i­me”. Până au reuşit să obţină dreptul de a ridica o biserică în cetate, lipsiţi fiind şi de un cimitir, preotul lor, Bartolomeu Baiulescu, a cumpărat de la protopopul din Şchei, Ioan Petric, în 1872, un teren pentru a-l transforma în cimitir. Pe locul acela, numit în popor Groaveri (din termenul german „graben”, adică „groapă”, de la şanţurile de apărare care erau săpate acolo), se aflau o casă de piatră şi una de lemn, numită „casa călugărului”. În vremuri mult mai vechi, acolo exista un schit, păstrându-se până azi mormântul călugărului Gherasim, pe crucea căruia scrie: „Dăruitorul acestui loc”. Tot preotul Baiulescu a făcut demersuri pentru a construi pe teren o capelă mortuară, lucrările definitivându-se în 1875. Aprobarea de a construi o biserică în interiorul cetăţii întârzia însă, astfel că românii care au dat bani pentru cumpărarea locului de cimitir au dăruit şi pentru ridicarea unui lăcaş de cult tot aici. Ei au donat din veniturile proprii pentru teren şi biserică peste 9.000 de florini. Aşa s-a construit actuala ­biserică din cimitirul Groaveri, cu hramul Sfintei Parascheva, între anii 1876 şi 1898, modelul ei arhitectural fiind o biserică ortodoxă din Viena. Nicolae Iorga, văzând-o, a fost impresionat de frumuseţea ei, comparând-o cu Biserica „Domniţa Bălaşa” din Bucureşti.

Un sentiment încurajator şi înălţător

În zilele noastre, biserica din cimitirul Groaveri este locul unde vin la slujbe atât locuitorii din zonă, cât şi mulţi din centrul Braşovului, păstrându-se într-un fel tradiţia. Slujesc aici doi preoţi, părintele Iacob Constantin şi părintele Florin Gârlonţa.

Pentru părintele Iacob Constantin, a fi preot la lăcaşul din mijlocul cimitirului cu oameni celebri înseamnă „un plus de responsabilitate, pentru că fiecare Liturghie îi adună în jurul Domnului Hristos, împreună cu cei vii, pe toți cei ce-și dorm somnul de veci în acest loc. A avea în jurul tău, prezente în rugăciune, toate aceste mari personalități ale vieții culturale, politice și ecleziale românești este încurajator și înălțător”.

Părintele Florin Gârlonţa a copilărit din 1987 în casa lipită de gardul cimitirului. Tatăl său a fost preot aici începând cu acel an până în 2015. „Veneam de la Mediaş, unde fusese preot tatăl meu. Eram în clasa a VI-a, mi-am făcut prieteni aici, ne jucam cu toţii pe străduţele din jur şi, într-un fel, mă consider «un fiu al satului». Sunt legat sufleteşte de acest loc, mă simt în largul meu, mi se pare ceva normal să fiu şi eu preot aici şi sunt bucuros pentru asta”, povesteşte părintele, slujitor aici din 2005. Iniţial a fost preot mi­­sionar la capela Spitalului Militar din Braşov.

Cimitirul Groaveri ar putea deveni o atracţie în turismul cultural al Braşovului, fiind aproape de alte monumente importante: Biserica „Sfântul Nicolae” şi Muzeul „Prima Şcoală Românească” din Şchei. Câţiva paşi s-au făcut: Muzeul „Casa Mureşenilor” a editat, în 2019, o hartă a cimitirului cu informaţii despre personalităţile înmormântate în Groaveri, iar Fundaţia „Iubim Braşovul” promovează, de asemenea, acest loc care iradiază prin faptele înaintaşilor. „Vin turişti români şi străini - europeni, dar şi asiatici -, sunt atraşi de biserica frumoasă şi unicat în zonă, dar le place şi cimitirul. Sunt atraşi mai întâi de mormântul lui Andrei Mureşanu, care este mereu împodobit cu tricolorul şi este cel mai vizibil”, mai spune părintele Florin Gârlonţa.

Îmbucurător este faptul că tinerii braşoveni cunosc şi cinstesc memoria marilor oameni din trecutul oraşului. „În fiecare an, la 15 mai, elevii șaguniști și profesorii lor, însoțiți de cântecele patriotice ale fanfarei, vin la mormântul lui Andrei Mureșanu, participant la Marea Adunare de la Blaj. Iar la 30 noiembrie, de ziua Sfântului Apostol Andrei, elevii și cadrele didactice ale Colegiului Național «Andrei Șaguna» și ale Liceului «Andrei Mureșanu» vin pentru manifestări cultural-religioase la Biserica «Sfânta Cuvioasă Parascheva» din cimitirul Groaveri”, precizează părintele Iacob Constantin. Acelaşi preot adaugă: „Oamenii de seamă care dorm somnul de veci în acest cimitir sunt prezenți și lucrători în noi, prin aspirațiile ­

lor pentru demnitate și libertate. Cimitirul ­nostru este un adevărat «altar» de dincolo de Altar. Prezenți prin mormintele lor, asemenea sfinților prin moaștele lor din piciorul Sfintei Mese, acești luptători pentru promovarea idealurilor românești susțin eforturile noastre de cunoaștere și promovare a valorilor îmbrățișate de ei”.