Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
Marea familie din grădinița brăileană „Familia”
Un teolog american din secolul al 19-lea, Henry Ward Beecher, spunea referitor la copii că ei sunt „mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile”. Iată o definiție care „urcă” semnificația responsabilității părinților, dar și pe cea socială a educării și pregătirii copiilor pentru viață, până la nivelul care te pune în relație aproape nemijlocită cu Dumnezeu. A atinge cerurile înseamnă a te îngriji de copil ca de propria-ți mântuire. O lucrare gingașă, pe care am descoperit-o și la Grădinița „Familia” a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos.
Grădinița „Familia” a luat ființă în anul 2001, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, pentru a cinsti jertfa preotului Ștefan Copae, care a murit într-un grav accident împreună cu soția sa și cu un copil. Cu sprijinul credincioșilor, acesta ridicase în imediata apropiere a bisericii parohiale o clădire în care funcționează grădinița. Instituția dispune de spații generoase, adecvate, amenajate în așa fel încât să răspundă unui confort și unei siguranțe maxime, cerute de exigențele educaționale ale acestui timp.
Necesitate și comuniune
Beneficiarii grădiniței sunt, în primul rând, copii care provin din familii monoparentale, din familii de romi, luați în plasament, sau cu părinți plecați la muncă în străinătate, cu dizabilități, cu posibilități financiare reduse, dar și copii din familiile fără probleme sociale. Toți primesc aici micul dejun și prânzul, oferite de cantina proprie, precum și asistență din partea medicilor voluntari care deservesc cabinetul medical parohial.
Grădinița a apărut ca o necesitate a cartierului numit pe vremuri „Valea lui Codin”, aflat în marginea orașului Brăila, unde trăiesc mai multe familii cu posibilități materiale reduse, în așa-zisele „case de IGLAC”, adică locuințe date în chirie de stat. În general, sunt familii cu mai mulți copii, unii cu anumite deficiențe de creștere și cu posibilități financiare reduse. Fiind grădinița Bisericii, ea aduce un plus de comuniune și o anumită stare de bine, în raport cu alte instituții similare din oraș. De aceea, copiii se integrează mai ușor în comunitate. Ei sunt pregătiți de trei educatoare, care deservesc cele două grupe: una cu program normal de grădiniță, cealaltă cu program prelungit. Mai există și un pedagog de sprijin pentru copiii cu probleme, care face exerciții cu ei, de logopedie, spre exemplu, și alte exerciții speciale. „Este singura grădiniță din municipiul Brăila care funcționează în parteneriat cu inspectoratul școlar și cu Primăria Brăila. Suntem ca o mare familie a Bisericii. Eu eram preot la Lacu Sărat în 2001, când Înaltpreasfințitul Părinte Casian a hotărât să fiu transferat aici și să continui activitatea părintelui Copae. Avem înscriși 40 de copii. Dar numărul mai variază, deoarece în acest mediu familiile mai pleacă, mai vin, în funcție de locul de muncă. Prezența sfântului locaș parohial în apropierea grădiniței joacă un rol foarte important în educarea lor în spiritul moralei creștin-ortodoxe. Astfel, copiii învață rugăciuni, respectul față de Biserică și de semeni, de părinți, de preot și de valorile noastre strămoșești. Ei devin mult mai apropiați, participă la slujbe, au o anumită conduită în biserică, vin la împărtășit, formându-se de mici ca oameni iubitori de Biserică, viitorul parohiei noastre”, ne mărturisește părintele paroh Cătălin Hurmuzache, coordonatorul activității Grădiniței „Familia”.
Importanța pornirii în viață
La rândul lor, familiile care au copii în această grădiniță știu că Biserica îi ajută, că e alături de ei, că de sărbători organizează împreună cu ei diferite serbări, îi duce la teatru și la alte activități cultural-educative care se desfășoară în instituțiile orașului. „E important cum faci «pornirea» în viață a copiilor care, la rândul lor, îi aduc la biserică și pe părinți. Avem, spre exemplu, un băiat dintr-o familie defavorizată de romi care a frecventat împreună cu cele două surori ale lui grădinița noastră. Un copil foarte inteligent, care, fără nici un fel de meditații, a intrat la Liceul «Ana Aslan» și dorește să se facă polițist. Acum cântă la strană, ne ajută prin curtea bisericii. Mulți dintre copii provin din familii pe care eu le-am cununat și i-am botezat, stabilindu-se astfel între noi relații și legături care se dezvoltă sănătos, firesc, precum coroana unui copac. Aici, copiii învață să respecte pe Dumnezeu și Biserica, pe preot, pe părinți și pe cei de lângă ei, indiferent cum sunt, învață ce înseamnă o sărbătoare, cum să se comporte într-o asemenea zi, cum să se bucure de ea. Învață, de asemenea, rugăciuni care le sunt de folos. O asemenea instituție oferă în plus și încredere în Biserică, unde lucrurile se fac cu seriozitate, cu bunătate, cu înțelepciune”, ne mărturisește părintele paroh Cătălin Hurmuzache.
Copilul ca făptură biblică
Doamnele educatoare desfășoară aici cu copiii activități ca în oricare altă grădiniță din oraș. Plusul unității îl aduce faptul că, ființând sub oblăduirea Bisericii, desfășoară și un program special religios, acceptat de părinți, care în mare parte sunt enoriașii parohiei. Vinerea și duminica, ele merg cu copiii la împărtășit, participă la sărbătorile religioase, organizează serbări de Moș Nicolae, de Moș Crăciun, de Ziua mamei creștine, de Florii, de Ziua familiei și a copilului, dar și cu alte prilejuri. În decursul celor 19 ani de când funcționează, prin această grădiniță au trecut mai multe generații de copii. Unii sunt acum studenți, chiar și prin străinătate, iar mulți dintre ei se întorc și o vizitează.
Încheiem această prezentare citându-l pe omul de cultură Ernest Bernea, care spunea: „Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este un îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul”. La Grădinița „Familia”, în ochii fiecărui copil de acolo am descoperit și noi acea „frântură de cer dată omului odată cu începutul”, care luminează ca o floare deschisă.