Mare și folositoare este această Sfântă Taină atât pentru cei care participă, cât și pentru cei care sunt pomeniți, dar puțini participă la ea. Dacă, într-o zi, toți oamenii bolnavi deplasabili s-ar
Învățătură, rugăciune și efort
De‑a lungul istoriei bisericești au existat exemple de sfinți care, cu toate că nu au avut nici un fel de studii sau rezultate la învățătură, s‑au remarcat printr‑o claritate extraordinară a gândirii ce reiese din raționamentele expuse în lucrările lor sau în relatările care ne‑au rămas despre ei. Un exemplu în acest sens rămâne Sfântul Ioan de Kronstadt. Astfel, ne întrebăm: ce pot face părinții pentru copiii care au rezultate ceva mai slabe la învățătură?
Adesea, părinții au standarde înalte în ceea ce privește educația copiilor și, desigur, este bine să ne propunem ca urmașii noștri să ne depășească în ceea ce privește rezultatele școlare. Ceea ce nu mai este la fel de bine este să cerem rezultate mult peste puterea lor sau să considerăm că, de vreme ce alți copii le obțin, atunci și fiii sau fiicele noastre trebuie să facă același lucru. Unii copii sunt înzestrați de la natură cu o memorie mai bună, cu anumite aptitudini care îi fac mai eficienți la anumite materii (cei cu o minte analitică și curioși cu privire la tot ce se întâmplă în jur sunt mai buni la științele exacte, cei care se orientează mai mult spre citit vor fi mai buni la materiile umaniste), în timp ce alți copii sunt mai lenți și asimilează mai greu informațiile predate de profesori. Afirmam că Sfântul Ioan de Kronstadt făcea parte din ultima categorie. El a obținut permanent rezultate slabe la învățătură, iar Facultatea de Teologie a terminat‑o fiind pe antepenultimul loc din punctul de vedere al notelor. Însă atunci când a ajuns preot, i‑a depășit pe toți cei care terminaseră înaintea lui deoarece Îl iubea pe Dumnezeu și Îi slujea mai bine ca oricine altcineva din vremea sa. Singura sa „armă” în acea perioadă de timp a fost rugăciunea. Niciodată firea sa nu s‑a schimbat în decursul acestui proces ascetic. Însă a învățat să se descurce atât cât trebuie pentru a‑și atinge menirea finală, aceea de a sluji lui Dumnezeu. La fel și noi, ca părinți, nu trebuie să ne rugăm să ia copiii noștri premii și să fie lăudați, ci să ajungă să facă tot ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu atunci când se vor face mari. De aceea, dacă avem copii mai slabi la învățătură, să ne îngrijim să se spovedească și să se împărtășească chiar și săptămânal cu Sfintele Taine, iar Dumnezeu, văzând râvna noastră, va iconomisi tot ceea ce trebuie pentru copiii noștri. Iată cum sună rugăciunea pentru copiii slabi la învățătură pe care trebuie să o rostească preotul: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te‑ai sălășluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S‑a pogorât în chipul limbilor de foc și a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, Însuți, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite același Duh Sfânt al Tău peste acest copil și sădește în urechile inimii lui Sfânta Scriptură, cea insuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin” (Molitfelnic, București, EIBMO, 2013, pp. 536‑537).
Cum știa Mântuitorul carte fără să fi învățat?
Una dintre rugăciunile de la începutul anului școlar sună astfel: „Doamne, Dumnezeul nostru, Care cu chipul Tău ne‑ai cinstit pe noi, oamenii, şi ne‑ai îmbrăcat cu voie de sine stăpânitoare; Cel care ai intrat în Biserică la înjumătăţirea praznicului şi ai învăţat pe oameni, încât se mirau popoarele şi ziceau: «De unde ştie Acesta Scriptura, nefiind învăţat?» Şi David grăieşte: Veniţi, fiilor, ascultaţi‑mă pe mine şi vă voi învăţa pe voi frica Domnului. Cel ce ai învăţat pe Solomon înţelepciunea, Dumnezeule al tuturor, Cuvântule, Împărate al tuturor, deschide sufletul şi inima, gura şi mintea robilor Tăi, ca să priceapă şi să înveţe şi să facă voia Ta; şi‑i fereşte pe dânşii de toată ispita diavolească, păzindu‑i în toate zilele vieţii lor, şi făcându‑i să sporească totdeauna în toate poruncile Tale, cu rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti cercetătorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin” (Molitfelnic…, p. 534). Rugăciunea face referire la un eveniment din Sfânta Scriptură pe care îl regăsim în Evanghelia după Luca, la cap. 2, vv. 43‑49. Mântuitorul rămâne în Ierusalim pe când avea 12 ani, rătăcindu‑Se de Dreptul Iosif și de Maica Sa și este găsit de aceștia din urmă în Templu, răspunzând întrebărilor cărturarilor și fariseilor. Acest eveniment ne arată că, dincolo de toată educația și învățătura pe care o primim la școală, la liceu și la facultate, există acea învățătură esențială a relației noastre cu Dumnezeu fără de care prima nu este nimic altceva decât un progres preponderent exterior, adesea fără legătură cu sporirea noastră spirituală. Nimeni nu face aici apologia ignoranței, dar fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că, dacă un om precum Sfântul Siluan, care a mers două ierni la școală, dar a dus o viață sfântă, a putut să scrie o carte pe care nu o pot tâlcui sute de teologi cu diplome de doctorat, atunci Dumnezeu poate face din copilul slab la învățătură, dar evlavios, un om cu adevărat prețios pentru societatea în care va activa ca adult.
Nici învățătură fără rugăciune, nici rugăciune fără efort
Meditații, cursuri suplimentare, ore de sport - toate acestea sunt necesare pentru dezvoltarea copiilor și învățarea lor -, însă, dacă sunt lipsite de lucrarea harului dumnezeiesc, atunci vor avea puțin folos. De aceea, cerem cu credință în biserică: „Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru, ca să caute cu milostivire asupra şcolarilor acestora şi să le trimită în inimi, în minte şi în grai duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Sale; să‑i lumineze cu lumina cunoştinţei Sale şi să le dea putere şi tărie pentru înţelegerea legii Lui celei dumnezeieşti şi a toată învăţătura cea bună şi folositoare; Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte” (Molitfelnic…, p. 533). De aceea, recunoaștem că toți sfinții s‑au ridicat mai presus de ceilalți oameni nu prin studii, ci prin rugăciune necontenită și cerem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te‑ai sălășluit și ai luminat inimile celor douăzeci și patru de bătrâni, ale sfinților Tăi ucenici și apostoli, ale Sfinților Apostoli și Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan; Cel ce ai învățat și ai luminat pe Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, Însuți și acum, Doamne, luminează inima robului Tău” (Molitfelnic…, p. 537). Și adăugăm: „Pentru ca să deschidă mintea lor spre a pricepe şi a ţine minte toate învăţăturile cele bune şi folositoare” (Molitfelnic…, p. 532). Toate aceste rugăciuni, toate aceste texte liturgice înțelepte ne transmit un singur aspect: nici învățătură fără rugăciune, nici rugăciune fără efort de a învăța, astfel încât totul să fie bineplăcut lui Dumnezeu și copilul să devină acel adult de care nu numai societatea, ci și Biserica are atâta nevoie astăzi.