Locul unde suferinzii sunt cercați și iubiți de Dumnezeu

Emil Cioran califica boala ca fiind „o calitate de transcendență a corpului”, sau „indiscreții de eternitate ale cărnii”, definind metaforic ceea ce Sfinții Părinți spun cu convingere că este „un mod de a te întâlni cu Dumnezeu”. Acest fel de întâlnire vindecătoare se concretizează, în forme adecvate, și în Centrul social de zi pentru persoane vârstnice „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian” al Arhiepiscopiei Craiovei, care a fost deschis de curând în capitala Olteniei, unde 25 de persoane în vârstă, singure, se transformă din obiecte ale milei în oameni cercați și iubiți de Dumnezeu.

În înțelegerea comună, sănătatea înseamnă integritatea corpului și buna funcționare a organelor sale, boala fiind doar o defecțiune a acestui organism, de „repararea” căruia se ocupă medicina. În ac­cepțiunea Bisericii, însă, omul reprezintă o unitate deplină între trup și suflet, acesta din urmă fiind legat de primul, dar depășindu-i materialitatea. Astfel, omul devine o persoană destinată eternității, capabilă de îndumnezeire. Prin lucrarea Bisericii și a harului lui Dumnezeu, fiecare persoană singură, izolată, abandonată sau neglijată care ajunge în acest centru social reușește să-și transforme suferința într-o punte de unire cu cerul, o taină a crucii care devine asumare, nădejde, răbdare și credință. „Iată că ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să realizăm acest centru în vremuri tulburi, când unii le închid, iar noi le deschidem, ceea ce înseamnă că grija Bisericii este un fapt real şi obiectiv. Obiectiv pentru că avem aceste obiective şi real pentru că ne vom strădui întotdeauna să îndeplinim ceea ce Domnul ne-a dat ca să facem: să ne îngrijim pentru toţi”, spunea Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, cu prilejul inaugurării centrului social.

O adevărată familie creștină

Ajunși în Bănie într-o zi mohorâtă de iarnă, am vizitat noul așezământ social de zi al Arhi­episcopiei Craiovei, descoperind aici o adevărată familie creștină în care Biserica, fără a idealiza suferința, o transformă într-un mijloc semnificativ pe calea care conduce la desăvâr­șire, adică la mântuire. „La Tatăl nu se poate intra decât în stare de jertfă”, spunea Sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru că până la urmă despre jertfă vorbim și în acest caz.

Gazda noastră a fost Gabriela Firu, coordonatorul centrului, care ne-a mărturisit: „Acest obiectiv social al Bisericii a fost înființat în anul 2023, din fonduri europene, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu. Inaugurarea a avut loc în luna septembrie a aceluiași an. Centrul este frecventat în prezent de 25 de persoane de peste 55 de ani, care nu se află în activitate, oameni care au nevoie de socializare, de comunicare, de dialog. Majoritatea sunt persoane singure, care trăiesc oarecum în suferință, semeni care din cauza izolării au avut la un moment dat o cădere morală. Venind în centru au reușit să-și depășească blocajul generat de izolare, de singurătate, și doresc să se integreze social. Mulți dintre ei prezintă patologii specifice vârstei. Noi nu punem însă cu precădere accentul pe latura medicală, pentru că beneficiarii sunt persoane care își țin sub control afecțiunile fizice, ci pe partea psihologică, pentru că ei sunt demoralizați. Ei ne-au mărturisit că aici se simt mai bine, că nu mai au sentimentul singurătății, că sunt mai optimiști și mai încrezători în anii ce vor veni. Centrul desfășoară un program zilnic, între orele 8:00 și 16:00. Majoritatea beneficiarilor vin încă de la ora deschiderii, se formează grupuri de lucru, și rămân aici cât timp vor, după care se reîntorc la domiciliile lor. Dispunem de un colectiv format din șapte persoane calificate, adică doi asistenți sociali, doi lucrători sociali, un kinetoterapeut, un coordonator al centrului și personal de serviciu. Programul pe care îl desfășurăm este foarte variat și conceput împreună cu seniorii noștri. Punem accent pe parteneriatele cu bisericile din apropiere și cu instituțiile culturale din Craiova. Astfel am dezvoltat contracte de colaborare cu un număr important de parohii, care ne sprijină prin diferite colecte de materiale necesare activităților desfășurate, dar și cu servicii de consiliere spirituală. Prin intermediul preoților, promovăm serviciile centrului în rândul enoriașilor. Totodată, suntem sprijiniți de instituțiile de cultură și cele cu profil educativ din Craiova. În perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă, bătrânii noștri au participat la repetițiile concertelor desfășurate la Filarmonica Oltenia Craiova, au vizitat Secția de etnografie a Muzeului Olteniei din municipiu, unde au vizionat expozițiile organizate. Aici vom desfășura activități în ateliere tradiționale derulate de Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Dolj, instituție care a sprijinit de-a lungul timpului toate centrele sociale ale Arhiepiscopiei Craiovei”, ne mărturisește Gabriela Firu.

