Patriarhul României a prezentat icoana Anului omagial 2021

La finalul Sfintei Liturghii săvârşite în Catedrala Patriarhală la 1 ianuarie 2021, după citirea de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de proclamare a Anului omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi a Anului comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a ­cimitirelor, Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel a prezentat icoana acestui an omagial. „Sunt trei sfinţi care s-au născut pe teritoriul ţării noastre, dar au mers în afara ţării în misiune, în lucrare duhovnicească. Sfântul Cuvios Ioan Casian a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur. Era originar din Dobrogea şi a trăit la sfârşitul secolului al 4-lea şi în prima jumătate a secolului al 5-lea. Un alt sfânt dobrogean, Cuviosul Dionisie Exiguul, a trăit la sfârşitul secolului al 5-lea şi în prima parte a secolului al 6-lea. Sfântul Cuvios Ioan Iacob a trăit în secolul 20, a trecut la Domnul în anul 1960 şi moaştele lui au fost descoperite intacte 20 de ani mai târziu, în 1980. El a fost trecut în rândul sfinţilor de către Patriarhia Română şi apoi de către Patriarhia Ierusalimului”, a arătat Preafericirea Sa.

Aceşti trei sfinţi de origine română nu au mormintele în ţară, ci printre străini: „Sfântul Ioan Casian are mormântul la Marsilia, în Franţa. Sfântul Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, este înmormântat undeva în Italia, nu se ştie precis locul. Sfântul Ioan Iacob, numit şi Noul Hozevit, are moaştele la Mănăstirea «Sfântul Gheorghe» din Hozeva, Israel. Aceşti trei sfinţi de origine română, dar ale căror morminte se află în afara României, sunt în mod deosebit rugători pentru poporul român şi ocrotitori ai românilor plecaţi printre străini. Sfântul Ioan Casian este un părinte al Bisericii nedespărţite, el cunoştea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populaţia daco-romană din Dobrogea. Dar, în acelaşi timp, a cunoscut foarte bine şi limba greacă. De aceea a călătorit în Egipt şi în părţile Răsăritului şi apoi s-a stabilit în Galia, Franţa, şi a întemeiat două mănăstiri la Marsilia. A elaborat mai multe scrieri duhovniceşti, mai ales pentru monahi. Dionisie Exiguul, un alt dobrogean, a trăit un secol mai târziu şi a fost printre cei mai învăţaţi oameni ai timpului său. A fost consilier pentru 10 papi la Roma, a organizat biblioteca Bisericii Romane şi a cerut Papei Ioan, pe la anul 530, să nu se mai numere anii de la întemeierea Romei sau din timpul lui Diocleţian, ci de la Naşterea lui Hristos. Acest român dobrogean cunoştea atât de bine limba greacă şi limba latină, încât ţinea în faţă un text în limba greacă şi vorbea în latină sau invers, atât de repede şi atât de cursiv traducea. Sfântul Dionisie Exiguul a fost un erudit, dar în acelaşi timp a fost şi unul dintre cei mai postitori şi nevoitori călugări. Se spune despre el că era foarte învăţat, cunoştea foarte bine ştiinţele vremii sale, dar mai ales era foarte smerit. Postea mult, se ruga mult, dar nu judeca pe nimeni. El s-a numit, din smerenie, Dionisie Exiguul. Acest cuvânt a fost tradus drept cel smerit, dar el nu şi-a spus sieşi că este smerit, deoarece ar fi putut părea o mândrie a smereniei. Exiguul  înseamnă în limba latină cel neînsemnat, fără mare importanţă. Când Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor, i-a păstrat numele aşa cum l-a dorit el, Exiguul. Aceşti sfinţi români au avut smerenia drept cea dintâi virtute şi în acelaşi timp evlavie și credinţă puternică. De aceea socotim că este necesar să avem în vedere îndemnul Sfântului Ioan Iacob, care este pictat în mijlocul icoanei, scris pe un pergament: Fii pribegi ai ţării mele,/ Necăjiţi printre străini,/ Nu uitaţi menirea voastră/ De români şi de creştini. Cu alte cuvinte, prin acest îndemn, el îi cheamă pe toţi românii care se află printre străini să nu-şi piardă identitatea de neam şi de credinţă. Toţi sfinţii români sunt ocrotitori ai românilor din afara României, dar am ales pentru această icoană trei cuvioşi care au o istorie şi o experienţă deosebită”, a spus în încheiere Patriarhul României.