Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă An omagial Testamentul lui Teodor Stănescu, un document de filantropie ortodoxă

Testamentul lui Teodor Stănescu, un document de filantropie ortodoxă

Galerie foto (2) An omagial
Un articol de: Sorin-Anton Minea - 21 Iul, 2020

Teodor Stănescu s-a născut în București la 20 iulie 1868, într-o familie cu obârșii severinene. Pătruns de sentimentul responsabilității și al familiei, desfășoară o muncă imensă în agricultură, ce-i dă posibilitatea agonisirii, în perioada creșterii economice a anilor 1900, a unor importante domenii agricole situate în comuna Măgurele-Filipești din apropierea Capitalei. A lăsat în urmă un testament de o mare dimensiune spirituală, exemplu de filantropie ortodoxă. 

Datorită muncii sale aprige, era nevoit să doarmă în condiții dificile, pe cal, așa cum i-a rămas amintirea, pentru a fi prezent la numeroasele lucrările agricole ce-l solicitau. Prieten cu Ioan Kalinderu și rămas atașat de acele locuri și de săteni, înzestrează Institutul Oteteleșanu - nou înființat, biserica și școala. Sporindu-și averea, construiește imo­bile din zona „culorii de Negru” din București, pe care le donează comunității și familiei, instituind ajutoare către instituții de promovare a culturii în diferite pături sociale. Edificatoare în acest sens este donația către „Școala Normală a societății pentru cultura și instruirea învă­țătorilor ce dau cultura poporului de la sate”, din strada Sfânta Ecaterina, actualul sediu al Facultății de Teologie din București.

Acceptată de regele Ferdinand, la propunerea lui Barbu Delavrancea, contrasemnată de I.G. Duca, donația lui Teodor Stănescu începe cu tradiționala formulare ortodoxă a vechilor zapisuri: „În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt - Treimea Sfântă și nedespărțită”. Testatorul care se intitula cu mândrie „agricultor” instituie în anul 1912 un fond de 370.000 de lei - sumă considerabilă pentru vremea aceea, când leul avea paritate cu aurul -, desemnând ca legatară Academia Română. Chiar de la articolul 1, când instituie sumele pentru ajutorare, precizează că, după trecerea din viață a soției, renta viageră a acesteia se va acorda suplimentar, ca ajutor de măritiș, absolventelor de la Institutul Oteteleșanu din comuna Măgurele, județul Ilfov, incluzând în titlul premiului și pe soția sa, Maria Stănescu.

La articolul 2, Teodor Stănescu aduce precizări ca premiul să se acorde tuturor elevelor, indiferent dacă erau sărace sau bogate, numai după celebrarea căsătoriei acestora, atât legal, cât și religios, cu mențiunea că se va putea pierde dacă nu va trece cel puțin o perioadă de zece ani de mariaj. A lăsat și o sumă pentru a i se face pomenire de Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul spiritual al filantropilor.

Prin articolul 3 se acorda un venit la începutul fiecărui an Facultății de Teologie, care făcea parte din clădirea Universității București în acea vreme, destinat studenților săraci până la terminarea studiilor, care nu vor trece de patru ani: „Acest drept de premiu îl vor căpăta studenții - bine înțeles cei silitori și cu bună purtare, (...) în fața Consiliului profesoral al Facultății de Teologie luând parte ca Președinte cel mai în vârstă dn Profesor, (...) iar dacă din cei cu drepturile câștigate nu își vor îndeplini rolurile și îndatoririle cerute știinţifice Onor. Consiliul profesoral al Facultății de Teologie este în drept a anula acel drept câștigat și a-l înlocui unui alt student care ar merita acel premiu înlăturând pe cel îndărătnic. (...) Restul (...) urmează a fi dat în fiecare an ca primă de ajutor la 2 studenți care și-au terminat drepturile la teologie la noi în țară, luându-și licența. Acest ajutor li se va da pe termen de doi ani (...) acelor licențiați în teologie spre a-și continua studiile la facultăți ortodoxe în străinătate; acești tineri vor fi recomandați cât va trăi de iubitul meu prieten d-l Dragomir Dimitrescu, profesor la Facultatea de Teologie”.

