Școala din tinda bisericii parohiale Ghermănești

„Școala pregătește tineretul pentru zbor”, iar „scopul educației este transferul de flacără”. În adevărul acestor aforisme ale scriitorului Vasile Ghica se integrează perfect lucrarea preoților Alexandru Iarinca și Marian Dan Ștefan, din Parohia Ghermănești, județul Ilfov. Ei au înființat pentru copiii comunității o „școală de weekend” în curtea bisericii. 

A pregăti tinerii „pentru zbor” și pentru „transferul de flacără” înseamnă a-i înzestra nu numai cu cunoș­tințele științei, moralității și credinței, ci și a-i umaniza, pentru că omul „nu poate deveni om decât dacă este educat”, cum considera filozoful ceh Comenius.

Nu puține sunt locurile din țară în care Biserica devine școală pentru tineri, unde ei se pregătesc pentru viață, pentru viitor. Adevărate academii populare, în care dascălii, de cele mai multe ori voluntari, și preoții le transferă flacără din flacăra lor, înzestrându-i cu cunoștințe, cu morală și credință în Dumnezeu. Locuri în care copiii învață, înainte de toate, să fie buni, umani, într-o lume din ce în ce mai violentă, mai rece, mai fără de repere, înstrăinată și rătăcitoare. De fiecare dată când ajungi într-un asemenea loc nu poți să nu te gândești la cuvintele lui Lucian Blaga, care spunea: „Cine crede-n zbor e stăpân peste zare”. În aceste școli, tinerii se pregătesc pentru zbor, cred în el, devenind astfel „stăpâni peste zare”.

O parohie vie

Parohia Ghermănești, din Protopopiatul Ilfov Nord, Arhiepiscopia Bucureștilor, înglobează astăzi satul Ghermănești, din comuna Snagov, care apare ca localitate de sine stătătoare în anul 1925. Denumirea satului vine de la un arendaș, Gherman, care își avea moșiile în această parte de nord a actualului județ Ilfov. Urmele materiale descoperite de arheologi în zonă includ mărturii de existență umană încă din epoca bronzului și până în perioada romană, continuată de o semnificativă viețuire în perioada feudalismului timpuriu și, apoi, până în zilele noastre. Dintr-un asemenea perimetru existențial nu putea să lipsească organizarea bisericească. Astfel, pe la 1790, pe locul unde în prezent se află cimitirul parohial, a existat o mică biserică din bârne de stejar, cu icoane pictate pe tablă și prinse în cuie de tavanul bisericii. Aceasta a fost demolată în 1950, strănile, candelele și celelalte obiecte bisericești fiind donate bisericii Parohiei Balotești, satul Preoțești, același județ.

Actuala biserică a parohiei a fost ridicată între anii 1928 și 1945. Astăzi, parohia are aproximativ 800 de familii, dar 200 dintre ele locuiesc aici temporar, în tot atâtea case de vacanță. „Este o comunitate închegată, apropiată de Biserică, cu oameni harnici, decenți, respectuoși și credincioși, care au permanent dorința de a face ceva pentru comunitate”, după cum ne mărturisește părintele Alexandru Iarinca, slujitor aici ca preot din 2011, iar din toamna anului 2015, și ca paroh. 

Școală de poveste

O tulburătoare poveste de viață trăită de părintele paroh Alexandru Iarinca stă la baza a tot ceea ce se face aici pentru copiii comu­nității. „Ceea ce facem pentru tineri pleacă de la Sfântul Ierarh Nicolae, care este ocrotitorul parohiei noastre. Dar și ocrotitorul meu. Sunt orfan de tată de la vârsta de 11 ani, mama fiind cea care mi-a insuflat dragostea și credința în Dumnezeu. Ea mi-a spus să mă rog la Sfântul Nicolae ori de câte ori am nevoie, pentru că acesta este ocrotitorul orfanilor, al copiilor și al văduvelor. De aceea am avut întotdeauna râvnă la Sfântul Nicolae și, cum nimic nu este întâmplător, am ajuns în această parohie care îl are ca ocrotitor. Pe lângă multele activități filantropice pe care le derulam în parohie, aveam totuși o neîmplinire. De aceea am hotărât să mă implic și în educația copiilor comunității noastre. Când cu ani în urmă am vizitat Biserica «Sfântul Nicolae» din Șcheii Brașovului, am descoperit acolo prima școală românească. Atunci m-am gândit că poate ar trebui să facem și noi una a noastră, aici, în parohie. Exista o clădire care avea o altă destinație, o aveam pe mama profesoară pensionară și, astfel, am deschis o școală în care predăm copiilor materiile de care ei au nevoie”, ne spune părintele Iarinca. 

Activitatea a început timid, cu meditații la matematică, în urmă cu aproape doi ani, într-o sală de la parterul clădirii sociale, care era de fapt o sală de mese. Orele se desfășurau în weekend. Apoi, copiii au început să vină din ce în ce mai mulți și anul trecut a fost deschisă o veritabilă școală de weekend, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, în cadrul căreia se predau șapte materii de către cadre didactice voluntare: limba română, limba engleză, limba franceză, limba spaniolă, matematică, informatică, ateliere de creație și pictură. „Pentru că numărul copiilor a tot crescut, a trebuit să reamenajăm clădirea. Prin donațiile unor credincioși și prin sprijinul Primăriei Snagov, am organizat la parter și la etaj câte o sală de curs în care desfășurăm aceste activități. Astăzi, în școala aceasta învață nu numai copii din parohia noastră, ci și tineri din Otopeni, Siliștea Snagov, Gruiu, Periș și Tâncăbești, în total peste 60 de tineri. Dar numărul lor va crește anul acesta până la 100 de elevi. Nu vin doar copii nevoiași, ci și copii care nu au probleme materiale. Noi îi așteptăm pe toți cei care vor să frecventeze cursurile predate aici. Rezultatul concret al implicării Bisericii în această activitate de educație se vede la Școala «Mihai Eminescu» din localitate, condusă de director Mariana Banu, cu care colaborăm foarte bine. Ea ne-a informat că, de când am deschis această școală, nivelul de pregătire al elevilor care o frecventează a început să crească. Părinții, la rândul lor, sunt și ei foarte mulțumiți. Triunghiul Biserică-Familie-Școală funcționează relațional foarte bine, iar noi am ajuns cam la a treia generație de copii care se pregătesc suplimentar în școala din curtea bisericii”, ne mai mărturisește părintele paroh. 

