„Ridicarea Bisericii Române Ortodoxe la rang de Patriarhie”

Acesta este titlul de pe prima pagină a celui mai important cotidian din interbelicul românesc, „Universul”, ediţia de miercuri, 30 septembrie 1925. Articolul prezintă evenimentele din 26 şi 27 septembrie de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti legate de recunoaşterea Patriarhiei Române de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, sau după cum precizează „Universul“: „ridicarea bisericii române, în mod oficial, la rangul de Patriarhie,” pe care o consideră „un act de importanţă deosebită în istoria neamului nostru”.

În zilele de sfârşit de septembrie 1925, o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol a venit la Bucureşti cu tomosul de recunoaştere a Patriarhiei Române, emis la 30 iulie 1925. Această delegaţie era formată din „mitropoliţii Ioachim al Halcedonului şi Gherman al Sardeonului”, având asupra lor şi „o scrisoare de împuternicire” din partea Patriarhului Ecumenic Vasile III. În această scrisoare, Patriarhul Ecumenic îşi exprima bucuria pentru înfiinţarea Patriarhiei Române. Înmânarea tomosului „s-a făcut în cadrul unei strălucite solemnităţi, desfăşurată în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în ziua de duminică 27 septembrie 1925” (pr. prof. dr. Niculae I. Şerbănescu, Biserica Ortodoxă Română de la primele întocmiri creştine pe pământ românesc, la Patriarhat. Autocefalie şi Patriarhat, pp. 321-322).

Sâmbătă seara, la 26 septembrie 1925, a fost oficiată în Catedrala Patriarhală slujba Privegherii, la care au participat delegaţia Patriarhiei Ecumenice, Patriarhul Miron Cristea şi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Răspunsurile liturgice au fost date în română şi în greacă. Duminică, 27 septembrie 1925, Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală a fost oficiată de Mitropoliţii greci Ioachim şi Gherman, alături de ierarhii români Platon şi Teofil. La slujbă a fost prezent şi Patriarhul Miron Cristea, alături de care au asistat la serviciul divin public şi miniştrii Alexandru Lapedatu şi Constantin Angelescu, plus alţi demnitari.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Ioachim a citit scrisoarea de împuternicire din partea Patriarhului Ecumenic, apoi Mitropolitul Gherman a citit tomosul Patriarhiei Ecumenice de recunoaştere a ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie (cf. Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000. Biserică. Naţiune. Cultură, Vol. III. Tom. I, p.107).

Despre desfăşurarea acestor momente din procesul de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, cotidianul „Universul” consemnează: „Sâmbătă seara s-a săvârşit la Catedrala Patriarhiei privigherea, ale cărei răspunsuri, date de ierodiaconul Teofil Ionescu şi Orghidan, au impresionat în mod plăcut misiunea Patriarhiei din Constantinopol, care a asistat la această slujbă. Duminică dimineaţă s-a oficiat cu deosebită solemnitate sf. liturghie de către I.P.S. Sa, Ioachimos, mitropolitul Calchedonului, I.P.S. Sa Ghermanos, mitropolitul Sardeonului, P.S. Sa Platon Ciosu, vicarul Patriarhiei, arhiereul Teofil Rămniceanu şi arhimandritul grec Evanghelidis, asistaţi de arhidiaconul Antonie, ierodiaconul Evghenie Orghidan, Firmilian şi Nicolau. Răspunsurile au fost date de corul Patriarhiei. Slujba a fost cât se poate de impunătoare prin răspunsurile date în greceşte de cei doi prelaţi misionari. Am remarcat printre asistenţi la sf. liturghie, pe Sanctitatea Sa dr. Miron Cristea, d. ministru Lapedatu, d. dr. C. Angelescu, ministrul Instrucţiei, d. Ispir, secretar general la culte şi arte, d. Brădişteanu, directorul general al ministerului de culte şi arte, P.S. Sa arhiereul Evghenie Pirişteanul, P.S. Sa Ghenadie episcop al Buzăului, d. dr. Dragomir Demetrescu, d. P. Gârboviceanu, marele nomofilax al bisericei de răsărit, d. prof. univ. Chiricescu, d. Constantinidis, primul dragoman al Patrarhiei din Constantinopol, arhimandritul Galaction Gordun, etc. După terminarea sf. liturghii, Sanctitatea Sa, dr. Miron Cristea a fost îmbrăcat cu mantia patriarhală, un superb veşmânt de culoare vişinie, împodobit cu fireturi de aur şi având brodat în cele patru colţuri sus şi jos, pe cei patru evanghelişti. Acesta a fost un moment deosebit prin măreţia lui. După aceasta I.P.S. Sa mitropolitul Ioachimos dă citire în greceşte scrisorii din partea Sanctităţii Sale Patriarhului Vasile al Constantinopolului, prin care misiunea e însărcinată să aducă tomos-ul“.

