Copiii din Surlari învață ceea ce trăiesc

Nu există o revelație mai profundă a sufletului unei societăți decât felul în care ea își tratează copiii. Nu există efort mai radical și cu potențial mai mare de a salva lumea decât felul în care ne creștem copiii. Pentru că ei învață ceea ce trăiesc. Și dacă modelul desăvârșit al existenței lor este Mântuitorul Hristos, descoperit lor de Biserică, într-adevăr, lumea poate fi salvată. Lucru pe care îl încearcă și cei care se ocupă de educația tinerilor în Parohia Surlari, Protopopiatul Oltenița, Episcopia Sloboziei și Călărașilor. 

Satul Surlari face parte din comuna Chiselet, județul Călărași, o comunitate întemeiată de un boier local, Ion Chiseliță. În 1964, satul a fost înființat sub numele de Dunărea, pentru ca în 1968 să fie comasat cu reședința de comună, Chiselet. Parohia Surlari ființează din anul 1994, până atunci fiind filie a Parohiei Chiselet. Pe aceste locuri, urme de viață materială există încă din neolitic, cum o demonstrează două situri arheologice. 

Într-o zi nesperat de călduroasă și senină din acest sfârșit de toamnă, am vizitat și noi Parohia Surlari. Așa am cunoscut, nemijlocit, felul în care copiii de aici învață, în Biserică, să trăiască după anumite principii ce le vor aduce stabilitate în viață, siguranță și un set de valori care îi vor ajuta să răzbească prezentul atât de agitat și amăgitor și, de ce nu, să se salveze pe sine și lumea din aceste din ce în ce mai rătăcitoare vremuri.

„Școala” din curtea bisericii

Ghid ne-a fost părintele paroh Dumitru Zărnoeanu, responsabil cu activitatea de catehizare a tineretului la nivelul Protoieriei Oltenița, care slujește aici de aproape 27 de ani. De la el am aflat că parohia avea până în anii din urmă în jur de 493 de familii, dar, din cauza exodului populației către vestul Europei, numărul enoriașilor a scăzut, în prezent mai trăind în sat în jur de 1.300 de suflete. Biserica are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”. Ridicarea ei a început în 1939, de către preotul Ioan Gagiu, fiind terminată de preotul Florea Vasile în 1958. Cealaltă biserică, „Adormirea Maicii Domnului”, din centrul comunei Chiselet, a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. „Am început activitățile cu copiii încă din primele luni ale preoției, inspirat din cele similare pe care le cunoscusem în perioada studiilor seminariale de la Caransebeș. La început, am înființat un cor al copiilor, când predam și religia, pe care o predau și astăzi, la școala din comună. La activitățile noastre din prezent participă între 30 și 40 de copii pe serie. Apoi, ei, crescând, merg la liceele din Oltenița sau din alte localități, fiind preluați de profesorii de religie de acolo și integrați în activitățile desfășurate în respectivele unități școlare. Noi ne întâlnim săptămânal cu acești copii, sâmbăta, când desfășurăm programul catehetic în Centrul socio-cultural «Sfântul Voievod Ștefan cel Mare» al parohiei, sfințit de către Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu. Centrul dispune de o cantină socială, care pregătește mâncare pentru copiii care provin din familii defavorizate și pentru bătrânii singuri din comunitate, dar și pentru cei care participă la activitățile din sala de clasă. Aceasta este dotată cu tehnică modernă (videoproiector, laptop, sistem audio), dar și cu alte utilități care permit desfășurarea unor activități practice, învățarea limbilor străine etc.”, ne mărturisește părintele paroh. 

La toate acestea participă și copii din parohiile învecinate, astfel încât ceea ce se învață la școală, de multe ori se continuă în centrul social. Acest spațiu educațional permite și o extensie și diversificare a preocupărilor tinerilor din parohie, cum ar fi activitatea de voluntariat, colectarea de fonduri pentru familiile sinistrate din diferite localități sau pentru familiile nevoiașe din parohie, pentru copii orfani, cu dizabilități sau pentru cei care necesită îngrijire medicală urgentă. Și tot aici, tinerii se pregătesc pentru concursuri de creație și poezie religioasă, pictează și confecționează mici obiecte religioase care sunt apoi valorificate. În acest spațiu se derulează proiectul „Alege școala!”, care vizează prevenirea abandonului școlar, proiectul „Hristos împărtășit copiilor”, care aduce un nou mod de a transmite și a trăi învățăturile Bisericii, sau se pun la cale pelerinajele la care ei participă.

Copiii fac voluntariat prin spitale, prin parohie, donează medicamente unor persoane bolnave, amenajează o bogată bibliotecă, iar parohia, de-a lungul anilor, a facilitat efectuarea unor consultații oftalmologice gratuite pentru 62 de persoane. 