Spectrul singurătății și al izolării

Suferința celor care vin în acest centru este generată de spectrul singurătății, al izolării, al abandonării sau neglijării de către cei din jur. Aici ei se simt utili. Acesta este și scopul Bisericii, care încearcă să le țină vie speranța, dorința de a merge mai departe, de a rămâne integrați în viața comunității. 

Despre lucrurile care îi frământă ne-a vorbit Lia Ceaușescu, asistent social: „Marile probleme ale acestor oameni derivă din faptul că ei nu se mai află în activitate. Această lipsă din viața lor necesită o nouă organizare a propriei exis­tențe. De aceea sunt debusolați și necesită stabilirea unui nou echilibru, a unei noi identități sociale. Nu mai reușesc să se integreze ușor în restul societății, să comunice cu cei care sunt încă activi și care au o atitudine ușor discriminatorie față de ei. De aceea vârstnicii sunt neînțeleși, nu mai au cu cine să vorbească, nu mai sunt ascultați, pentru că se consideră că odată ieșiți din activitate nu prea mai au multe lucruri de spus. În această situație este nevoie de un mediu în care să se poată integra, pentru a depăși problemele cu care se confruntă. Ei vin aici, iar noi le oferim posibilitatea să fie împreună, să se cunoască, să socializeze, să desfă­șoare activități care le-au plăcut cândva, să continue hobby-urile pe care le-au avut, sau să încerce să facă lucruri noi. Aceste persoane sunt expuse unui risc mare de marginalizare socială, de izolare, și bineînțeles problemelor de sănătate care apar pe acest fond psihic fragil. În cazul lor, credința joacă un rol foarte important. Chiar și pentru persoanele care nu au fost foarte apropiate Bisericii. La aceste vârste, încet-încet încep să dezvolte această chemare. Cele care pot merge la biserici, la mănăstiri se roagă în fiecare zi. Și noi desfășurăm activități prin care marcăm viața unor sfinți și le îndrumăm pe calea Bisericii, care este un punct de reper în viață și în același timp unul de înaltă moralitate”.
Sorinel Guraliuc este kinetoterapeutul centrului şi încearcă, împreună cu ceilalți colegi, să găsească soluții care să-i determine pe beneficiari să se regăsească într-un fel în ceea ce fac aici, să le rezolve unele probleme de sănătate, prin masaje ori prin alt fel de terapii: „Simt o afecțiune deosebită față de acești oameni. Îmi place să lucrez cu ei, să-i ajut. Cel mai mult mă atrage faptul că observ rezultatele intervenției mele. Asta îmi creează o stare de bine, o mul­țumire, un sentiment de împlinire profesională și sufletească. Văd cum psihicul lor se întărește”.

