Mănăstirea tinerilor de la Popești Leordeni

Dincolo de forfota Capitalei, acum, în jurul Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” se ridică un întreg cartier. Astfel, viața monahilor se împletește cu a noilor vecini. Pe lângă activitatea de catehizare, îndreptată în special către tineri, noul stareț, protos. Ioachim Ceaușu, s-a implicat în ridicarea unei noi trapeze și renovarea bisericii și a casei monahale.

Mănăstirea „Duminica Sfinților Români” se află la granița dintre București și orașul Popești Leordeni. Dacă la început se afla departe de tumultul Capitalei, de câțiva ani se contruiește în jurul mănăstirii un cartier nou de blocuri și vile, locuite în special de tineri care nu își permit un apartament mai spre centru. Astfel, comunitatea din jurul mănăstirii întinerește de la zi la zi, viețuitorii locașului monahal fiind nevoiți să facă față deschiderii din ce în ce mai mare a tinerilor față de Biserică. „În timpul postului, vin credincioși zilnic la spovedit, și mulți dintre ei tineri. Sunt doritori, vor să cunoască, printre ei chiar oameni care au cultură teologică, duhovnicească. Noi, prin catehezele pe care le ținem vineri seara, încercăm să venim în întâmpinarea lor”, explică protos. Ioachim Ceaușu, starețul mănăstirii.

În acest sens, egumenul, având bunăvoința și ajutorul monahilor, a hotărât în cadrul consiliului duhovnicesc introducerea tipicului Mănăstirii Neamț. „Având experiența Mănăstirii Neamț, mi-am dorit să introduc tipicul nemțean, pentru că înainte mănăstirea avea un tipic de oraș, de mănăstire începătoare”, spune starețul. În ce constă mai exact acest tipic? „În primul rând se săvârșesc cele șapte Sfinte Laude în biserică zilnic. Aceasta este datoria noastră, a monahilor. La noi nu sunt ascultări prea multe în mănăstire, nu avem decât biserica și rugăciunea la chilie. Nu putem renunța la slujba în biserică pentru rugăciunea la chilie. Viața la o mănăstire de oraș este un pic mai diferită decât cea de la o mănăstire departe de tumultul urban. În oraș ne confruntăm foarte mult cu mirenii și atunci riscăm să ne pierdem viața noastră duhovnicească. Dacă nu avem cele șapte Sfinte Laude și Sfânta Liturghie zilnic, atunci ne pierdem. Oamenii vin mereu și ne cer câte ceva, un sfat, o rugăciune și astfel noi riscăm să ne pierdem esența pentru care am venit în mănăstire”, mai spune protos. Ioachim Ceaușu.

Viața liturgică

Programul liturgic al mănăstirii nu include slujbe de noapte. În timpul săptămânii, ziua liturgică începe la ora 15:00, cu Ceasul 9, Vecernia și Pavecernița, masa fiind la ora 17:00. Apoi, la ora 18:00, monahii se întorc în biserică pentru Miezonoptică, Utrenie și Ceasul 1, care se termină în jur de ora 21:00. Vineri seara, slujba începe mai devreme, la ora 17:00, pentru că în jur de ora 19:00 se săvârșește Taina Sfântului Maslu, urmată de un cuvânt de învățătură sau o cateheză. A doua zi dimineață, programul liturgic începe la ora 7:00 cu Acatistul, Ceasurile 3 și 6 și Obednița cu Sfânta Liturghie, urmate de slujba Parastasului pâna la ora 10:00. Prima masă a zilei este la ora 11:00.

În zilele de sărbătoare sau la sfârșit de săptămână, la ora 15:00 se fac Ceasul 9, Vecernia Mică și Pavecernița, iar seara, de la 18:00, se face slujba Privegherii, cu Vecernia Mare, Litia și Utrenia până spre ora 22:00, deoarece, spune părintele stareț, „se respectă tipicul Sfântului Sava”. Duminica dimineața este săvârșită Sfânta Liturghie, iar seara, după Vecernie, se face Paraclisul Maicii Domnului, înainte de Pavecerniță.

Planuri pentru o trapeză nouă

Fiind o mănăstire mică - doar nouă viețuitori -, implicarea în activitățile sociale acum se înfiripează. În cadrul proiectului Patriarhiei Române - „Masa Bucuriei”, sunt ajutați oamenii săraci care vin la mănăstire și cei din Parohia Vintilă Vodă, vecină cu locașul monahal. În trapeza mănăstirii primesc zilnic prânzul și muncitorii care lucrează la Gospodăria-anexă a Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind o colaborare foarte strânsă între mănăstire și gospodărie. „La noi este un deficit pentru că nu avem o cantină pentru monahi. Avem improvizată o bucătărioară într-o casă veche, strict pentru noi. Și de aceea nu putem să facem prea multă operă socială în stadiul actual. Când am fost numit aici, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mi s-a spus că trebuie să ridicăm o cantină socială chiar pe spațiul actualei clădiri unde este trapeza. Am și luat legătura cu un arhitect pentru a alege cea mai viabilă soluție pentru noi. Ne trebuie un spațiu pentru monahi și pentru opera socială pe care trebuie să o facem în comuniune cu celelalte instituții care se află aici”, mai spune protos. Ceaușu, instalat stareț pe 24 martie 2015. În preajma aşezământului monahal funcţionează Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Fabrica de lumânări „Făclia Sfinților Români”, precum şi gospodăria-anexă a Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu sere de legume, livezi, culturi de viţă-de-vie şi altele.

Renovare și înfrumusețare

Și casa monahală necesită reparații, fațada s-a deteriorat din cauza poluării, a prafului și a fumului de la mașinile care trec prin fața mănăstirii, stâlpii trebuie renovați, chiliile de la etaj nu au fost terminate, iar la mansardă trebuie ansamblate niște geamuri tip luminator în fiecare chilie.
Biserica mănăstirii, cu hramurile „Duminica Sfinților Români” și „Sfântul Cuvios Teoctist”, necesită și ea câteva renovări: acoperișul turlelor, care este format din solzi de cupru ce se desprind și cad, exteriorul trebuie curățat, fiind pătat din cauza păsărilor, trotuarul din jurul bisericii trebuie reparat, fiind lăsat, iar la intrare trebuie construită o cale de acces pentru persoanele cu dizabilități.

Elemente din bisericile demolate

Mănăstirea „Duminica Sfinţilor Români” a fost ridicată între anii 2003 și 2006, fiind ctitorită de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist al României. Sfântul locaș a fost conceput, prin arhitectură, pictură și sculptură interioară și exterioară, în stilul și frumusețea bisericilor brân­covenești. La demisol este amenajat un paraclis, cu hramul `Acoperământul Maicii Domnului~. Edificiul este împodobit cu elemente cioplite artistic în piatră (capiteluri, coloane, ancadramente și 3 brâie), după modelul celor brâncovenești, unele recuperate de la bisericile demolate din București și refolosite la dorința Patriarhului Teoctist. Peretele de vest are în registrul de sus un mozaic care înfățișează icoana „Duminicii Sfinților Români”, Mântuitorul Iisus Hristos în centru și mlădițele - chipuri de sfinți români în medalion. Din pisania bisericii aflăm că pe lângă vrednicul patriarh, a ctitorit locașul de cult și „bunul credincios Alexandru Constantin din București”. Biserica adăpostește și o raclă cu părticele din moaștele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și ale Sfinților Ierarhi Ambrozie și Dionisie ai Mediolanului.