Sfintele Paşti în timpul Patriarhului Justinian

Conştienţi de importanţa sărbătorilor religioase pentru viaţa credincioşilor, reprezentanţii Departamentului Cultelor din timpul comunismului au supravegheat cu atenţie participarea la slujbe în perioada Sfintelor Paşti și au încercat în fel și chip ca prezența credincioșilor să fie cât mai redusă, de la an la an. De cel puțin două ori, în aprilie 1949 și martie 1968, Patriarhul Justinian Marina le-a cerut oficial mai întâi prim-ministrului Petru Groza și apoi președintelui Nicolae Ceauşescu ca marile sărbători creştine să fie respectate și introduse în calendarul sărbătorilor oficiale ale ţării iar serbările de 1 mai să fie „reduse”.

Un raport din aprilie 1961 întocmit de împuternicitul Departamentului Cultelor pentru Bucureşti menţiona că „deservenţii cultului ortodox s-au preocupat din vreme, pentru a-şi asigura o frecvenţă mare de credincioşi, la biserici. Ei au mobilizat credincioşii să participe la slujbele de paşti (sic !), cu prilejul vizitelor făcute la domiciliul enoriaşilor, prin predicile duminicale, dela buna vestire (sic !), florii etc. În acest sens, au fost sprijiniţi de comitetul de doamne, de consiliul parohial şi de către comitetele parohiale”. Această constatare arată câtă râvnă aveau credincioşii pentru cele sfinte, în ciuda regimului comunist-ateu, care, începând cu 1958, urmând modelului sovietic, dezlănţuise o nouă prigoană împotriva Bisericii.

Raportul preciza că în Sfânta şi Marea Joi, la Denia celor 12 Evanghelii, numărul celor care au fost prezenţi la slujbe a fost foarte mare : la Biserica Albă 300 credincioşi (150 bărbaţi şi 150 femei), la Biserica Amzei 200 credincioşi (100 bărbaţi şi 100 femei), la Biserica Mavrogheni 500 credincioşi (185 bărbaţi, 250 femei şi 65 copii).

Eforturile autorităților pentru ateizarea oamenilor

Concluzia autorului raportului era aceea că bisericile sunt amplasate în cartiere aglomerate, iar frecvenţa la biserică este mai redusă sau staţionară în comparaţie cu anii precedenţi. Scăderea numărului de credincioşi prezenţi la sfintele slujbe a fost pusă pe seama manifestărilor cultural-sportive care au avut loc în acele zile: spectacole ale Baletului pe gheaţă din Moscova, ale Baletului din Cuba, concertul cântăreţei peruviene Ima Sumak, filme cu caracter distractiv, meciul de fotbal cu echipa braziliană Gremio Porto Alegrense. În plus, era semnalat faptul că la slujbele oficiate la Biserica „Sfântul Nicolae“-Buzeşti, au participat elevi de la şcolile : nr. 71, Nicolae Bălcescu, Mihail Sadoveanu, I. L. Caragiale.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti, prăznuită în data de 8 aprilie, a fost prilejul unor noi atente observaţii din partea personalului Departamentului Cultelor. A fost notat faptul că elevii şi studenţii, fete şi băieţi, au venit la slujbă direct de la reuniunile şi seratele menţionate. Ca o concluzie asupra numărului de participanţi la Praznicul Învierii Domnului, împuternicitul arăta că „frecvenţa credincioşilor scade, datorită creşterii nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii, precum şi ultimelor succese ale ştiinţei sovietice, care a reuşit trimiterea în cosmos a primelor vieţuitoare şi plasarea cu succes pe orbită a unor sateliţi şi staţiuni interplanetare”.
Ca o ilustrare a celor menţionate, autorul raportului arăta că la slujba Învierii Domnului, la Biserica Amzei au participat în 1959: 350 de credincioşi (330 bărbaţi şi femei şi 20 copii), în 1960: 600 credincioşi (280 bărbaţi, 300 femei şi 20 copii), iar în 1961: 500 credincioşi (sic !) (250 bărbaţi, 250 femei şi 30 copii). La biserica Parohiei Floreasca au fost prezenţi în 1959: 3.000 de credincioşi, în 1960: 3.000 credincioşi (1.100 bărbaţi, 1.300 femei, 400 tineri şi 200 copii), iar în 1961: 1.500 credincioşi (doar bărbaţi şi femei).

Practicile „nesănătoase” ale Bisericii în ochii comuniștilor

Concluziile împuternicitului Departamentului Cultelor ilustrează foarte bine metodele politicii regimului în ceea ce priveşte persecuţia împotriva Bisericii Ortodoxe: „În urma măsurilor luate din vreme, deservenţii de culte au renunţat la unele practici nesănătoase, ca de ex: ocolirea pe străzi la prohod, ocolirea bisericilor de trei ori, privegheri noaptea, etc. La numeroase biserici, au fost desfiinţate formaţiunile corale.ş…ţ O influenţă pozitivă asupra participanţilor la biserici au avut-o manifestările cultu­ral-sportive organizate în zilele de Paşti, care au contribuit la reducerea numărului de cetăţeni care au frecventat bisericile.”

