Congresul închinat Sfântului Vasile cel Mare s-a încheiat

Congresul Internaţional de Teologie, închinat Sfântului Vasile cel Mare, s-a încheiat. Ultima sesiune de comunicări s-a ţinut marţi după ora 17:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei. După scurte discuţii şi dezbateri pe baza temelor prezentate de cei trei referenţi, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a expus celor prezenţi concluziile şi documentul final al acestui congres. Evenimentul s-a încheiat cu lansarea cărţii „Euharistie, Episcop, Biserică“ a Înalt Preasfinţitului Ioanis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului. În acest cadru festiv, IPS Ioanis a primit diploma „Părintele Dumitru Stăniloae“, însoţită de medalia părintelui Dumitru Stăniloae, precum şi medalia de aur, comemorativ-omagială, cu chipul Sfântului Vasile cel Mare.

În cea de-a treia zi, lucrările Congresului au fost susţinute în Aula Mare a Academiei Române, iar după-amiază, ultima sesiune a zilei, moderată de către domnul conferenţiar dr. Nicolae-Adrian Lemeni, secretar de Stat în Cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, s-a desfăşurat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei.

În deschidere, părintele profesor dr. John McGuckin, de la Union Theological Seminary, Universitatea Columbia din New York, a susţinut un referat în care a vorbit despre „Înţelegerea Ortodoxiei niceene la Sfântul Vasile cel Mare“. În expunerea sa, profesorul McGuckin a arătat că de-a lungul vieţii sale Sfântul Vasile cel Mare a fost cunoscut ca un stâlp al credinţei ortodoxe exprimate la Niceea şi el continuă să fie cunoscut ca unul dintre cei mai mari părinţi ai lumii ortodoxe. „Una dintre numeroasele contribuţii teologice ale Sfântului Vasile, şi nu cea mai puţin importantă, a fost să insiste, de-a lungul întregii sale vieţi, că de fapt adevăratul cântec al Ortodoxiei reprezentat de credinţa niceană este crezul mai lung de la Niceea, considerat ca o rugăciune de mărturisire alcătuită chiar din Scripturi şi nu doar un singur cuvânt luat din el“, a spus John McGuckin.

Actualitatea dimensiunii vasiliene a monahismului ortodox românesc

În continuare, arhimandritul dr. Bartolomeu, stareţul Mănăstirii Cozia, a evidenţiat aspecte ale izvoarelor, evoluţiei şi actualităţii monahismului românesc. „Actualitatea dimensiunii vasiliene a monahismului ortodox românesc pentru România postcomunistă şi europeană de după decembrie 1989 este evidentă. Beneficiind de noul climat, monahismul nostru a intrat şi el pe un nou făgaş. A făcut şi face experienţa atât a şanselor, cât şi a riscurilor libertăţii, simte povara atât a lipsei, cât şi a excesului de mijloace economice. Într-o lume tot mai secularizată, mănăstirile sunt chemate să fie cetăţi ale spiritului, avanposturi ale împărăţiei lui Dumnezeu. Capcana cea mai mare este poate cea a risipirii personalului în sute de aşezăminte cu câte 1-2 vieţuitori. Şi aici, mesajul de echilibru al Sfântului Vasile cel Mare este perfect actual: numărul minim de monahi dintr-o mănăstire trebuie să fie 12, fiindcă modelul suprem al monahismului nu poate fi altul decât comunitatea apostolică.

Faptul că la doi ani de la întronizarea sa, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel oferă întregii Biserici Ortodoxe Române îndemnul de a reveni şi medita asupra inepuizabilei figuri duhovniceşti şi teologice a Sfântului Vasile cel Mare e un binevenit prilej de înnoire şi certitudini: de înnoire pentru monahismul românesc, plecând de la duhul celui mai sintetic exponent al său, şi de certitudini că Biserica noastră are în fruntea sa un întâistătător care întrupează deja de decenii, prin efervescenţa unei activităţi neobosite, vocaţia şi destinul vasilian al monahismului ortodox“, a spus stareţul Mănăstirii Cozia.