Echipa, element esențial

„Copiii vin la aceste activități singuri, apoi noi îi ducem acasă cu microbuzul școlar, în baza parteneriatului pe care l-am încheiat cu Școala Gimnazială din Chiselet, reprezentată de director Georgiana Ilie, sau cu mașinile noastre personale atunci când rămân peste program, conștienți fiind de faptul că ei sunt bunul cel mai de preț al familiilor lor. La unele sărbători, precum Sfântul Fanurie, ocrotitorul gospodinelor, sau în zilele când încep posturile, copiii sunt antrenați în pregătirea mâncării, învață să gătească, dar și să facă diferența între mâncarea de frupt și cea de post”, ne mai spune părintele Dumitru Zărnoeanu, care este de părere că în tot acest efort, cel mai mult contează echipa cu care lucrezi. „Singur nu poți să realizezi mare lucru. Într-o echipă, cineva vine cu o idee, altcineva cu alta, și astfel poți alege soluția cea mai bună pentru rezolvarea unei probleme. La noi, echipa este alcătuită din educatoarea Daniela Zărnoeanu, profesoara Teodora Ionescu, profesorul de religie Nicolae Zărnoeanu și un lucrător social. Aceasta este echipa restrânsă. Echipa cea mare înseamnă parteneriatele, reprezentanții unor ONG-uri cu care colaborăm, părinții copiilor, pentru care avem o stimă deosebită pentru că ni-i încredințează spre educare creștină, sponsorii, toți având scopul principal de a transmite învățătura lui Hristos. Venind în actualitate, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne spune că în Biserică se formează caracterele, predând învățătura morală și religioasă. Avem atâtea argumente pentru care noi trebuie să ne îndeplinim datoria! Dacă nu îi vom pregăti pe copiii noștri, vor veni alții să-i pregătească, cu alte învățături străine de spiritul creștin, și lucrul acesta este un mare pericol”, ne mai spune părintele paroh.

Răzbaterea prezentului 

Am cunoscut apoi echipa cu care părintele îi învață pe copii să le pese de ce se întâmplă în jurul lor, să nu se lase întinați, îmbrăcându-se în haina minciunii, a hoției, a nedreptății sau a desfrâului, alcoolismului, trădării de familie, de neam sau de credință. De ce toate acestea? Pentru că tinerii învață tot ce trăiesc. Copiază gesturi, comportamente, limbaj, acțiuni, pentru că ei sunt cei care pot schimba ceva cu adevărat, începând cu sufletele lor, cu cei din familie și continuând cu cei din societate. 

Presbitera Daniela Zărnoeanu ne-a explicat că activitățile cu copiii se desfășoară pe ateliere de lucru. „Unii pictează, alții învață dansuri populare, muzică, alții confecționează brățări, tablouri. Copiilor le place foarte mult să vină la biserică. Datorită lor vin și părinții. Avem un cor cu care participăm la concursuri sau mergem cu colindul de sărbători pe la familiile copiilor, la spitalele din zonă, la Inspectoratul Școlar Județean, la școală, la protoierie, la familiile altor enoriași din parohie, pe la bătrâni. Ne bucurăm împreună de tot ceea ce facem și trăim cu drag și cu emoție fiecare moment. Copiii care merg cu colindul sunt obișnuiți să ofere o parte din banii pe care îi strâng unor persoane care au mare nevoie de ajutor. Anul acesta, de pildă, au cumpărat BCA-uri, pe care le-au donat unei familii nevoiașe, iar în alt an au oferit sumele primite la colind unei învățătoare care era bolnavă”, ne spune aceasta.

La rândul său, Teodora Ionescu, profesor pentru învățământul primar, ne-a vorbit despre participarea copiilor la diferite momente istorice comemorative, cum este Ziua Eroilor, când merg la monumentul din comună și susțin un program artistic special pregătit pentru acesta. La fel și de Ziua Națională. „Copiii care participă la acțiunile Bisericii vin mai des la slujbe și sunt altfel decât cei care nu participă. Sunt mai liniștiți, mai responsabili, mai ascultători. Orele de religie predate în școală, implicarea Bisericii în educația lor, au o valoare deosebită pentru ei, deoarece prin aceasta se conservă tradiția românească. Chiar eu am o fetiță care a participat încă de mică la toate acțiunile din parohie, iar acum, când este la liceu, continuă să facă același lucru acolo. Prin Biserică se transmit valori morale, creștinești, care fortifică și curăță sufletul copiilor, îi învață lucruri importante despre istoria neamului nostru ortodox, despre sfinți, despre iubirea aproapelui”.

Nicolae Zărnoeanu este profesor de religie în localitea Spanțov, județul Călărași, și este de părere că implicarea preotului, a Bisericii, în educația copiilor are un rol foarte important în devenirea lor. „Un lucru simplu, cum este confecționarea unei brățări, poate transmite un mesaj puternic, încărcat de semnificații. Pentru că în centrul împletiturii, copiii așază și o cruciuliță de metal. Dacă dai valoare și prețuiești tradițiile locului și dacă vrei să le transmiți celor mici pentru a fi duse mai departe în timp, trebuie să te implici fără rezerve”, ne spune acesta.

De la Ana-Maria Briana Iordan, elevă în clasa a VII-a, și Maria Constantinescu, elevă în clasa a VII-a, participante la activitățile din parohie, am aflat că Biserica este ca o școală a vieții, deoarece aici învață să facă fapte bune și care este valoarea voluntariatului, când împarți bunuri și bucurie prin spitale sau când dai de mâncare sau din hainele tale celor care nu au. „Eu cred că tot ceea ce învățăm aici, în Biserică, ne va ajuta foarte mult în viață, pregătindu-ne pentru a o trăi așa cum trebuie”, spune una dintre ele. Un adevăr în care regăsim, mai presus de orice lecție, dragostea creștină, pacea și bucuria împărtășită cu cei din jur, răzbaterea prezentului agitat și amăgitor și, de ce nu, salvarea de sine și a lumii din aceste din ce în ce mai rătăcitoare vremuri.