„La final contează timpul de calitate petrecut cu cei dragi”

Fiecare dintre noi își dorește o bătrânețe liniștită, într-un loc în care să fim îngrijiți, să ne simțim ca în familie, să socializăm și să avem parte de cele mai bune servicii. Mulți bătrâni rămân în sânul familiei, însă când familia nu se poate ocupa de un bătrân cu nevoi speciale, când viața de zi cu zi nu permite membrilor familiei să fie alături de bătrânii casei, mulți dintre ei ajung în centre specializate. Ideal ar fi ca aceste centre să se plieze pe nevoile seniorilor și să le facă viața, pe cât posibil, mai frumoasă.

Un astfel de loc l-am descoperit în centrul Bucureștiului. Este vorba despre Centrul de îngrijire „Luxab”. Am aflat că aici bătrânii sunt primiți ca într-o familie. Nu doar că au condiții de trai bune, dar putem spune că au chiar parte de lux, alături de securitatea și îngrijirea oferită de personalul angajat. Am ajuns la slujba de seară, iar capela centrului era plină.

Preotul de caritate, părintele Ioan Alexandru Ivan, fondatorul Centrului de îngrijire „Luxab” și preot slujitor la capela din cadrul instituției, care are hramul Sfântului Alexandru și al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, mi-a vorbit despre istoricul căminului de bătrâni. Centrul reunește acum patru cămine de îngrijire care în trecut aveau adrese diferite. Este un spațiu larg, cu bucătărie și săli de mese mari și frumos amenajate, cu o capelă care, deși spațioasă, a devenit neîncăpătoare, cu un personal primitor și tot timpul atent la nevoile seniorilor.

„Sunt numit prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de aproape trei ani de zile; la data de 1 decembrie anul curent se vor împlini trei ani ca preot slujitor la capela acestui centru. În perioada pandemiei ne-am relocat în centrul acesta mare. Având în vedere că activitatea aceasta presupune lucrul cu oameni bătrâni, neputincioși, bolnavi, am văzut importanța unei capele, a Sfintei Liturghii, a împăr­tășirilor dese, a spovedaniei, a unor discuții duhovnicești pe care să le ai cu rezidenții centrului de îngrijire și așa a luat ființă, acum trei ani, această capelă. Căminul are un parcurs mai lung. El a fost înființat în anul 2016, având mai multe locații și suntem relocați aici de aproape patru ani, în perioada pandemiei. Ne bucurăm de o activitate, spunem noi, destul de bogată a slujbelor, duhovnicească, de activități social-filantropice și chiar culturale pe care le desfășurăm. În fiecare an, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am primit diverse odoare. Prima dată am primit odoarele Sfântului Ierarh Alexandru, de la Catedrala Episcopală din Alexandria, apoi, la ceva timp, tot cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh și prin bunăvoința Mitropolitului Moldovei, am primit Acoperământul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, și astfel avem odoare din partea celor doi ocrotitori ai capelei și ai centrului nostru, iar anul acesta, la început, am primit în dar moaștele Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, zic eu, cumva, în chip minunat, pentru faptul că ne aflăm și în anul în care ne aplecăm mai mult spre pastorația persoanelor bolnave și a Sfinților Tămăduitori fără de arginți, proclamat de Patriarhia Română”, a menționat părintele Ioan Alexandru Ivan, fondatorul Centrului „Luxab”.

Seniorii, alături de copii - o terapie reciprocă ce aduce bucurie pe chip și în suflet

Seniorii de la Centrul „Luxab” au parte de cea mai bună îngrijire, însă nu numai trupească. Ei descoperă chiar la bătrânețe plăcerea de a trăi alături de copii, de a desfășura activități împreună, prin intermediul întâlnirilor pe care părintele, preot de caritate, le organizează. A reușit să aducă, în anumite momente de sărbătoare, copiii și bătrânii împreună, pentru a se bucura unii de alții, o terapie benefică pentru ambele categorii de vârstă.