Un important factor de influenţă asupra credincioşilor era considerat a fi organizarea de serate şi reuniuni în şcoli, facultăţi şi întreprinderi, în noaptea Sfintelor Paşti. Cu toate acestea, spre dimineaţă, de la aceste reuniuni tinerii au venit la biserică, însă nu pentru a fi prezenţi la slujbe, considera autorul raportului, ci pentru a lua „Paşti” şi a discuta cu cei cunoscuţi. Partea finală a concluziilor arată dorinţa regimului de a intensifica lupta împotriva Bisericii, în special în ceea ce îi priveşte pe tineri „prin organizația UTM, secţia Învăţământ şi Secţ. Culturale, considerăm necesar elaborarea de măsuri în preajma sărbătorilor religioase menite să scoată de sub influenţa religioasă elementul feminin şi tineretul”.

Scrisoarea Patriarhului Justinian trimisă lui Nicolae Ceaușescu în martie 1968

Domnului Preşedinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu

Domnule Preşedinte,

Au trecut douăzeci de ani de când credincioşii cultelor religioase creştine din ţara noastră au fost puşi în situaţia de a nu mai putea cinsti cum se cuvine unele din marile sărbători ale credinţelor lor.

Ne gândim, în primul rând, la sărbătoarea Crăciunului, sărbătoare cu dată fixă: 25 decembrie, cinstită cu adâncă evlavie de creştinii din întreaga lume, indiferent de confesiunea sau cultul cărora aparţin, şi pentru care cârmuirile politice din multe ţări acordă una, două sau chiar trei zile de întrerupere a lucrului în instituţii, întreprinderi şi pe ogoare. (...) Credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, care lucrează în instituţii, întreprinderi şi pe ogoare, cer să poată sărbători Crăciunul nu numai pentru că aceasta constituie o îndatorire sfântă faţă de întemeietorul credinţei lor religioase, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi nici nu numai pentru că aceasta ar însemna readucerea unor tradiţii străvechi în actualitatea cultural artistică a neamului nostru, ci mai ales pentru că ei ştiu că ziua Naşterii Domnului este sărbătorită, prin întreruperea lucrului, în câteva din ţările cu regim politic socialist, vecine cu ţara noastră: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia.
Lucruri asemănătoare spunem şi în legătură cu sărbătoarea Paştelui, devenită, în aceşti ultimi douăzeci de ani, o duminică oarecare, sărbătorită prin întreruperea lucrului numai pentru că Paştele cade totdeauna în zi de duminică, dar pentru care credincioşii n-au cel puţin o zi de răgaz, un răgaz al reculegerii, înaintea sărbătorii, şi un răgaz al reintegrării în tradiţie, după ziua propriu-zisă a sărbătorii.
Una din sărbătorile cele mai mari este şi sărbătoarea Maicii Domnului, din ziua de 15 august, cinstită de creştinii ortodocşi şi romano-catolici în mod deosebit, ca şi sărbătorile Naşterii (Crăciunul) şi Învierii Domnului lisus Hristos (Paştele) şi, la fel, precedată de câteva săptămâni de post.

Credincioşii Bisericii Ortodoxe Române ştiu că orice întrerupere a lucrului în instituţii, întreprinderi şi pe ogoare, ca urmare a sporirii numărului sărbătorilor, înseamnă o împuţinare a producţiei şi, deci, o micşorare a venitului naţional; dar ei sunt gata să asigure Ocârmuirea noastră de stat că, ceea ce s-ar putea pierde prin întreruperea lucrului în zilele de Crăciun şi de Paşti, poate fi înlocuit prin mai buna organizare a procesului de producţie şi prin elanul cu care o colectivitate umană, deplin mulţumită sufleteşte, ştie să se avânte în muncă, restabilind astfel echilibrul economiei naţionale.

Pentru sărbătoarea Crăciunului şi a Paştelui, credincioşii ar consimţi bucuros la reducerea sărbătorii Anului Nou şi zilei de l Mai la o singură zi.

Vă rugăm, deci, să binevoiţi a acorda norodului drept-credincios din ţara noastră putinţa de a sărbători, după datină, Crăciunul, Paştele şi Sfânta Maria Mare, trei sărbători mari ale întregii creştinătăţi, aşa cum fac creştinii de pretutindeni, chiar cei din ţările socialiste numite mai sus. Va fi acesta un act politic cu urmări fericite pentru psihologia maselor de credincioşi de la noi, care nu va păgubi cu nimic economia noastră naţională.

Primiţi, Vă rugăm, Domnule Preşedinte, încredinţarea sentimentelor noastre de aleasă consideraţiune.

(ss) Justinian, 
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române