Aici se vorbește numai de bine

Am stat apoi de vorbă cu toți bătrânii care la momentul vizitei noastre se aflau în centru, femei și bărbați care vin aici zilnic, unii sprijinindu-se în cadru. Existența lor a căpătat sens, optimism și curaj simțind că întineresc datorită stării de bună dispoziție, de încurajare reciprocă și liniște pe care le generează acest mod de comuniune în care ei își mărturisesc problemele care îi frământă, își povestesc viețile, amintirile, despre familie, despre copii și nepoți.

Constantina Florea a lucrat ca gestionară și vine aici să confecționeze, alături de alte doamne, decorațiuni, să joace remi, să socializeze. „Am cinci nepoți, dar soțul meu este decedat, și asta este problema cea mai mare pentru mine”, ne-a spus aceasta. 

Singură este și Nela Țetcu, care abia aștepta să se deschidă centrul: „Partea cea mai frumoasă și benefică a acestor întâlniri este faptul că nu mai stăm singure în casă. Aici mai lucrăm, mai vorbim, ne simțim foarte bine”. 

La fel şi Elena Popa, care este străbunică, dar singură pentru că i-a decedat soțul. Ne-a vorbit despre lucrurile pe care le află de la preoți: „Ne vizitează și ne lămuresc semnificația sărbătorilor religioase”. Prețuiește această lucrare a Bisericii, pe care o consideră „foarte bine­venită pentru noi cei mai în vârstă care am rămas singuri”. 

Aceleași cuvinte de laudă și apreciere la adresa Bisericii și a personalului care se ocupă de ei au avut și Ion Sterpu, un bătrân de aproape 90 de ani, fost șef al Stației de ambulanță din Craiova; Emilia Văcăroiu; Maria Paraschivescu, fostă profesoară de sport, care mobilizează doamnele pentru „puțină mișcare, pentru corectarea unor deficiențe sau neputințe, încercând să fim de folos unii altora. Nu știu ce ne-am face noi la bătrânețe fără sprijinul acestor doamne care au grijă de noi”, ne declară și dânsa. 

Carmen Nicola, fostă asistentă șefă la Neu­rologie timp de 35 de ani, dezleagă integrame și joacă sudoku. Are o hipoacuzie și de aceea merge mai rar la biserică. Dar asta nu o împiedică să-și spună rugăciunile seară de seară acasă. 

Elena Bălan, pasionată de desenul tehnic şi de scrisul STAS, are băiatul în Anglia, se trezește la 5:00 dimineața și joacă remi pe laptop cu colegele, după care vine la centru și-și continuă partidele. 
Cătălina Ceaușu, fostă statistician medical, Dan Stoica, fost inginer constructor, sau Constantin Neguș, IT-ist, se bucură că datorită centrului au posibilitatea să se întâlnească cu alte persoane, să comenteze „una alta, și astfel timpul trece mai ușor”.

Paraschiva Vătuiu are 90 de ani și este de asemenea singură: „Dacă ați ști ce bucuroasă sunt când vin aici! Toate doamnele sunt extraordinar de amabile și pregătite. De aceea îmi face plăcere să stau de vorbă cu ele, pentru că știu să comunice și vorbesc numai de bine. Mie mi-e frică de Dumnezeu și de aceea respect toate regulile pe care le impune Biserica. Dar simt că totuși nu m-am dăruit destul Lui! Mi-a plăcut armonia familiei și cinstea de a fi tu mândru de tine. Am un băiat care are grijă de mine. Eu stau însă singură. Am mai avut o fată care a decedat la 54 de ani. Și am rămas cu durerea asta. Am patru nepoți și trei stră­nepoți”.

„Dragostea e o boală fără de care nu ești sănătos”, spunea Alexandru Paleologu. De o astfel de „boală” suferă cei care sub aripa ocrotitoare a Bisericii se ocupă de acești semeni ai noștri. În timp ce societatea de astăzi tinde spre idealul confortului absolut, manifestând o adevărată fobie față de orice suferință, Biserica și-o asumă, neferindu-se să facă din ea o cale spre desă­vârșire și mântuire, precum se întâmplă și la Centrul de zi „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian” din Craiova.