Medic şi pacient în România

Vindecarea, suferinţa, îmbătrânirea şi moartea sunt realităţi cu care orice cadru medical se confruntă zilnic. Deşi traversăm o perioadă dificilă, şcoala românească de medicină este una din cele mai bune din Europa pentru că se bazează pe multă practică. Legătura între doctor şi pacient nu s-a rupt. Ultimul nu este reprezentat doar de o fişă cu analize, ci este o persoană lângă care trebuie să te aşezi cu delicateţe şi să încerci să-l ajuţi. Despre medic, pacient şi situaţia sistemului sanitar din România ne-a vorbit conf. dr. Daniela Bartoş, şefa Secţiei de medicină internă a Spitalului de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, fost ministru al sănătăţii între 2000 şi 2003.

Doamnă doctor, cum putem promova o cultură a vieţii în România? Ce rol poate avea medicul, în particular medicul creştin, în modelarea şi ghidarea conştiinţei publice?

Într-o ţară greu afectată de criză sub multe aspecte, lucru pe care îl vedem pe majoritatea canalelor media, sub toate modalităţile de comunicare, trebuie făcut un efort din partea tuturor, mai ales a intelectualilor, nu numai a medicului în mod special, de a realiza o anumită cultură, văzută din mai multe puncte de vedere, începând cu educaţia primară.

E o mare lipsă a noastră depărtarea de cultură, şi privind la situaţia generală a celor mai mici, unde societatea se confruntă cu abandonul şcolar, apoi cei maturi, părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi îşi lasă copiii pe unde pot, nu putem decât să trăim multă durere. Toate acestea au făcut ca şi tinerii să se îndepărteze de cultură. Nu mai există o abordare corectă a valorilor, nu mai avem un cult al valorilor. Înaintaşii de elită nu mai reprezintă mare lucru pentru generaţia actuală. De aici derivă toate relele, creşterea ratei de criminalitate, consumul de droguri şi celelalte necazuri.

Cred că revine tuturor sarcina de a încerca să readucem pe poziţiile normale, fireşti, această cultură, pornind de la educaţia copiilor. Cei şapte ani de acasă au o mare semnificaţie, pentru că atunci începi să înveţi a spune "bună ziua" şi mulţumesc", atunci ţi se sădesc în sufletul tău o mulţime de deprinderi bune, care astăzi par uitate. Trebuie să pornim de acolo şi continuând bineînţeles cu cei mai mari, învăţându-i ce presupune respectul, aprecierea valorilor, adeseori neluate în considerare. Aici intervine rolul medicului care intră în contact cu multă lume, cu foarte multe tipuri de oameni şi din modul în care el se comportă cu aceştia se poate învăţa foarte mult.

Odată cu asigurările de sănătate, practic statul şi-a cam luat mâna de pe sistemul sanitar

Un spital poate face profit din sănătatea pacienţilor săi?

După părerea mea un spital nu poate face profit din aşa ceva. Spitalul nu este o unitate comercială, deşi tendinţa actuală merge spre ideea că din sănătate se poate scoate profit. Cum să scoţi profit de pe spatele bieţilor oameni pe care îi pui să plătească anumite proceduri medicale, uneori plata fiind exagerat de mare faţă de valoarea şi amploarea investigaţiei, a actului medical în sine?

Medicina este o activitate prin excelenţă socială. Aici faci un lucru în beneficiul oamenilor şi nu poţi pune problema în termeni de profit.

Pacientul este client, dar nu al medicului, şi trebuie să plătească pentru sănătate, dar nu medicului, pentru că este clientul sistemului de asigurare. Cum stă situaţia aici?

În lanţul pacient-casă de asigurări-medic, primul plăteşte o anumită contribuţie care intră în casa de asigurări. Spiritul legii este astfel conceput, încât tu să contribui toată viaţa, sau câtă vreme lucrezi, cu un anumit procent, negândindu-te că tu neapărat eşti cel care vei beneficia de suma respectivă. Se merge pe ideea că banii se adună şi se dau acolo unde este nevoie. Din nefericire, ceea ce se adună de la oameni nu este acoperitor pentru tot sistemul de sănătate din ţară, şi încă o dată spun, în momentul în care la noi s-au introdus asigurările de sănătate, practic statul şi-a cam luat mâna de pe sistemul sanitar. În sensul că banii care vin de la bugetul de stat, cel care ar trebui să susţină anumite proiecte şi programe care ţin strict de social sau de oamenii lipsiţi de orice posibilităţi financiare sau venit, acei bani sunt foarte puţini. Medicii sunt consideraţi bugetari, dar ei de fapt sunt plătiţi din contribuţiile oamenilor, nu din ceea ce acordă bugetul de stat.

