„Să pornim de la lucrurile simple, dar de căpătâi”

Cele mai mărețe realizări încep de la un lucru simplu, dar ziditor. Iar unul dintre cele mai ziditoare lucruri este familia. Părintele Ionel Miron și preoteasa lui spun că au fost imediat primiți ca în familie de comunitatea din satul Irești, comuna Vidra, județul Vrancea. La rândul lor, întorc darul devenind a doua familie pentru copiii satului. Pe aceștia i-am văzut cu toții la televizor. Cântau un cântec care ne-a umplut ochii de lacrimi, fiindcă ne vorbește despre rana noastră deschisă: părăsirea României de către familiile românești în putere. Dar sunt lacrimi vindecătoare.

În Anul Centenar al Marii Unirii, un concurs televizat de largă audiență și-a intitulat cea de-a opta ediție „Marea Unire a Talentelor”. Pe scenă au urcat români care aveau diverse talente. Juriul, format din profesioniști ai industriei spectacolului, și publicul care vota de acasă se așteptau la acte artistice de divertisment. Dar vreo 20 de copii i-au scos din zona de confort cu un cântec: „Românie, țară veche,/ Țară mândră veche,/ Nu lăsa români să plece,/ Nu-i lăsa să plece!// Dacă românii tăi pleacă,/ Dacă ei mai pleacă,/ Rămâne țara săracă,/ Rămâne săracă”. Erau copiii din Corul Parohiei Irești, sat vrâncean situat pe râul Putna, nu departe de vechea graniță de la Milcov, desființată prin Unirea de la 1859. Dirijați de preotul satului, părintele paroh Ionel Miron, și sprijiniți de preoteasa Paraschiva, acești copii au dovedit că glasul lor poate suna atât de puternic încât să trezească toată țara. Și au mai dovedit că cele mai simple lucruri bune au un potențial uriaș. Cine știe? Poate că mulți români din diasporă vor asculta chemarea lor și se vor întoarce.

Prea multe locuri libere la cină

Părintele paroh a înființat corul de copii în 2014, urmând îndemnul dat la o consfătuire preoțească de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. La început, sătenii au fost reticenți. „De ce să cânte copilul la cor?”; „De ce să cânte fetele la Liturghie?” Dar, încet-încet, lucrurile s-au așezat. Copiii repetau cu orele sub îndrumarea părintelui și a preotesei Paraschiva, vara, chiar în curtea bisericii. Turiștii opreau și îi filmau cu telefonul. Așa „i-a pârât” cineva la o televiziune și s-au trezit cu echipa de filmare, apoi cu invitația la concurs. „Să știți că m-am ținut tare să nu merg, dar s-a creat o presiune și am înțeles că acești copii merită o șansă”, povestește părintele. „Piesa aceea nu se adresează doar celor din diasporă”, spune părintele. „Noi am părăsit nu doar România, ci și firescul românesc. Poate că nu întâmplător localitatea din care provin acești copii a fost pe linia frontului în Războiul de Reîntregire. Dacă cineva le-ar fi luat interviu celor din linia întâi în 1917, ce ar fi spus ei? Pentru ce luptau? Și la aceasta ne-am referit în cântec: să ne regăsim pe noi ca oameni normali, ca Românie ce poate să meargă mai departe, să aibă viitor”, spune părintele Ionel Miron. „Sunt atâția oameni cu ochii-nlăcrimați în țară, care se așază seara la masa cu bucate aburinde, gătite cu suflet, dar lipsesc copiii de la cină. Uneori, și nepoțeii lor”.

Copiii care plâng după părinți

Drama despre care cântau copiii era una foarte personală. Unii, rămași cu bunicii, duc dorul părinților plecați la muncă în străinătate. „Copiii aceștia fac parte din familia noastră, din viața noastră, așa că noi facem pentru ei ceea ce face orice părinte pentru propriul său copil. Eu și doamna preoteasă ne-am dat seama că am devenit tatăl și mama lor. Iar ei împart cu noi și bucuriile, și tristețea”, spune părintele paroh. „Nu ai cum să nu fii cu totul lângă ei, mai ales când știi că nu au părinții acasă”, adaugă preoteasa Paraschiva. „Uneori le mai cer sfatul, mai ales doamnei preotese”, confirmă Petronela, acum în vârstă de 18 ani.

Iustina are 13 ani și locuiește împreună cu verișoara ei, în timp ce mama e plecată la muncă în Europa. Se întâlnesc o dată pe an, când mama vine în concediu. „De fiecare dată când e mama acasă nici la cor nu mai vine”, povestește preoteasa. Când se sfârșește concediul, mama pleacă pe furiș înapoi la muncă, pentru a evita o despărțire sfâșietoare pentru amândouă. Dar a promis că anul acesta se întoarce definitiv acasă pentru Iustina.

