Sfântul Ioan Gură de Aur despre adevărata bogăție

În zilele noastre, principalul obstacol în calea comunicării dintre părinți și copii este reprezentat de timpul redus. Copiii sunt încărcați cu multe teme, iar părinții, cu multe responsabilități la locul de muncă. Însă există și situații în care lucrurile s-ar putea îmbunătăți, în special dacă părinții ar lucra poate mai puțin, având un salariu decent, decât mai mult, pe un salariu mare, dar care le răpește timpul petrecut cu propriii copii. Uneori, goana după o viață mai bună se transformă într-o capcană greu de evitat.

Majoritatea pă­rinților din zilele noastre trăiesc o existență dificilă. Își doresc, desigur, o viață mai bună pentru copiii lor și fac tot posibilul ca aceasta să prindă contur. Însă există și o categorie, ceva mai restrânsă, care confundă nevoile prezente și viitoare ale copilului sau copiilor pe care îi au cu propriile dorințe și neîmpliniri. Astfel, nevoile acestea ale copilului, mult mai limitate în realitate, sunt transformate în pretexte pentru muncă excesivă, evaziune fiscală și alte erori născute din lipsa de discernământ, dar servesc și ca scuze în privința înlocuirii comunicării personale cu tablete, jocuri pe computer sau meditații peste meditații. Cea mai rea situație este cea în care familia a dobândit deja o oarecare bunăstare și stabilitate financiară și lăcomia părinților, nu nevoile copiilor, îi determină să fie veșnic ne­mul­țu­miți. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează următoarele: „Cei din zilele noastre nu fac așa, ci adeseori, chiar dacă au numai un singur copil, se străduiesc să adune mii și mii de talanți de aur, să cumpere moșii și să clădească case frumoase. Și dacă și-ar strânge averea din muncă cinstită și fără nedreptăți! Dar lucru grozav și mai cumplit decât orice este că o răpesc de la alții, se lăcomesc, pun la cale procese și așa își trec lor și averile altora. Iar dacă cineva îi întreabă: «Pentru ce atâta nebunie după bani?», îndată îți pun înainte copilul și spun că fac asta de dragul lui” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LIX-a la Facere”, I, în Scrieri II. Omilii la Facere II, PSB 22, EIBMBOR, 1989, p. 256). Averea dobândită într-un mod nedrept de părinți dispare repede atunci când ajunge în mâinile unui tânăr nepriceput. În plus, riscurile asumate pentru dobândirea acestei averi nedrepte conduc adesea la decesul unuia dintre părinți sau la îmbolnăvirea gravă a lui, la lipsa de comunicare între părinți și copii, la crearea unor obiceiuri nesănătoase ale acestora din urmă (droguri, jocuri de noroc, patima alcoolului etc.). Toate acestea se nasc din bogăția dobândită nedrept de părinți. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur adaugă: „Spune-mi pentru ce-ți strângi ție atâtea poveri de spini? Nu-ți dai seama că lași copiilor tăi pricini și prilejuri de păcate? Nu știi oare că Dumnezeu are mai multă grijă decât tine de copilul tău? Tu însă, arătând multă grijă de el, te străduiești să-i lași pricini care pot să-i înece sufletul. Nu știi oare că tinerii prin ei înșiși alunecă ușor și sunt încli­nați spre păcat? Când însă mai au și bani, atunci căderea în păcat e și mai ușoară. După cum, dacă pui lemne pe foc, focul se aprinde și mai tare, tot așa și tinerii, dacă au pe mâna lor bani, cum are focul lemnele, atunci se aprinde așa de mult cuptorul, încât cuprinde tot sufletul tânărului. Când va putea unul ca acesta să fie cuminte? Când va fugi de desfrânare? Când se va hotărî să se ostenească pentru virtute sau pentru vreo altă faptă duhovnicească? Niciodată” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LIX-a la Facere”, I, în Scrieri II, p. 256).

Părinții zgârciți

În schimb, sunt și familii în care părinții duc o viață foarte zgârcită și îi îndepărtează permanent pe copiii lor atunci când aceștia le cer ajutorul. Desigur, situațiile acestea sunt mai rare, dar îi cutremură pe cei din jur prin răutatea care le caracterizează. Părinții nu trebuie să ajungă în extrema cealaltă, adică să păstreze ce este mai bun pentru ei, în timp ce copiii se chinuie să își facă un viitor. Exemplul folosit adesea de acești părinți este că ei și-au început viața de la „lingură”, adică atât aveau atunci când s-au cunoscut, iar copiii lor trebuie să le urmeze exemplul. Călirea tânărului în necazurile vieții nu trebuie făcută însă cu forța. Părinții trebuie să fie darnici cu propriii copii, să le stea alături, să îi încurajeze și să îi sprijine financiar, evitând însă să le ofere absolut totul fără nici un efort din partea lor pentru că și tinerii trebuie să se confrunte cu realitatea dură a zilelor noastre și să înțeleagă astfel sacrificiul părinților lor. Însă acest fapt nu ne îndeamnă la zgârcenie. „Dacă tânărul are un tată darnic, ajunge și mai robit de lux, că îi crește această dorință nebună; iar dacă are un tată zgârcit, e nevoit să săvâr­șească alte ticăloșii pentru a aduna aur pentru niște cheltuieli ca acestea. Din pricina aceasta mulți tineri și-au vândut tine­rețea lor, au ajuns paraziții oa­me­nilor bogați, au făcut și alte ser­vicii rușinoase, cumpărând, prin aceste servicii, împlinirea unei astfel de pofte. Se vede, dar, din acestea că un tânăr ca acesta va fi zgârcit, josnic și leneș și va fi silit să facă și multe alte păcate; va fi și crud și iubitor de slavă” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a XLIX-a la Matei”, V, în: Scrieri III. Omilii la Matei, PSB 23, EIBMBOR, 1994, pp. 575-576).

Bogăția virtuților

În concluzie, fiecare părinte își poate crea un program de lucru și de activități astfel încât să petreacă mai mult timp cu propriii copii. Cu toate că fiecare dintre noi ne străduim pe cât posibil să le asigurăm copiilor noștri un trai mai bun, nu putem să facem lucrul acesta într-un mod benefic decât cultivându-le în suflete semințele virtuților creștine: bunătatea, răbdarea, dragostea, altruismul. Așadar, nu banii, ci virtutea constituie bunul cel mai de folos pentru moștenitorii noștri. În cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Să nu ne străduim, așadar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noștri, ci să-i învățăm virtutea și să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta e cea mai mare bogăție, aceasta e bogăția nespusă, cea necheltuită, care sporește în fiecare zi bogăția noastră […]. Să învățăm pe copiii noștri să pună virtutea mai presus de orice și să socotească bogăția o nimica. […] Tinerii cad în mari primejdii când primesc moștenire de averi și nu vor să le întrebuințeze cum trebuie. Cu ele își adună povară de păcate. Din ele se nasc desfătările, plăcerile rușinoase și nenumărate rele. Nu vreau să spun că numai averile-s de vină, ci de vină sunt cei care moștenesc averile și nu știu să se folosească cum trebuie de ele” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilia a LXVI-a la Facere”, IV, în Scrieri II, pp. 329-330). Bogăția financiară nu poate fi utilizată cu înțelepciune decât de cel care are cu adevărat o viață virtuoasă. Prin urmare, mai întâi să sădim virtutea și Dumnezeu Se va îngriji și de bunăstarea financiară a familiei noastre.