Sfântul Luca al Crimeei - tămăduitorul bolnavilor

În Împărăția lui Dumnezeu nu vor intra cei ce zic Doamne, Doamne, ci doar cei care vor face voia Tatălui Meu ceresc. Unii au avut harisme, dar au abuzat și au profitat de ele și le-au uzurpat. Poate că făceau minuni, dar le lipsea ceea ce este mai important, iubirea. Cât de frumos, Sfântul Ioan Gură de Aur sintetiza: Harisma nu este doar a unuia sau a altuia, ci prin firea ei aparține tuturor. Există însă o harismă ce prin natura ei vă aparține și este mai mare decât aceea a învierii morților ori a redării vederii orbilor. Care este aceasta? Iubirea. Când cineva prin harul lui Dumnezeu va dobândi această harismă a iubirii, poate muta și munții. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune un alt mare adevăr: Omul care a dobândit iubirea primește de la Dumnezeu și harisma săvârșirii de minuni și de vindecare de boli. Sfinții nu caută acest lucru fiindcă sunt smeriți și nu profită de pe urma darurilor lui Dumnezeu. Însă, chiar la acești oameni smeriți, cum spunea Sfântul Paisie, harul vine în mod obligatoriu spre a lucra semne și minuni multe în popor.

Pe temeiul acestor lucruri putem înțelege mai bine și harisma facerii de minuni a Sfântului Episcop și medic Luca. Acest sfânt contemporan L-a iubit mult pe Dumnezeu, renunțând la toate lucrurile trecătoare, iar în schimb a primit harisma facerii de minuni, care s-a vădit încă din timpul vieții sale și cu mai mult în zilele noastre. Și nu a fost singurul. Mulți sfinți au săvârșit minuni pentru ceilalți, dar pe ei înșiși nu s-au tămăduit. De la Sfântul Apostol Pavel la Vasile cel Mare și până la sfinții contemporani nouă, cum ar fi Sfântul Porfirie, Paisie, Iacob și Efrem sunt sfinți care se rugau lui Dumnezeu să-i facă nu bine, ci buni cu inima. Sfântul Paisie suferea cumplit și nu-I cerea lui Dumnezeu să-l facă bine, ci să ia asupra sa bolile și durerile celorlalți aflați în suferință. Cu toții voiau să ia asupra lor durerile semenilor. Aceasta este marea minune! Căci, de multe ori, minune este și ceea ce nu este o minune! Și această atitudine a sfinților este o altă formă prin excelență de manifestare a iubirii lor. Sfântul Luca, referindu-se la minuni, spunea: Cei ce caută minuni nu pricep că minuni se săvârșesc și astăzi. Viața este plină de minuni. Cei ce-și au ochii sufletului larg-deschiși și inima întoarsă spre El le văd. Însă cei ce-și au ochii închiși, urechile înfundate, inima pecetluită, nefiind în stare să primească un adevăr, sunt neputincioși să vadă minunea. Inima lor nu ascultă cuvântul lui Dumnezeu, împotrivindu-se poruncilor iubirii dumnezeiești. De multe ori, nu este deschisă decât spre păcat. De ce să facă Domnul minuni cu cei ce nu vor crede și chiar atunci când minunea va fi foarte clară și limpede? Unii ca aceștia nu vor crede fiindcă inima le este zăvorâtă. Din această pricină nici Domnul nu săvârșește minuni cu ei.

În rândurile următoare voi așterne minunea redată de o doamnă credincioasă din Grecia, cu privire la harisma Sfântului Luca de tămăduitor al bolilor netămăduite:

Rugă fierbinte...

Sfinte Luca, chirurgul meu!!!