„Lucrarea lui Dumnezeu nu este lucrare omenească, perisabilă şi trecătoare“

În finalul expunerilor academice din cadrul acestui congres închinat marelui sfânt capadocian, domnul lector Adrian Marinescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a vorbit pe tema învăţăturii despre lumină şi a funcţiei liturgice a acesteia în lume, potrivit Sfântului Vasile cel Mare. În deschiderea prezentării sale, domnul Marinescu a vorbit despre contribuţia teologică a Sfântului Vasile, care s-a concretizat nu numai în dezvoltarea teologiei Treimii, evidenţiind că şi alte aspecte ale operei sale prezintă importanţă, chiar dacă sunt mai puţin sau deloc tratate de literatura de specialitate. În concluziile referatului, lectorul Adrian Marinescu a arătat că în cântările de la strană, în textele liturgic-patristice Sfântul Vasile cel Mare este numit „lumină a Bisericii“. „Lumină nu atât pentru că a fost un „învăţat“, un „cugetător“ sau un „meşter în cuvinte“, ci pentru că s-a făcut el, înainte de toate, lumină. S-a împărtăşit de lumina dumnezeiască, făcându-se vas ales şi transmiţând-o mai departe pe aceasta, dovedind încă o dată, paradigmatic, faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu este lucrare omenească, perisabilă şi trecătoare, ci lucrare transformatoare, unitară, edificatoare şi care rămâne, trecând dincolo de veac. Sfântul Vasile este „lumină a Bisericii“ pentru că apără şi transmite mai departe învăţăturile acesteia şi adevărurile lui Dumnezeu pe care le propune, întru lumina credinţei, ca adevăruri mântuitoare, luminate şi luminătoare. Cântarea liturgică notează faptul că Sfântul Vasile, „prin nespusă rânduială, dăruit lumii lumină de bună credinţă“, înţelege Treimea ca pe „o lumină în trei străluciri, despărţind feţele şi împreunând o fiinţă“. Învăţăturile „dreptei slăviri“ izvorâte de Sfânt pentru Biserică luminează „până acum“ pe credincioşi, care „binevestesc şi slăvesc Treimea în trei feţe nedespărţită“. Sfântul Vasile, „luminat, ne arată nouă lumina Treimii“. Mai mult, după ce „a deprins, luminat, cunoştinţa celor ce sunt“, „s-a arătat lumii lumină“. În acest fel, Sfântul Vasile este „purtător de lumină“ şi „propovăduitor al luminii“, „ca o rază strălucind tuturor duhovniceşte“, a spus domnul Marinescu.

Lansare de carte: „Euharistie, Episcop, Biserică“

Evenimentul s-a încheiat cu lansarea cărţii „Euharistie, Episcop, Biserică“ a IPS Ioanis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului, apărută la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. În cadrul momentului festiv la care a participat şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, părintele decan Ştefan Buchiu a prezentat publicului cartea Mitropolitului de Pergam, subliniind că acest volum publicat în limba română din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh este teza de doctorat a IPS Ioan de Pergam, susţinută cu patru decenii în urmă la Universitatea din Atena, după ce ulterior studiase în Statele Unite ale Americii, având îndrumător ştiinţific pe celebrul teolog, părintele George Florovski.

„Lucrarea conţine o teologie creativă, o teologie fundamentată patristic“

„Lucrarea de faţă este permanent nouă, pentru că ea conţine o teologie creativă, o teologie fundamentată patristic şi care şi la data apariţiei, dar şi astăzi este de actualitate, pentru că ea conţine o analiză pe baza Sfântului Ignatie Teoforul, a Sfântului Ciprian a unităţii Bisericii, unitate care s-a confruntat în secolul al XX-lea, în a doua jumătate, cu o concepţie care nu-i mai păstra unitatea. Este vorba de eclesiologia euharistică care are şi valenţe pozitive, dar şi unele mai puţin pozitive. Înalt Preasfinţia Sa demonstrează importanţa pentru constituţia Bisericii sau fiinţa Bisericii a relaţiei dintre episcop şi Sfânta Euharistie, prin care Însuşi Hristos este prezent în Biserică şi prin care credinciosul se uneşte cu Hristos“, a spus părintele Buchiu.

Diploma şi medalia „Părintele Dumitru Stăniloae“

Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a subliniat în final că având în vedere marea personalitate a IPS Ioan de Pergam şi contribuţia sa nu doar la acest congres, ci pe plan european şi mondial la promovarea valorilor Ortodoxiei şi a spiritualităţii ortodoxe, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Consiliul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a decis să i se acorde mitropolitului de Pergam diploma „Părintele Dumitru Stăniloae“, însoţită de medalia părintelui Dumitru Stăniloae. Această diplomă şi medalie au fost instituite în anul 2003, când marele teolog român a fost omagit la 10 ani de la trecerea sa la Domnul, în cadrul unui simpozion internaţional. Atunci s-a hotărât în cadrul Consiliului facultăţii, ca din trei în trei ani să se acorde această diplomă, însoţită de medalie, unor mari personalităţi teologice din ţară sau din străinătate care au adus contribuţii decisive la cunoaşterea şi promovarea valorilor Ortodoxiei, ale credinţei ortodoxe şi în egală măsură a spiritualităţii ortodoxe. „Ne face mare plăcere să oferim Înalt Preasfinţiei Sale, în semn de mulţumire, în semn de omagiu adus pentru toată contribuţia teologică şi pentru darurile pe care ni le-a făcut prin aceste lucrări, să-i oferim medalia şi diploma de merit“, a spus în încheiere părintele Buchiu. Întâistătătorul Bisericii noastre i-a oferit, de asemenea, IPS Ioanis un set arhieresc, cruce şi engolpion, precum şi o medalie de aur, comemorativ-omagială cu chipul Sfântului Vasile cel Mare.

