„Propovăduirea şi credinţa locuiesc în casa Bisericii“

Începând cu secolul al III-lea apar în cadrul Bisericii Sfinţi şi scriitori bisericeşti care au lăsat opere patristice foarte importante şi bine organizate: Irineu al Lyonului, Tertullian, Ciprian al Cartaginei. Primul dintre aceştia, în ordine cronologică, este Irineu al Lyonului (c.135-202), teologul care a oferit pentru prima dată un sistem interesant privind Sfânta Tradiţie. În lucrarea Tradiţia apostolică şi dovedirea ei împotriva falsificării gnostice, Sfântul Irineu ne oferă, însă, şi un rezumat al conţinutului credinţei creştine, asupra căruia ne vom concentra atenţia în cadrul materialului nostru.

Teologul Sfintei Tradiţii

Nu ne propunem să oferim o analiză detaliată a vieţii şi operei Sfântului Irineu, dar câteva precizări trebuie totuşi notate. Data naşterii a rămas necunoscută până în prezent, perioada cea mai indicată fiind cuprinsă între anii 130 şi 140. Data trecerii la cele veşnice a rămas, însă, cunoscută, majoritatea cercetătorilor considerând anul 202 drept cel al martiriului Sfântului Irineu. A fost un ucenic apropiat al Sfântului Policarp al Smirnei (martirizat în 165) şi a cunoscut foarte bine ereziile gnostice pe care le-a combătut cu succes în scrierile sale. În 177 sau 178 a fost hirotonit episcop al Lyonului după martiriul suferit de episcopul Potheinos. Opera sa conţine trei contribuţii fundamentale. Prima dintre acestea ţine mai mult de continuarea moştenirii apologetice şi se referă direct la criticarea ereziilor gnostice. Însă celelalte două direcţii creatoare sunt concentrate asupra definirii tradiţiei apostolice şi a caracteristicilor acesteia, precum şi a afirmării restaurării întregii creaţii în Persoana Mântuitorului. Ceea ce ne preocupă, însă, în actuala temă este un pasaj destul de clar notat în cadrul operei Tradiţia apostolică şi dovedirea ei împotriva falsificării gnostice.

Un rezumat complet

"Căci, deşi e risipită în întreaga lume până la marginile pământului, Biserica, aceea care a primit de la apostoli şi învăţăceii lor credinţa într-unul Dumnezeu Atotţiitorul "Cel ce a făcut cerul, pământul, marea şi toate cel din ele şIeş 20,11; Ps.145,6; FA 4,24; 14,15ţ şi într-Unul Hristos Iisus Fiul lui Dumnezeu Întrupat şIn 1,14ţ pentru mântuirea noastră, şi în Duhul Sfânt Care a vestit prin profeţi economiile, venirea, naşterea din Fecioară, Pătimirea, Învierea din morţi şi Înălţarea la ceruri ale iubitului Hristos Iisus Domnul nostru, precum şi venirea Lui din ceruri în slava Tatălui şMt 16, 27ţ ca să recapituleze toate şEf 1,10ţ şi să învie toată carnea întregii umanităţi, pentru ca în faţa lui Hristos Iisus Domnul, Dumnezeul, Mântuitorul şi Împăratul nostru potrivit bunăvoirii şEf 1,9ţ Tatălui Celui Nevăzut şCol 1,15ţ "să se plece tot genunchiul, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt şi toată limba să se mărturisească" şFlp 2,10-11ţ Lui şi să se facă în toţi judecată dreaptă şRm 2,5ţ, iar duhurile răutăţii şEf 2,16ţ şi îngerii călcători ai poruncii şi ajunşi apostaţi, ca şi oamenii impioşi, nedrepţi, nelegiuiţi şi blasfemiatori să-i trimită în focul cel veşnic şMt 18,8; 25,4ţ, dar celor drepţi şi cuvioşi, care au păzit poruncile Lui şi au rămas în iubirea Lui şIn 14,15; 15,10ţ, unii de la început, alţii din pocăinţă, să le dăruiască nestricăciune şi slavă veşnică ş2 Tim 2,10; 1 Ptr 5,10ţ" (Canonul Ortodoxiei, vol.I, trad. de diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p.480). Sfântul Irineu de Lyon afirmă încă de la începutul pasajului că adevărurile de credinţă sunt o moştenire apostolică pe care Biserica o păstrează cu grijă. Cu toate că Biserica este risipită în întreaga lume, unitatea credinţei mărturisite este mai presus de orice îndoială. Acesta este un lucru pe care îl observăm şi la Crezul actual. Mărturisirea lui ne uneşte în credinţă cu toate celelalte popoare ortodoxe, nu doar cu cei aflaţi în interiorul graniţelor statului nostru. Cât despre conţinutul credinţei, acesta cuprinde în primul rând mărturisirea Sfintei Treimi. Pe de o parte, aici este mărturisit Tatăl, Cel Care a creat toate, iar pe de altă parte ne sunt explicate în puţine cuvinte lucrările Fiului şi ale Sfântului Duh. Lucrarea principală a Fiului a fost toată mântuirea noastră (iconomia). Sfântul Duh, însă, a prevestit înainte de aceasta conţinutul iconomiei, El fiind Cel Care a pregătit lumea pentru primirea lui Hristos. Este interesant că Sfântul Irineu de Lyon cuprinde în cadrul iconomiei lui Dumnezeu şi Înălţarea la Ceruri, şi a doua venire a lui Hristos. Am observat în materialul anterior cum aceste două aspecte apăreau şi la Smyrna cu aproximativ zece ani înainte (c. 180) în cadrul unui Sinod local.

