Deshumarea osemintelor Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și prin implicarea plină de devotament a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, după aproape doi ani de cercetări, au fost exhumate osemintele Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos, unul din cei zece ierarhi ortodocși români înmormântați în Cimitirul  Șerban Vodă-Bellu din București, în perioada 1893-1925.

În cursul lunii septembrie a.c., acestea urmează să fie reînhumate, cu cinstea cuvenită, în firida special pregătită într-o parte interioară din zidul Catedralei Arhiepiscopale din Galați, lăcaș de a cărui desăvârșire ierarhul Nifon s-a îngrijit din 1909, sfințindu-l apoi în zilele grele ale Primului Război Mondial, chiar la praznicul Schimbării la Față a Domnului din anul 1917.

Conform documentelor întocmite cu prilejul deschiderii mormântului, au fost consemnate următoarele date: „Cu acordul și deosebita generozitate a d-lui Sorin-Gabriel Marin, concesionar al locului de înmormântare 34, figura 36 din Cimitirul Șerban Vodă-Bellu, în zilele de 20 și 21 iulie a.c. au fost efectuate săpături în vederea deshumării osemintelor Preasfințitului Părinte Episcop Nifon Niculescu (1860-1923) al Dunării de Jos (1909-1922), înhumat la data de 1 martie 1923. Săpăturile s-au desfășurat în două etape, în zilele menționate, în intervalele orare 8.30 - 11.00, respectiv 10.00 - 15.00. În urma acestora, în data de 21 iulie, în jurul orelor 13.30, au fost găsite la o adâncime de 2,1 m, într-o criptă romanată surpată, construită din cărămidă și având dimensiunile 2,1 lungime cu 0,7 m lățime, craniul și alte câteva oseminte de mici dimensiuni, care au aparținut ierarhului. Alături de acestea au mai fost găsite următoarele obiecte: engolpion din alamă cu corolar complet din pietre verzi, albe și roșii, cu icoană emailată înfățișând pe Sfânta Treime și pe Maica Domnului, având gravată pe verso inscripția Roman și Zugravina cu fiii 1895; lanț cu za dublă din alamă; cruce din lemn cu brațul orizontal stâng frânt; cruce de mitră din alamă, cu pietre albe și filet cu piuliță-fluture; resturi din mitră cu pietre verzi și fir metalic galben; veșminte de culoare verde cu chipuri de heruvimi, motive florale cusute și spic de grâu brodat; mici secțiuni de panglică/galon albastru, precum și talpa pantofului stâng. Cinstitele oseminte împreună cu obiectele men­ționate au fost ridicate de autorul acestui text, în vederea pregătirii pentru predare și reînhumare Arhiepiscopiei Dunării de Jos, respectiv Înaltpreasfințitului Părinte Casian, care le va așeza la loc de cinste, într-o firidă special amenajată în zidul Catedralei chiriarhale din Galați” (Arhiva ACCU, P.V. Nr. 1844/24.07.2021).

În după-amiaza aceleiași zile de 21 iulie, spre seară, de îndată ce osemintele și obiectele liturgice arhierești au fost scoase din solul binecuvântat al cimitirului care le-a găzduit aproape un veac, au fost curățate, inventariate și rânduite în săculeți noi, croiți din pânză. Un fapt uimitor, ce a mai putut fi ulterior observat pe marginea acestei lucrări, este și acela că engolpionul de peste 125 de ani (datat 1895), găsit în mormânt cu ocazia deshumării osemintelor, este exact același cu care ierarhul apare într-o fotografie inserată în cartea sa de muzică bisericească, publicată în anul 1902.

În legătură cu toate aceste lucruri din urmă, realizate după aproape doi ani de cercetări și fără să se fi avut confortul vreunei certitudini sau izbânzi, subliniem și conținutul prevestitor al unor rânduri, din același Ziar Lumina, ce încheiau un articol evocativ dedicat ierarhului dunărean, cu ocazia împlinirii a nouă decenii de la trecerea sa la Domnul (2013), rânduri purtătoare ale unei nădejdi, acum, împlinite: „Pentru toate acestea - scria preotul profesor Lucian Petroaia -, atât în istoria Bisericii noastre, dar în mod special în istoria Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Episcopul Nifon Niculescu rămâne model de ierarh luminat şi jertfelnic şi de patriot sincer. Pentru sufletul său înălţăm acum rugăciune de pomenire şi nădăjduim că Dumnezeu va îngădui ca, din Cimitirul Bellu [...], osemintele sale să se întoarcă în pământul Eparhiei de la Dunăre, unde a păstorit cu atâta dăruire şi vrednicie”.

Din articolul de față, desigur, nu pot lipsi mulțumirile adresate tuturor celor care au inițiat, încurajat și sprijinit lucrarea. Astfel, profund gând de recunoștință către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian, către părintele Gheorghe Sima și toți voluntarii de la Parohia Dobroteasa, în frunte cu doamna Nicoleta-Liliana Dinu. Deosebite mulțumiri, de asemenea, domnului Sorin-Gabriel Marin, concesionarul locului de înmormântare, care a sprijinit cu promptitudine, generozitate și multă amabilitate acțiunea de exhumare, domnului Virgil Rotaru, administratorul Cimitirului Șerban Vodă-Bellu și întregii conduceri ACCU București, doamnei profesor universitar Mihaela Cozărescu și domnului Mircea Tunaru, pentru rezolvarea mai multor probleme indispensabile, precum și tuturor celor care au cerut în rugăciunile lor realizarea acestei fapte comemorative, de neuitare a înaintașilor și de demnitate a slujitorilor și ostenitorilor din Biserica noastră de astăzi.

Având în vedere toată această lucrare aproape nepătrunsă și eforturile tuturor celor care au contribuit la împlinirea ei tocmai în acest an comemorativ în Patriarhia Română, dedicat părinților și fraților noștri trecuți la Domnul, precum și valorizării cimitirelor sau spațiilor sacre în care Biserica păstrează memoria și trupurile lor, în chip adânc mulțumim Mântuitorului Iisus Hristos - Arhiereul Cel veșnic (Evrei 9, 11-12), Care prin moartea și Învierea Sa are stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii (cf. Romani 14, 9) - , că osemintele ierarhului Nifon Niculescu al Dunării de Jos, în special prin grija Părintelui Patriarh Daniel și a chiriarhului de astăzi al Eparhiei Dunării de Jos, deosebit de râvnitor întru cinstirea înaintașilor săi trecuți la Domnul, „se vor așeza, în sfârșit, după un secol, în rândul ierarhilor, în slăvita lui catedrală, pe care în 6 august, la Schimbarea la Față a Domnului, în toiul biruințelor de la Mărășești, în vecinătatea evenimentului uniunii naționale a României mari, pe care a trăit-o, se va întoarce să aștepte învierea și să ne învețe multe despre viață, despre slujire și, mai ales, despre veșnicie. Amin. Hristos a înviat!” (IPS Arhiepiscop Casian).