Mare și folositoare este această Sfântă Taină atât pentru cei care participă, cât și pentru cei care sunt pomeniți, dar puțini participă la ea. Dacă, într-o zi, toți oamenii bolnavi deplasabili s-ar
„Educarea copiilor începe din clipa zămislirii lor”
Când începe educarea copiilor? Din punct de vedere patristic, educarea își are începutul încă din perioada când aceștia se formează trupește în pântecele mamei. În acest sens, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul ne oferă câteva mărturii cutremurătoare care ne demonstrează cât de important este să avem pace, liniște și dragoste în propriile familii pentru a începe așa cum trebuie educarea copiilor noștri. Embrionul uman simte, încă de la începutul vieții intrauterine, sentimentele, trăirile și reacțiile mamei sale, care se impregnează asupra lui într‑un mod hotărâtor și care îl vor urmări întreaga sa viață.
Viața Sfântului Porfirie Kavsokalivitul a fost dedicată în întregime ajutării oamenilor și rezolvării problemelor acestora. De fapt, viața fiecărui creștin nu constă numai în rezolvarea și reglarea propriilor probleme și neputințe, ci și în ajutorul oferit celor din jur. Însă, înainte de a se implica în activități caritabile pe termen lung, fiecare creștin care își întemeiază o familie trebuie să poarte de grijă casnicilor săi și, în special, propriilor copii, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s‑a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5, 8). Educarea copiilor nu se rezumă la discursuri morale, nici la corecții fizice sau la cateheze despre rugăciune și post, ci constă în a fi un model pentru aceștia în fiecare zi a vieții tale ca părinte. Și cât de departe suntem uneori de a reprezenta modele vrednice! Ne enervăm ușor, țipăm la propriii copii, tunăm și fulgerăm atunci când fac o greșeală și le reproșăm pe ton dur orice încălcare a regulilor casei noastre, uneori absurde, pe care nici măcar noi nu vrem să le respectăm. Însă faptul cel mai grav, de care nici nu ne dăm seama, este că, în timpul în care soția este însărcinată, nu ne rugăm, nu postim și nici nu ne gândim să încetăm conflictele conjugale, iar copilul aflat în pântecele ei suferă odată cu mama sa. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul ne spune: „Educarea copiilor începe din clipa zămislirii lor. Embrionul aude și simte în pântecele mamei sale. Într‑adevăr, aude și vede cu ochii mamei. Îi percepe mișcările și sentimentele, chiar dacă mintea nu‑i este dezvoltată. Se mâhnește mama, se mâhnește și el. Se înfurie mama, se înfurie și el. Toate simțămintele mamei (de tristețe, durere, frică, stres ș.a.m.d.) sunt și simțămintele lui. Dacă mama respinge embrionul, dacă nu‑l iubește, el simte și în suflețelul lui apar răni care‑l vor însoți pe toată durata vieții. La fel se întâmplă și cu simțămintele sfinte ale mamei. Sentimentele de bucurie, pace, dragoste față de embrion îi sunt transmise acestuia într‑un chip tainic, așa cum se întâmplă cu copiii după nașterea lor” (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, trad. pr. Gabriel Mândrilă, București, Ed. Sophia / Metafraza, 2016, pp. 17‑18).
Ce trebuie făcut în timpul sarcinii?
Medicii recomandă ca femeile însărcinate să nu depună eforturi mari, să nu se enerveze și să aibă o alimentație echilibrată, toate acestea urmând să conducă la nașterea normală a unui copil sănătos. Însă, la toate acestea, Biserica adaugă rugăciunea, sentimentele de bucurie și pace, precum și împărtășirea cu Sfintele Taine. „De aceea mama trebuie să se roage mult în perioada sarcinii și să iubească embrionul, să‑și mângâie abdomenul, să citească psalmi, să cânte tropare, să ducă o viață sfântă. Acest lucru îi va aduce folos și ei înseși, dar va fi o jertfă și de dragul embrionului, ca să devină copilul sfânt, să fie binecuvântat cu o moștenire de viață sfântă” (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, p. 18). Adăugăm aici faptul că orice femeie însărcinată se poate împărtăși cu Sfintele Taine chiar dacă se află sub canon, desigur, după ce s‑a spovedit, pentru ca pruncul din pântecele ei să fie sănătos și apărat astfel de Dumnezeu. De aceea, în parohii este bine să se recomande adesea acest lucru pentru ca toate femeile gravide să nu fie lipsite de binecuvântarea Sfintelor Taine, iar copiii lor să urmeze, atunci când vor crește, o viață cu adevărat sfântă și bineplăcută Domnului. De asemenea, recomandarea trebuie extinsă asupra tuturor familiilor care au copii mici, pentru ca aceștia să fie împărtășiți cu Sfintele Taine săptămânal, cel puțin până la vârsta la care va trebui să fie spovediți.
Rugăciunea părinților înmulțește binefacerile pentru copii
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul observa următoarele: „Copilul are nevoie de oameni fierbinte‑rugători în preajma sa. Mama să nu se mărginească doar la a‑și mângâia copilul pe creștet, ci să‑i ofere totodată și mângâierea rugăciunii. În adâncul sufletului, copilul simte mângâierea duhovnicească pe care i‑o trimite în taină mama, și este atras de ea. Se simte ocrotit, în siguranță când mama își îmbrățișează în chip tainic copilul prin rugăciunea neîncetată, stăruitoare și fierbinte, ajutându‑l să scape de încordare” (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, p. 33). Rugăciunea părinților înmulțește binecuvântările pe care Dumnezeu le trimite asupra copiilor. De aceea, în fiecare dimineață și seară, părinții sunt datori să se roage pentru copiii lor, pentru ca Dumnezeu să‑i zidească sufletește, să‑i păzească sănătoși și să le dea înțelepciune la școală și în viața pe care o vor duce. Atunci când părinții își blestemă copiii și îi fac să sufere prin comportamentul lor nemilos, aceștia ajung chiar la situații în care deznădăjduiesc sau sunt cuprinși de temeri. Copiii aceștia sunt vătămați sufletește și au foarte mult de suferit apoi în viață. De aceea, în încheierea acestui material redăm Rugăciunea părinților pentru fii și fiice, pentru ca fiecare părinte să aibă posibilitatea de a o rosti cât mai des cu putință spre sporirea duhovnicească a copiilor cu care Dumnezeu l‑a binecuvântat: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înțelepciunea Ta ai zidit pe om din țărână și ai suflat în fața lui suflare de viață și, binecuvântându‑l, ai zis: «creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul»; iar la Cana Galileii, prin Unul‑Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta și, deci, nașterea de fii, cu multă umilință rog marea Ta bunătate, ca neîncetat să reverși harul Tău și să Te milostivești asupra copiilor mei, pe care ai binevoit să mi‑i dăruiești. Umple‑i de înțelepciune și pricepere. Apără‑i de toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Poruncește îngerilor tăi ca totdeauna să le fie călăuze și povățuitori spre toate faptele cele bune, ca de‑a pururea să Te poată lăuda și preamări în veci. Amin” („Rugăciunea părinților pentru fii și fiice”, în: Cartea de rugăciuni, București, EIBMO, 2013, pp. 27‑28). În materialul următor ne vom concentra asupra sfaturilor Sfântului Porfirie Kavsokalivitul legate de comportamentul potrivit al părinților față de copiii lor atunci când aceștia sunt la vârsta adolescenței, poate cea mai dificilă dintre toate perioadele maturizării ființei umane.