„Centrul nostru are 113 beneficiari și peste 40 de angajați. Avem diverse acțiuni pe care le desfă­șurăm, de sărbători ori cu ocaziile primirilor de moaște pe care le-am avut. Mai mult, am căutat să depășim ușa Centrului de îngrijire «Luxab» și ne-am aplecat și către alte cauze sociale, printre care copiii beneficiari ai centrelor de zi ale Arhiepiscopiei Bucureștilor și care deja sunt prietenii noștri și de trei sau patru ori pe an vin în centrul nostru: de Crăciun, de Paști, de hramul nostru, care este în apropierea începutului școlii, pe 30 august, de Sfântul Alexandru, când le oferim daruri pentru școală. Apoi, în apropiere de 1 Iunie, de Ziua Copilului, i-am chemat de fiecare dată, ne-au vizitat de 1 și de 8 Martie și au adus daruri bunicuților noștri și noi le-am oferit lucruri, adică deja este o relație aparte care s-a legat între noi și aceste centre, sigur, cu ajutorul Sectorului social-filantropic și misionar. Ulterior, am descoperit, stând de vorbă cu specialiștii, că există o terapie legată de prezența copiilor în viața vârstnicilor și invers, la noi au venit așa, ca niște dorințe firești și am fost impre­sionați văzând lacrimile de bucurie ale rezidenților față de tinerețea și căldura copiilor care se bucură de ei ca de niște adevărați bunici. Sincer, oamenii adulți dacă văd un bătrân în scaun cu rotile poate au o reticență, dar copiii văd dincolo de povestea aceasta, ei îi văd ca pe niște bunici și se bucură de ei”, a mărturisit părintele Ioan Alexandru Ivan.

Angajații centrului au devenit și ei parte din familia Luxab, mai ales că părintele Ioan Alexandru Ivan a povestit cum, alături de soție, care este directorul centrului, și copiii săi, de beneficiari și personal, petrec fiecare sărbătoare la aceeași masă mare an de an. Tot­odată, a pus accent pe modalitatea de îngrijire a bătrânilor și pe implicarea în activitatea liturgică, mărindu-se chiar echipa care slujește în capelă și care deservește Centrul de îngrijire „Luxab”.

„Avem echipe pluridisciplinare care se ocupă de activitatea aceasta de reintegrare fizică a lor, se ocupă de kinetoterapie. Avem asistenți sociali care au grijă ca ei să aibă diverse activități de incluziune socială, de comunicare, și rezultatele sunt foarte bune. Mai nou, ne mândrim cu lucrul acesta, nu mai pot să spun că sunt singurul preot sau singur în departamentul meu, ci suntem o echipă de trei. Suntem doi preoți, eu, preot de caritate în acest centru, mai este părintele Corneliu Damaschin, numit de curând de Preafericitul Părinte Patriarh, desigur, și care are o experiență aparte în zona farmaceutică, dumnealui lucrând la Spitalul Militar din Capitală. Și îl avem alături de noi și pe tânărul diacon Teodor Marian Sandu, deci suntem doi preoți și un diacon și avem un program deosebit acum: sfinte slujbe, Sfântul Maslu, Sfânta Liturghie, pomenirea celor ador­miți în centru. Avem în fiecare săptămână ore de consiliere duhovnicească, în care stăm de vorbă cu bătrânii. Ei au nevoie să fie ascul­tați, ei au nevoie de încurajare. Unii dintre ei sunt mai prezenți, chiar și cu boli incurabile, și trebuie să-i asigurăm că trecerea va fi către ceva mai bun, mai frumos, nu vine un sfârșit, ci urmează cu adevărat ziua cea neapusă. Avem și pe alții care cred că se vor ridica, că se vor face mai bine și, sigur, avem rezultate de toate părțile”, a apreciat părintele Ioan Alexandru Ivan, fondatorul Centrului „Luxab”.