Articolul 4 stipulează: „Academia Română va depune venitul (...) în fiece an Onor. Casei Școalelor ca Onor. Direcțiune(a) să dispună de acest fond îmbrăcând copiii săraci ce urmează școalele primare, urmând ca din acest venit să îmbrace circa treizeci de copii (...) de la școlile primare din culoarea de Negru (astăzi sectorul 3 și o parte din sectorul 4, n.r.). (...) Acest ajutor se va face la copiii cei mai silitori și cu purtări frumoase (...)”.

Articolul 5: „Academia Română va depune (...) Direcțiunei școalei din comuna Măgurele Ilfov, ca din acest fond direcția să îmbrace pe fiecare an câte zece copii de țărani și cinci fete de țărani în costumul lor național din copiii ce vor urma în școala din cătunul Măgurele-Filipescu unde urmează a se clădi acea școală, fiind eu donatorul acelei clădiri și aceasta în amintirea șederii mele ca agricultor în acest cătun”.

Articolul 6: „Academia Română va pune la dispoziție, la începutul fiecărui an școlar, Onor. Direcțiunii școalei normale (...) din str. Sf. Ecaterina. Venitul (...) se va pune la dispoziția acelei școli ca dl director să formeze Consiliul Profesoral (...) fiind d-sa ca Președinte și să aleagă unul din elevii săraci și fără mijloace fiind însă silitor și cu purtări frumoase și să-i dea acel ajutor (...) până la terminarea studiilor sau circa pentru patru ani, bine înţeles, dacă își va termina studiile”.

Articolul 7: „Academia Română este în drept a primi recomandați sau cerând Universității din Buc. prin Decanul Facultăților a i se recomanda șapte tineri anual din studenți ce sunt foarte silitori și cu purtări frumoase și sunt săraci și suferinzi, venindu-le în ajutor cu 120 lei de fiecare student (...) spre a se duce la o stațiune balneară numai în țara noastră”.

Prin articolul 8 se instituie recomandări pentru pomenirea donatorului în ziua Sfântului Ierarh Nicolae.

Articolul 9 prevede un alt capital, de care Academia va uza „bine înțeles tot în a căuta a veni în ajutor sub ori ce ar fi forma”.

Articolul 10: „Onor. Academia va clădi sub a sa supraveghere o școală cu două săli cu locuință învățătorului în cătunul Filipescu, comuna Măgurele, județul Ilfov” (...) și alte sume „se vor depune la Casa de Depuneri pe seama bisericii din Cal. Călărașilor, «Sf. Ștefan», București, care va avea drept a-i ridica și beneficia de ei la reclădirea noii biserici”.

Articolul 11: „Atât autoritățile administrative, cât și Justiția sunt rugate a da tot concursul spre executarea acestui testament, care îl las cu toată buna mea voință de creștin și cetățean român și iubitor de adevăratul lui neam românesc (...) și pentru ca fapta mea să serve de exemplu pentru îndrumarea spre bine și moralizarea neamului nostru românesc”.

Articolul 12 păstrează tradiția hrisoavelor: „Ori cine va lucra cu conștiință și cu drept asupra executării acestei dorinți, Dumnezeu milostiv să-i dăruiască ani mulți cu zile fericite la întreaga lui familie și Sf. Nicolae, care mi-a fost mie în totdeauna în ajutor, să-l aibe sub scutul său, protejându-l și să-i fie în ajutor la orice nevoi”, încheindu-se cu cuvintele: „În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Născut la 1868 iulie 20 în comuna București din părinți de naționalitate adevărați români, care prin o adevărată muncă cinstită și-a recâștigat averea”.

În 1915, cu ocazia deschiderii testamentului, autoritățile juridice au descoperit suplimentarea fondului legatarei cu impresionanta sumă de 520.000 de lei către Institutul Oteteleșanu, Facultatea de Teologie, Școala normală, Seminarul Central din București, Școala din culoarea de Negru, Școala din comuna Măgurele, adăugând și alte sume pentru construirea școlilor din comuna Măgurele-Sârbi și din curtea Bisericii Delea Veche din București, pentru reclădirea bisericilor „Sfântul Ștefan” și Delea Veche, pentru construirea bibliotecilor de la Școala Măgurele-Sârbi și Școala Delea Veche. După o viață de sacrificii, Teodor Stănescu a trecut la Domnul când avea 47 de ani, fără urmași. În acest document cu sume impresionante către repere cultural-religioase de referință, recunoaștem curata conștiință ortodoxă românească. Cinstită apreciere acestui mare filantrop!

Citeşte mai multe despre:   Teodor Stanescu