O altfel de familie

Dar pregătirea pentru „zbor” a tinerilor din Ghermănești nu se rezumă doar la activitatea acestei școli de weekend. De aproape doi ani, parohia oferă o bursă lunară în valoare de 400 de lei unei fete care acum este clasa a VI-a și are rezultate foarte bune la învățătură. De curând, cei doi preoți ai bisericii au stabilit ca în fiecare duminică, după Sfânta Liturghie, să se retragă cu credincioșii în centrul social și să servească prânzul împreună, ca în familie, cu mâncare gătită de câteva femei voluntare din parohie. La această activitate, tânăra bursieră ajută, cu bucurie și recunoștință, la servitul mâncării, la curățenie sau la spălatul vaselor. „De la începutul acestui an, ducem din nou, zilnic, sandviciuri proaspete copiilor nevoiași de la școala din localitate. Anul școlar trecut pentru 42 de copii, iar anul acesta pentru 32. Avem încheiat un contract cu o firmă de catering în acest sens. Mai mergem cu copiii la mare și la munte, în fiecare an, dar desfășurăm și alte activități culturale, în funcție de sezon. Avem o bibliotecă parohială bine pusă la punct, cu vreo 800-900 de volume de carte și reviste teologice. În iunie anul acesta, am luat legătura cu scriitoarea Ioana Nicolaie, soția scriitorului Mircea Cărtărescu, care, împreună cu Fundația Melior, a înființat în țară nouă biblioteci în zone defavorizate. Pe cea de-a zecea a înființat-o la noi în parohie, și a fost inaugurată recent. Aceasta cuprinde 600 de volume de beletristică, povești, cărți ale unor scriitori străini, albume istorice, geografice, exclusiv pentru copii, care au costat aproximativ 6.000 de euro, sumă donată de către familia Stoica. Biblioteca va fi repede pusă la punct, cu sprijinul unei tinere care face parte din serviciul pentru tineret al Parohiei Ghermănești, funcțional din anul 2014”, ne mai spune părintele Iarinca.

Alte proiecte

Părintele coslujitor Marian Dan Ștefan, care slujește aici din august 2019, ne-a vorbit la rândul lui despre celelalte activități și proiecte care se desfășoară în parohie. „Recent, am început să realizăm un plan de sistematizare a cimitirului. Împreună cu părintele paroh, dorim să-l facem să arate mai bine. În acest sens avem și un proiect care a început cu schimbarea gardului cimitirului, a continuat cu iluminarea incintei, iar în prezent lucrăm la punerea la punct a evidenței locurilor de veci și a tuturor celorlalte probleme specifice unei asemenea activități. Trebuie, de asemenea, să renovăm biserica și la exterior, și la interior. Dar mai avem proiecte care vizează ridicarea casei parohiale, construirea unei capele, proiecte pe care încet-încet le vom punem în practică. Un altul este cel care vizează realizarea unui site al parohiei, care se va finaliza foarte curând și care va prezenta toate activitățile noastre. Astfel, ele vor putea fi cunoscute și urmărite de întreaga comunitate, dar și de cei care doresc să afle mai multe despre ce facem noi în toate domeniile de care ne ocupăm: slujbe, activități sociale, filantropice, educaționale, culturale, administrative etc. Aici am găsit multă sinceritate. Ne bucurăm atunci când biserica este plină de copii, pentru că astfel ea este vie. Faptul că noi, preoții, ne înțelegem foarte bine contează mult și în fața credin­cioșilor. Așa se apropie și ei mai ușor între ei, dar și de Biserică și de Dumnezeu”, ne mărturisește acesta.

În tot ceea ce fac, cei doi preoți din Gher­mănești slujesc cu dragoste de Dumnezeu și de semeni. Ei sunt conștienți că nu sunt pe deplin împliniți, dar sunt convinși că proiectele lor se vor dezvolta din ce în ce mai mult. Din ceea ce ne-au spus, am înțeles că au în vedere și înființarea unui atelier de tâmplărie, de pildă. Înainte de plecare i-am întrebat care este cheia acestui mod pilduitor de a sluji. Ne-au răspuns: atmosfera de dragoste frățească, de la care pleacă totul. Prin tot ceea ce facem arătăm dragostea noastră, dar și primim multă dragoste de la cei din jur.

Iată cum în asemenea locuri, adevărate academii populare, în care dascălii voluntari și preoții transferă flacără din flacăra lor, înzestrându-i pe tineri cu cunoștințe, cu morală și credință în Dumnezeu, copiii învață, înainte de toate, să fie buni, să facă față prezentului din ce în ce mai violent, mai rece, mai fără de repere, înstrăinat și rătăcitor. Învață „tehnica” zborului ca să devină stăpâni peste zare.