Vârstnici de peste 100 de ani au trecut pragul centrului de îngrijire

Locatarii Centrului „Luxab” pot ajunge la vârste venerabile, după cum a spus părintele Ioan Alexandru Ivan. Unii dintre ei, cu bună îngrijire, au putut trece de 100 de ani, sunt însă cazuri excep­ționale. În prezent, în cămin există o persoană la 103 ani.

„Am avut în centru bătrâni care aveau peste 100 de ani, acum cred că cea mai vârstnică persoană are 103 ani. Am avut chiar o doamnă de 105-106 ani, care făcea gimnastică în fiecare zi, iar la 105 ani mergea, însă deprecierea a fost foarte rapidă. Fiind un centru de îngrijire pentru persoane vârstnice, nu avem voie să primim sub 65 de ani, deci toți care vin aici au peste 65 de ani, însă printre ei avem și bolnavi. Avem inclusiv secție de îngrijiri paliative aici, cadre medicale care se ocupă de ei, medicină de familie, medic geriatru, psiholog, diabetolog, avem un întreg departament de asistenți, infirmiere, personal la curățenie, la bucătărie, tot ce se impune”, a menționat preotul de caritate.

Părintele Ioan Alexandru Ivan vede centrul pe care îl păstorește ca pe o comunitate, „un mic sătuc”, cum îi place să spună. El a explicat că, deși deservește bătrânii care ajung în cămin, de obicei este și în slujba personalului.

„Deservești rezidenții, deser­vești și personalul. Sunt oameni care vin și își fac parastasele, vin și se spovedesc, se împărtășesc, stau mai mult la serviciu ca acasă. Am creat o legătură și cu angajații. Mi se pare că secția aceasta, spirituală, este la fel de importantă ca oricare secție de mare interes în cadrul unui cămin de bătrâni. Oamenii, unii dintre ei, au fost obișnuiți să meargă la biserică și continuă să meargă şi aici. Alții l-au descoperit mai târziu pe Dumnezeu, cum li se întâmplă atâtora, alții îl caută pe Dumnezeu acum. Și ei se simt mai aproape, se bucură foarte tare de prezența preotului, a Bisericii alături de ei”, a punctat preotul Ioan Alexandru Ivan.

Bătrânii nuanțează importanța timpului

Părintele a explicat că bătrânii ajung în centrul de îngrijire, în general, aduși de familie. În timp, se atașează atât de mult de personal, încât ei se simt aici ca acasă, chiar dacă aparținătorii îi vizitează atunci când pot.

„După ce stai 6 sau 7 ani cu un bătrân în centru, nu ai cum să nu îi știi toate necazurile, toate bucuriile. Uneori îi vezi că sunt parcă mai atașați de noi decât de copiii lor, care nu pot veni prea des din cauza programului de lucru sau a altor probleme. Noi ne vedem unii cu alții aici aproape în fiecare zi. Sunt bătrâni din diverse categorii, de obicei se întâlnesc și povestesc între ei, socializează, alții sunt mai morocănoși, dar per total e o stare de spirit bună, dar aici este și aportul specialiștilor. Și noi avem ce învăța de la vârstnici. Cred că o concluzie unanimă care poate fi trasă este că de fiecare dată vezi înțelepciunea lor. Dacă noi, prin vâltoarea lucrurilor de zi cu zi, pierdem esența, contactul cu Dumnezeu, bucuria momentului, a timpului petrecut în avantajul activităților pe care le facem, ei vin și nuanțează importanța timpului. Bătrânii, când povestesc din viața lor, nu povestesc despre serviciu, povestesc despre momentele de bucurie pe care le-au petrecut alături de cei dragi. Trec foarte repede când se prezintă peste funcțiile, demnitățile sau averile pe care le-au avut, de aici vedem că timpul este cel mai important, ca și calitatea timpului petrecut cu familia”, a concluzionat părintele Ioan Alexandru Ivan, fondatorul Centrului „Luxab”.