Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Puterea încurajării și a aprecierii în arta educării copilului

Puterea încurajării și a aprecierii în arta educării copilului

Un articol de: Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu - 14 Feb, 2020

Mântuitorul Iisus Hristos, în Predica de pe Munte, dă ucenicilor Săi şi, prin ei, lumii următorul îndemn: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea este de la cel viclean” (Matei 5, 37), iar Sfân­tul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Cuvântul vostru să fie întotdeauna plăcut, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4, 6).

Carol Dweck este profesoară la Standford University, cu o expe­riență de peste 40 de ani de cercetări privind efectele aprecierii sau laudelor asupra performanţei intelectuale a copiilor. În urma numeroşilor ani de cercetare, ea a constatat că, pentru a fi eficiente, cuvintele de apreciere adresate copiilor trebuie că vizeze efortul și stra­tegia folosită de ei, nu inteligența sau abilitățile native ale acestora: trebuie să se refere la comportamente sau reacții concrete, nu generale; să fie aduse în particular, să fie obiective și oferite pentru motive serioase, odată ce copiii au o intuiție extraordinară în a distinge laudele false sau nemeritate. Într-un studiu efectuat de Carol Dweck, scopul era să vadă cât de mult poate un semnal minuscul - o singură propoziție de laudă - să afecteze performanța și efortul și ce fel de motivaţie este mai eficientă.

Mai întâi, Dweck i-a dat fiecărui copil de clasa a cincea un test care consta în enigme ușoare. După aceea, cercetătoarea le-a adus la cunoștință rezultatele, adăugând câte o propo­zi­ție scurtă de laudă. Jumătate din copii au fost lăudați pentru inteligența lor („cred că ești isteț pentru jocul ăsta”) și jumătate erau lăudați pentru efortul lor („de bună seamă că te-ai străduit din greu”).

Copiii au fost testați a doua oară, dar de data aceasta li s-a dat să aleagă între un test mai greu și unul mai ușor. Nouăzeci la sută dintre copiii care au fost lăudați pentru eforturile depuse au ales testul mai dificil. Pe de altă parte, majoritatea celor care fuseseră lăudați pentru inteligența lor au ales testul mai simplu. De ce? „Când îi lăudăm pe copii pentru inteligență”, spune Dweck, „le spunem că asta-i regula jocului: fii deștept, nu risca să comiți erori”.                  

Al treilea nivel al testelor a fost de o dificultate uniformă. Nici unul dintre copii n-a obținut rezultate bune. Totuși, cele două grupuri - cei lăudați pentru efort și cei lăudați pentru inteligență - au reacționat foarte diferit la situație. „Grupul «efort» s-a îndârjit și s-a implicat foarte mult în rezolvarea testului, căutând soluții, încercând strategii”, mi-a spus Dweck. „Ulterior au spus că le-a plăcut. Dar grupul celor lăudați pentru inteligență au detestat testul mai dificil. L-au interpretat ca pe o dovadă că nu sunt inteligenți.”

În final, experimentul a parcurs cercul întreg, revenindu-se la un test de aceeași dificultate ca și testul inițial. Cei lăudați pentru efort și-au ameliorat scorul inițial cu 30 la sută, în vreme ce puștii lăudați pentru inteligență au scăzut cu 20 de procente. Aşadar, o diferenţă de 50% pe scara performanţei.

Totul ca urmare a unor propoziții scurte de șapte-opt cuvinte. Dweck a fost atât de surprinsă de rezultat, încât a repetat studiul de cinci ori. De fiecare dată, rezultatele au fost aceleași (...). Laudele nu erau permanente, ci oferite doar atunci când erau meritate – o constatare care se completează cu cercetările lui Dweck, care constată că motivația nu crește cu nivelurile crescute de laudă, ci adesea se întâmplă să fie invers.

Astfel, „copiii lăudați pentru efortul lor au fost încurajați să încerce indiferent de consecințe, înlăturând astfel teama de eșec. Drept rezultat, posibilitatea de a învăța înlătură teama obținerii unei note mici, iar copiii preferă provocările în locul unor sarcini ușoare. De asemenea, prin definiție, acești copii sunt mai motivați să se străduiască mai mult la testele viitoare și astfel au mai multe șanse de a reuși. Și, chiar dacă vor eșua în viitor, ei pot atribui cu ușurință notele mici unui efort scăzut, ceea ce anulează sentimentul de neajutorare care se poate instala atunci când notele mici sunt percepute ca indicatori ai unei inabilități native de a gândi. (...) Cercetătorii sunt de părere că laudele pot fi diferențiate. Unele pot avea efecte devastatoare asupra motivației copiilor, în timp ce altele îi pot ajuta să-și depășească limitele. Spunându-i unui copil că posedă o anumită trăsătură, cum ar fi inteli­gența sau talentul, nu este un lucru bun pentru sănătatea lui psihică, deoarece îl încurajează să evite provocările și să nu se străduiască, pierzându-și astfel motivația atunci când lucrurile se înrăutățesc. În schimb, lăudarea efortului încurajează oamenii să se străduiască, să muncească mai mult și să persiste în fața dificultăților”.

Aşadar, este foarte important pentru o educaţie eficientă, din perspectiva rezultatelor performante, ca părinţii şi educatorii să susţină şi să încurajeze efortul copiilor sau al elevilor, după cunoscutul proverb potrivit căruia „Geniul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie”.

Citeşte mai multe despre:   copil  -   Carol Dweck  -   Standford University