Îți mulțumesc că în urmă cu aproape patru luni de zile (anul 2012) ai fost alături de mine, la intervenția chirurgicală a soțului meu și l-ai vindecat de cancerul la vezica urinară. Medicii mi-au spus că totul s-a desfășurat atât de repede și fără pierdere de sânge, încât au avut sentimentul că cineva îi îndrumă. Iar din timpul prevăzut de ei, de trei ore, nu a fost nevoie decât de jumătate. Te-am chemat la rugăciune Sfinte Luca, te-am implorat eu păcătoasa și smerita roaba ta și însuși pacientul a fost sigur că harul tău avea să-l ajute și să-l salveze. El poartă cu sine iconița ta, Sfinte Luca, și untdelemn din candela ta și în toate zilele petrecute la spitalul din Athena ai fost lângă el, pe perna sa! Acum vin din nou la locașul tău, ca să te rog iarăși să nu ne părăsești! Zilele acestea vom face un check-up, spre a vedea în ce stare se află pacientul. Cred în Preasfânta și icoana sa, în Preabunul Iisus Hristos și în ajutorul lor. Să-i ajuți și tu smeritului tău rob Ioan ca să scape din nou și rezultatele analizelor medicale să fie curate, asemenea apei limpezi. Oricâte mulțumiri ți-aș aduce, sunt puține... Binecuvântează-ne și ajută-ne nouă... .

Sfântul Luca al Crimeei este cu adevărat un sfânt care a trăit în timpurile apropiate nouă (1877-1961), inițial medic al trupului, apoi a devenit și medic al sufletelor (arhiepiscop). Întreaga lui viață se poate rezuma la câteva din cuvintele sale: Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul (Sfântul Luca, Pătimirea curățește sufletul, p. 9). În calitate de medic a profesat chirurgia în mai multe spitale din Ardatov, Fatej, Romanovka și Pereyaslavl - Zalessky. Ca medic s-a remarcat prin sacrificiul depus pentru a salva cât mai mulți pacienți, fără a se interesa de statutul lor social sau material. La ceva timp după moartea soției sale, Sfântul Luca decide să accepte propunerea Episcopului Inochentie de a deveni slujitor al Bisericii. La sfârșitul anului 1920 a fost hirotonit diacon, iar la 15 februarie 1921 este hirotonit preot. Acceptarea acestei slujiri a reprezentat o decizie plină de curaj. În anul 1946 a fost transferat în Crimeea și numit Arhiepiscop de Simferopol, unde a luptat împotriva obiceiurilor rele ale clerului local. El învăța că inima preotului trebuie să fie ca un foc ce iradiază lumina Evangheliei și a dragostei pentru Cruce, prin cuvânt sau prin exemplul personal. În acea perioadă a ajutat foarte mult cu rugăciunea, mulți oameni vindecându-se în acest fel. În 1956, Sfântul Luca a orbit complet, dar a continuat să săvârșească Sfânta Liturghie, pe care o știa pe de rost, să predice și să conducă eparhia. Sfântul a readus la viață zeci de mii de bolnavi, a ținut prelegeri în rasă, a scris 55 de lucrări științifice și a lăsat 10 volume de predici.

Încărcat de ani și de experiența unei vieți pline de mărturisire a Domnului Hristos, arhiereul Luca s-a mutat la Domnul în data de 11 iunie 1961, mormântul său devenind foarte curând un loc de pelerinaj și de vindecare pentru toți cei bolnavi de boli netămăduite. A fost canonizat în anul 1995. Sfântul Luca mereu a știut să-și ducă crucea, dar și să fie ajutor pentru toți cei aflați în suferință: V-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu i-a trimis pe ucenicii Săi nu doar să predice, ci și să-i vindece pe cei bolnavi? Dacă Mântuitorul a considerat vindecarea bolilor ca fiind o lucrare la fel de importantă precum predicarea Evangheliei, aceasta înseamnă că și pentru noi aceasta este una dintre cele mai importante lucrări. Sfântul Luca nu a părăsit această lucrare nici după mutarea sa în Ierusalimul ceresc. El vine peste tot unde este chemat în rugăciuni și nu există granițe și nici distanțe care ar putea fi un obstacol în acest sens. Mii de mărturii ale cre­dincioșilor vorbesc despre felul în care Sfântul Luca ghidează în mod invizibil mâinile colegilor săi doctori în timpul operațiilor, vindecă boli incurabile fără intervenții chirurgicale și ajută la redobândirea sănătății și a credinței. Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Luca a devenit un tămăduitor al trupurilor și al sufletelor tuturor celor care îi cer ajutorul. Sfinte Luca din Crimeea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!