Congresul închinat acestui mare Sfânt şi Părinte Capadocian s-a încheiat cu un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare din „Regulile Mari“, citit de către părintele prof. dr. Daniel Benga, prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Documentul final al congresului închinat Sfântului Vasile cel Mare

▲ După scurte discuţii şi dezbateri pe baza temelor prezentate de cei trei referenţi, marţi, 3 noiembrie, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul facultăţii de Teologie Ortodoxă, a prezentat celor prezenţi concluziile şi documentul final al acestui congres ▲

În cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni, în perioada 1-4 noiembrie 2009, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti s-a desfăşurat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Congresul Internaţional de Teologie închinat Sfântului Vasile cel Mare. Acesta a fost organizat de Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, în colaborare cu Academia Română şi cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Manifestarea a debutat prin oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala patriarhală, în prezenţa Înalţilor Ierarhi, a profesorilor de teologie din ţară şi străinătate, participanţi la Congres.

Lucrările propriu-zise au fost deschise de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a evidenţiat, în cuvântul său, dubla calitate a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, aceea de teolog şi de liturg al Preasfintei Treimi. Teologia Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi Părinţi Capadocieni ne învaţă că: „atât în Dumnezeu, cât şi în umanitate, persoana în comuniune este în acelaşi timp viaţă, iubire şi lumină în planul veşniciei. Modelul comuniunii interpersonale din Sfânta Treime este total străin de orice cultură individualistă sau colectivistă, de orice personalism individualist, afectiv, patetic şi protestatar, specific filosofiilor şi ideologiilor. Fiinţa umană creată după chipul lui Dumnezeu se realizează complet în relaţia cu Persoanele divine şi cu persoanele umane, iar prin aceasta oamenii arată că sunt creaţi după chipul Sfintei Treimi“.

Importanţa acestui congres pentru aprofundarea învăţăturii şi a trăirii teologice a Sfântului Vasile cel Mare a fost evidenţiată apoi în mesajele reprezentanţilor la congres ai Bisericilor Ortodoxe surori: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Biserica Rusiei, Biserica Greciei, precum şi în cele ale Academiei Române, ale Universităţii din Bucureşti, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Secretariatului de Stat pentru Culte.

Comunicările susţinute de-a lungul celor trei zile au scos în relief personalitatea deosebită şi opera bogată a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, subliniind, în mod special, următoarele dimensiuni:

- dimensiunea teologică (contribuţia la elaborarea dogmei trinitare, la precizarea vocabularului teologic, a învăţăturii despre Sfântul Duh, Biserică, om şi cosmos);

- dimensiunea spirituală (contribuţia la fundamentarea teologică a vieţii isihaste şi a vieţii spirituale, în general); dimensiunea exegetică(interpretarea Sfintei Scripturi în lumina Tradiţiei Apostolice); dimensiunea monastică(contribuţii la organizarea monahismului cenobitic);

- dimensiunea liturgică (redactarea Sfintei Liturghii, întocmirea unor rugăciuni importante în cultul Bisericii, reînnoirea vieţii liturgice);

- dimensiunea misionară(reorganizarea vieţii bisericeşti din Capadocia, trimiterea de misionari în teritoriile byzantine - Scitia Minor -, dar şi în cele limitrofe imperiului, precum şi întreţinerea unei bogate corespondenţe pastoral-misionare);

- dimensiunea catehetică(redactarea de predici, omilii, cateheze fundamentate biblic, dogmatic şi cu perspectivă pastoral-misionară); dimensiunea social-filantropică (organizarea aşa-numitei Vasiliade, adevărat orăşel lângă Cezareea Capadociei ce cuprindea farmacie, spitale şi azile de bătrâni).

Toate aceste dimensiuni evidenţiază contribuţia fundamentală a Sfântului Vasile cel Mare la dezvoltarea teologiei, a spiritualităţii, cultului, vieţii monahale, misionare şi sociale a Bisericii.

Pentru noi cei de astăzi, apelul constant la înţelepciunea, evlavia şi puterea de muncă a Sfântului Vasile cel Mare constituie o sursă sigură în formularea răspunsurilor pe care Biserica poate şi trebuie să le ofere societăţii contemporane, marcată de egoism, secularism sau indiferentism, dar şi în permanentă căutare de repere moral-spirituale.

Sperăm ca dezbaterile teologice prilejuite de acest Congres să se constituie într-un smerit prinos de omagiere a Sfântului Ierarh Vasile, mare rugător pentru noi în faţa Preasfintei Treimi.