Acelaşi sens al credinţei

"Acea Biserică deci, care a primit, cum spuneam, această vestire şpredicationem/kerygmaţ şi această credinţă şfidem/pistinţ, deşi e risipită în întreaga lume, le păzeşte cu grijă ca şi cum ar locui într-o singură casă şi crede în chip asemănător în ele ca şi cum ar avea un singur suflet şi o singură inimă şFA 4,32ţ şi le vesteşte, învaţă şi predă cu un glas ca având o singură gură. Căci, deşi graiurile din lume nu sunt asemănătoare, sensul predaniei/ tradiţiei şvirtus traditionis/dynamis tes paradoseosţ este unul şi acelaşi" (p. 480). Revenind asupra temei unităţii credinţei, Sfântul Irineu de Lyon se concentrează asupra respingerii argumentelor legate de imposibilitatea existenţei acesteia. Spaţiul nu reprezintă un argument împotriva unităţii credinţei. Biserica a primit pretutindeni aceeaşi vestire şi aceeaşi credinţă. Conţinutul propovăduirii apostolice nu este diferit în funcţie de zonele în care a fost predicat. Misiunea Bisericii este legată esenţial de păstrarea unităţii credinţei, lucru care se traduce prin evitarea oricăror eforturi de creativitate individualistă. Credinţa este o moştenire apostolică, iar singura ei îmbogăţire poate fi observată în cadrul interpretării corecte a conţinutului, în niciun caz printr-o creativitate care să înlocuiască esenţialul. Deşi limbile pământului sunt diferite, sensul tradiţiei este acelaşi. "Şi nici Bisericile întemeiate în Germania nu cred altfel sau au o altă predanie/tradiţie, nici cele dintre iberici sau celţi, nici cele din răsărit, nici cele din Egipt şi din Libia, nici cele întemeiate în mijlocul lumii" (p. 480). Toate Bisericile au drept scop principal păstrarea nemodificată a sensului esenţial al predaniei apostolice.

Nimeni nu este mai presus de Tradiţia apostolică

"Şi nici cel mai puternic în cuvânt dintre întâistătătorii din Biserici nu va spune altele decât acestea - căci nimeni nu este mai presus decât Învăţătorul şMt 10,24ţ, - nici cel slab în cuvânt nu va putea micşora această predanie/tradiţie, căci credinţa este una şi aceeaşi; aşa cum nici cel care poate spune multe despre ea nu o va înmulţi, nici cel care spune puţin n-o va împuţina" (p. 480). Sfântul Irineu de Lyon completează minunat cuvintele Sfântului Ignatie Teoforul. Dacă pentru Sfântul Ignatie era important ca toată comunitatea să fie unită în jurul episcopului, Sfântul Irineu merge şi mai departe concentrându-se asupra respectării învăţăturii de credinţă. Nimeni nu este mai presus de Tradiţia apostolică moştenită şi nimeni nu o poate înlocui în vreun fel cu propriile păreri. Se menţine, aşadar, sfatul Sfântului Apostol Pavel adresat Galatenilor: "Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!" (Gal. 1,8-9). De asemenea, Sfântul Irineu de Lyon sugerează că, într-un fel, unitatea conţinutului credinţei garantează şi o eficacitate a acestuia împotriva oricăror dezordini produse de oameni. Cel slab în discurs nu va putea micşora bogăţia lui, dar nici cel iscusit nu va putea să îl îmbogăţească. Credinţa nu depinde de inteligenţă sau creativitate, pentru că ridică omul la măsura dumnezeiască, unde toate aceste aspecte ajung într-o anumită privinţă relative. Sfântul Irineu de Lyon ne oferă, prin opera sa, o bogăţie teologică deosebită şi un rezumat al conţinutului credinţei care anticipează din multe puncte de vedere Crezul niceo-constantinopolitan.