În continuare, „Universul” publică „Scrisoarea Patriarhiei din Constantinopol către Sanctitatea Sa dr. Miron Cristea”, „Cuvântarea I.P.S. Ioachimos Mitropolitul Calchedonului”, „Citirea Tomos-ului pentru ridicarea Bisericii Române la rangul de Patriarhie” şi „Cuvântarea Sanctităţii Sale dr. Miron Cristea”.

Patriarhul Ecumenic Vasile III salută, în scrisoarea sa, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie şi îndeamnă „sfânta biserică a României şi binecuvântatul popor român să arate în acelaş timp, stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca de sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa pentru ca şi în viitor, atât biserica cât şi poporul român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine”.

Mitropolitul Ioachimos subliniază în cuvântul său rolul Bisericii în ridicarea unui neam: „Sunt mulţi factorii esenţiali care contribuie la ridicarea popoarelor, cât şi la fala lor viitoare la care aspiră. Între aceşti factori intră şi biserica, ce contribuie la întărirea poporului în interior şi la proslăvirea lui în afară. Acest factor aduce servicii netăgăduite Statului”. Apoi salută înfiinţarea Patriarhiei Române: „guvernul român a înţeles să pună biserica la cinstea ce merită după marele război. Scaunul Patriarhiei din Constantinopol, care a păstrat continuu legătură cu biserica română, simte azi deosebită bucurie cu ridicarea ei la rangul de Patriarhie”.

După citirea Tomosului Patriarhiei Ecumenice, Patriarhul Miron Cristea arată în cuvântul său importanţa păstrării şi mărturisirii dreptei credinţe, mai ales că suntem „depozitarii adevăratei credinţe a lui Hristos în toată genuinitatea şi originalitatea sa nestrămutabilă”.

În continuare vorbeşte de relaţia Stat şi Biserică: „desigur în evoluţia dezvoltării ţărilor şi a naţiunilor o necesitate firească, ca Bisericile provinciale naţionale şi autocefale să fie conduse de o autoritate tot naţională, care să nu aducă conflicte păgubitoare între acţiunile Bisericii şi interesele superioare ale statului şi naţiunii care nu contrazic eterne­lor principii ale legii lui Hristos, şi să nu împiedece un neam în drumul spre cele mai sfinte idealuri ale sale. Astfel Bisericile ortodoxe au putut face în cursul veacurilor enorme servicii neamurilor, care au mărturisit credinţa lor, fără a pierde din vedere misiunea supremă a Bisericii de a pregăti sufletele pentru mântuirea lor şi sub raportul veşniciei”.

Primul Patriarh al României subliniază şi importanţa unităţii panortodoxe, aratănd că „interese vitale ne îndatorează pe toţi, să reînnoim legăturile de o mai strânsă unitate a tuturor Bisericilor ortodoxe naţionale, fără a ştirbi cursul normal al vieţii autocefale, ba chiar dezvoltându-o în partiarhate naţionale după ţări şi neamuri. Dar eventualele veleităţi localnice ale patriarhatelor naţionale trebuie să dispară în faţa marelui principiu de unitate creştină, în frunte cu autoritatea noastră economică şi istorică. Sub acest raport delegaţia patriarhiei ecumenice din Constantinopol face un puternic pas istoric prin venirea sa la Bucureşti, ca să aducă binecuvântarea plină de iubire a Bisericii ecumenice mame asupra actelor de ridicare a Bisericii române la rangul de patriarhie, şi salutul frăţesc primului ei titular”.

Vedem cum cotidianul „Universul” prezintă în detaliu ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, subliniind că „neamul nostru” şi-a găsit în Ortodoxie reala putere „de vitalitate, care i-au dat posibilitatea de-a lungul fluctuaţiilor vremii să-şi păstreze unitatea spirituală”.

În concluzie, putem spune că solemnităţile de la Catedrala Patriarhală din 27 septembrie 1925 reprezintă o etapă importantă în procesul de recunoaştere a actului sinodal din 4 februarie 1925 de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.