Ca fost ministru al sănătăţii, care sunt deficienţele sistemului sanitar din România?

Se poate da vina pe risipa făcută în spitale, pe corupţia din sistem sau durata de viaţă a oamenilor s-a prelungit şi de aceea nu mai ajung banii?

Durata de viaţă a oamenilor s-a prelungit, este adevărat, dar aceasta este o tendinţă globală de îmbătrânire a populaţiei. În toată Europa întâlnim acest trend descendent, pe de o parte îmbătrâneşte populaţia, pe de altă parte a scăzut natalitatea şi numărul copiilor este din ce în ce mai mic. Vom asista la o scădere a populaţiei ţării. Asta e sigur, deşi nu e de dorit.

Dacă ne gândim la sistemul sanitar, lucrurile sunt foarte complexe. Noi am schimbat un sistem centralizat, bine controlat, zis sovietic, în funcţiune înainte de 1989, care, cu hibele lui, mai mari sau mai mici, asigura o oarecare ordine. Sistemul actual este cel zis democratic. Din păcate, democraţia nu s-a înţeles în sensul ei adevărat, pentru că în ţările cele mai democratice şi regulile sunt cele mai stricte. Noi am aplicat numai prima parte a democraţiei, în care fiecare face cam ce vrea şi cum vrea, fără să avem şi anumite reguli bine respectate.

Am pierdut astfel multe lucruri care erau bine stabilite înainte de 1989. Vă dau câteva exemple. Reţeaua de pediatrie. Dacă înainte mămica venea după naştere de la maternitate, sosea asistenta la domiciliu şi o învăţa cum să-l înfeşe, cum să-i dea de mâncare copilului şi alte lucruri necesare pentru creşterea bună a nou-născutului. Acum, după ce ajungi din maternitate acasă, nimeni nu te mai ajută. Trebuie să începi tu să îţi cauţi medic de familie, să îţi pui copilul pe liste. Acesta e un aspect.

Un alt exemplu îl constituie reţeaua de stomatologie, care s-a privatizat în totalitate. Nimeni nu se poate duce la vreun cabinet stomatologic să-şi scoată vreo măsea pe gratis.

S-a sărit de la o extremă la altă extremă, de la centralizare totală la un sistem parţial privat pe anumite segmente şi complet privat pe altele.

Foarte multe boli sunt cauzate de problemele sociale

Cum evaluaţi şcoala românească de medicină la ora actuală?

A fost una dintre cele mai bune şcoli de medicină din Europa şi este în continuare, poate nu la fel de foarte bună, pentru că nu dispune de tot ce dispun cei din afară, dar ea se bazează pe multă practică. Aici nu s-a rupt încă legătura între doctor şi pacient, cum se întâmplă în străinătate. Acolo, medicul se uită la o explorare. Îţi face o analiză şi ţi-o citeşte. Îţi spune ce ai de pe foaia de analiză sau de pe computer. La noi stai de vorbă cu pacientul, îl examinezi, pui mâna pe el, îl vezi. Orice pacient trebuie privit dintr-o multiplă perspectivă. Mulţi români nu suferă propriu-zis organic, ci se îmbolnăvesc din cauza problemelor sociale. Iar ele se reflectă într-o suferinţă organică. Or, pe acestea nu le vei afla dacă nu vei sta de vorbă cu omul, dacă nu te apropii de el. Nu e indicat să-i dai să ia un pumn de pastile, ci trebuie să-l îndrumi să-şi rezolve problema care îl frământă.

Ce înseamnă o gardă pentru medicul din secţia pe care o coordonaţi?

O gardă în spitalul de urgenţă înseamnă că trebuie să fii permanent în picioare. Garda începe la orele 13:00 şi se termină a doua zi dimineaţă, după care urmează programul obişnuit de lucru până la orele 15:00, când ai terminat treaba. În tot acest răstimp asiguri consultaţiile în camera de gardă. La noi vin pentru consultaţii 150-200 de cazuri în interval de 24 de ore. Trebuie să-i vezi de asemenea pe bolnavii internaţi în secţie şi să asiguri consulturile în tot spitalul. Trebuie permanent să fii cu telefonul deschis şi să răspunzi la toate solicitările, fie în spital, fie în camera de gardă sau în unitatea de primiri urgenţe. Pentru că volumul de muncă este uriaş, la noi în secţie permanenţa în gardă este asigurată întotdeauna de trei medici.