Stropul de încredere în sine

Ireștii arată acum ca un Rai depopulat. „Există un potențial extraordinar, neexprimat pe deplin. Cum ar fi un sac doldora, dar legat la gură, din care abia răzbat niște flori minunate”, explică părintele. „Avem diverși copii în cor: de la fetița directorului școlii din comună și până la copii care se întreabă ce vor mânca mâine. După apariția la televizor, mulți au simțit că erau priviți altfel de colegi. Mulți aveau note foarte mici. Dar iată cu Dumnezeu le-a dat lor și nu altora să devină celebri.” Și-au îmbunătățit și performanțele școlare. „Ei sunt conștienți că pot mai mult. Dar poate că uneori nu au atâta încredere în ei și sunt înăbușiți de anumite greutăți ale vieții”, mai explică parohul. „Dar am încredere în fiecare copilaș, pentru că fiecăruia Dumnezeu i-a așezat la subsuoară o pâine. Și eu cred că ei vor răzbate în viață și vor avea cele de trebuință. Aș vrea să-și păstreze demnitatea, să fie cu fruntea sus.” Copiii au cântat și la o ședință tehnică de lucru a Consiliului Uniunii Europene. „În Europa, în genunchi nu este demn. Românii trebuie să aibă încredere în ei”, mai spune părintele.

Familia ca mărturisire creștină

Anul trecut, părintele Ionel Miron și preoteasa Paraschiva Fetti au împlinit un deceniu de la căsătorie. S-au cunoscut mergând în aceeași direcție. „De câte ori eram în București, nu lipsea zi să nu merg să mă închin la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, în Catedrala Patriarhală”, povestește părintele. Pe atunci, preoteasa era studentă la Universitatea Națională pentru Educație Fizică și Sport. „Să știți că sfântul ne-a adus împreună”, își amintește ea. „Eram în metrou și m-a întrebat cât este ceasul. Am început să vorbim și ne-am dat seama că amândoi mergeam la sfântul. Într-adevăr, modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim este așa-zisa coincidență.” 

Ea și-a dat licența în atletism și a făcut performanță într-un domeniu mai puțin feminin: pugilismul. „Este multiplă campioană națională, a fost pe locul doi în Europa și a treia din lume”, dezvăluie mândru părintele. Preoteasa și-a păstrat numele de fată, Fetti, pentru că, după numeroasele titluri câștigate, a devenit cetățean de onoare al comunei natale, Șura Mică. „Am considerat mereu acest sport ca pe o scrimă, nu ca pe o luptă. Era provocarea de a puncta”, povestește preoteasa. „Însă de zece ani performanțele mele sunt în alt domeniu: m-am dedicat total familiei și slujirii alături de soț”, adaugă ea. Au patru copii. Cel mai mic, Sava, a fost botezat anul trecut de Sfânta Ecaterina. Cum reușesc să se descurce și cu slujirea, și cu obligațiile familiale, și cu consilierea copiilor din cor? „Răbdare, răbdare și iar răbdare. Altfel nu am face față. Sportul îl practici, dar aici te dedici, pur și simplu”, explică preoteasa. Și sinceritate. Aceasta îi face și pe copiii pe care-i păstoresc să vină la ei cu deschidere pentru orice sfat, ca la niște părinți.

Cu puțin se face mult

Din experiența sportivă, preoteasa i-a învățat pe copii câteva elemente de autoapărare într-o tabără la mare organizată cu ajutorul sponsorilor. „Am creat Asociația «Sfânta Ecaterina - Cel ce dă lui își dă»”, spune părintele. „Să știți că cel mai mult cu puțin se ajută. Dar puținul face mult!” La fel spune părintele despre marile realizări: „Trebuie să pornim de la lucrurile simple, dar de căpătâi. Marile schimbări au loc la nivel mic”. Un astfel de lucru de căpătâi este familia. „Familia așa-zis «tradițională», de fapt familia firească, naturală, este o mărturisire”, spune el. Și o cărămidă care zidește caractere și comunități, pentru că darurile și valorile se moștenesc în familie: preoteasa Paraschiva provine dintr-o familie credincioasă cu cinci copii, iar mama ei are o voce excepțională. 

Cântă din suflet

Anul trecut, primii colindători veniți la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare”-Cotroceni (Răzoare) au fost copiii Corului Parohiei Irești. De Sfântul Apostol Andrei, sărbătoare na­țională bisericească, au cântat colinde și cântece patriotice. Părintele i-a dirijat în timp ce pe umăr îi dormea fiul cel mic, Sava, iar preoteasa cânta în cor: o impresionantă icoană a jertfei totale din partea întregii lor familii. Evenimentul a avut loc la inițiativa Fundației „Preot Marin Moldoveanu”, cu susținerea parohiei bucureștene, care este partener tradi­țional al fundației. „Au cântat nu cu gura, ci cu sufletul, un concert patriotic, așa cum se cuvine în ajunul Zilei Naționale a Statului Român”, a spus părintele paroh Valentin Ștefan. Doamna preoteasă Maria Moldoveanu, de la fundație, îi are la suflet pe copiii din Irești. „Este un mare folos duhovnicesc în bucuria pe care ne-o aduc”, spune ea. 

Întrebați ce mesaj au pentru cititori, copiii din Irești dau răspunsuri diverse, dar semnificative pentru vârsta și preocupările lor: „Echipa e ca o familie” (Maria, 14 ani); „Nu atenția și celebritatea contează, cât acest spirit de echipă: stăm împreună, vorbim, ne distrăm… Pe primul loc e vibe-ul acesta, cum zicem noi, nu succesul. Dar ne dăm seama și că avem rezultate și că merită să muncești” (Carmen, 16 ani); „Românii din afară să se întoarcă în țara lor!” (Andreea, 12 ani); „Să ne căutați pe Facebook, Corul Parohiei Irești - Oficial, și să ne lăsați o apreciere” (Georgiana, 13 ani).