Valea Aurie, un nou început în filantropia sibiană

Vârstnicii din Sibiu care au nevoie de asistență permanentă și îngrijire din partea semenilor au posibilitatea să își găsească o nouă familie la Căminul pentru persoane vârstnice „Sfânta Muceniță Irina” din cartierul Valea Aurie, un nou proiect filantropic al Asociației „Sfântul Nicolae”, condusă de preotul Simion Săsăujan.

În cartierul Valea Aurie a început încă din anii ’90 o lucrare misionar-filantropică bine cunoscută atât în orașul Sibiu, cât și în alte comu­nități, un model de activitate socială desfășurată în Biserică. În vremuri încă tulburi și grele pentru români, după evenimentele din Decembrie 1989, preotul Simion Săsăujan avea să zidească în acest cartier nu doar un minunat lăcaş de cult, ci și o adevărată „vasiliadă”, un centru de zi pentru copii amenajat inițial în demisolul bisericii, unde copiii din familiile defavorizate ale cartierului erau ajutați la lecții, primeau hrană, participau la activități educative și își petreceau timpul liber cât mai folositor. Totodată, proiectele sociale ale Asociației filantropice „Sfântul Nicolae” au vizat încă de la început și alte categorii de beneficiari, iar în anii ce au urmat s-a ridicat un așezământ în care să se desfășoare activitățile cu cei mici și nu numai. Misiunea făcută de preotul Simion Săsăujan pentru copiii din Valea Aurie a fost o lucrare de pionierat în domeniul asistenței sociale din Sibiu, iar autoritățile din domeniu au avut de învățat de la toți cei implicați în acest proiect al asociației.

După 28 de ani de activitate neîntreruptă a Centrului de zi pentru copii al Asociației „Sfântul Nicolae”, timp în care generații întregi de copii din familii vulnerabile au fost ajutate să devină tineri de seamă ai comunității, așezământul a devenit acum cămin pentru persoane vârstnice. Pus sub ocrotirea Sfintei Mucenițe Irina, căminul funcționează de câteva luni și deja a primit primii șapte beneficiari. Sunt vârstnici singuri, fără prea mult ajutor din partea familiilor, buni credincioși care formează acum o nouă familie. Aici sunt îngrijiți de un personal calificat, angajat sau voluntar, condus de preotul Simion Săsăujan și de doamna preoteasă Eugenia, care trudesc zi de zi alături de infirmieri și ceilalți angajați sau voluntari. „Este începutul unui proiect social legat de viața unor vârstnici care vor locui în acest așe­ză­mânt social al Asociației filantropice «Sfântul Nicolae», devenită filială a Asocia­ției Filantropia Ortodoxă Sibiu. Este bine de men­țio­nat faptul că timp de 28 de ani în această casă s-au desfășurat mai multe proiecte cu copiii aflați în dificultate. Având în vedere că anul trecut, în luna iunie, am încheiat proiectul «Centrul de zi pentru copii aflați în dificultate», a fost nevoie să găsim o soluție pentru a continua activită­țile noastre sociale. Cea mai bună variantă a fost aceea ca în acest așe­zământ social să avem alte acti­vități și nu era altceva mai potrivit decât acest proiect al unui cămin de persoane vârstnice. A fost o perioadă de șase luni pentru amenajarea spațiilor de la parter și de la etaj pentru a putea începe activitatea noastră cu vârstnicii. Am amenajat camerele, băile, sala de mese și toate cele­lalte spații. Am primit anul trecut acreditarea pentru acest proiect, iar în 6 ianuarie 2023 am primit licența de funcțio­nare. De atunci, am început activitatea cu primii beneficiari ai acestui cămin”, ne-a spus preotul Simion Săsăujan.

De la început în ajutorul vârstnicilor

Trebuie spus că acest cămin pentru vârstnici este rodul unei griji permanente față de credin­cioșii din cartier ajunși la o vârstă înaintată. Așa cum am mai spus, vârstnicii din comunitate au fost de-a lungul anilor și în atenția Asociației „Sfântul Nicolae” din Sibiu și prin alte proiecte care trebuie menționate. Astfel, amintim că în 2005 era deschis un program numit „Masa pe roți” prin care, timp de trei ani, peste 40 de bătrâni primeau o masă caldă la domiciliu. Apoi, trebuie spus că în clădirea unde a funcționat centrul de zi pentru copii până anul trecut, asociația condusă de părintele Simion Săsăujan plănuia de la început ca la etajul așezământului să fie amenajate camere pentru pri­mirea și îngrijirea vârstnicilor singuri din comunitate. Așeză­mân­tul avea să fie unul deosebit: să îngrijească micuții din comunitate în cadrul centrului de zi, la parterul clădirii, iar vârstnicii care aveau nevoie de asistență din partea semenilor să găsească un nou „acasă” la căminul de la etaj. Pentru că situația materială a familiilor din Valea Aurie s-a îmbună­tă­țit în ultimii ani, proiectele pentru copii au fost încheiate, iar așe­ză­mântul a fost transformat în totalitate în cămin de vârstnici, cu toate dotările necesare și cu toate condițiile unui trai bun pentru bunicii rămași fără asistență din partea aparținătorilor. 

Doamna preoteasă, între infirmierele căminului

Părintele Simion Săsăujan ne-a prezentat în detaliu casa vârstnicilor. Fiecare spațiu a fost amenajat nu doar după standardele cerute de autorități, ci și după do­rința nespus de mare a preotului de a le oferi cele mai bune condiții vârstnicilor și a-i face să se simtă ca acasă. Este de la sine înțeles cât de mult efort s-a depus pentru deschiderea acestui așezământ, resursele financiare fiind limitate. „Toate s-au făcut, de la început, cu sprijinul oamenilor buni”, ne spune părintele Simion Săsăujan. Ajuns la venerabila vârstă de 84 de ani, părintele ne uimește prin energia sa și prin implicarea în acest nou proiect. Deși a avut în primele două luni doar doi beneficiari, nu s-a descurajat și speră și acum că această casă se va umple de vârstnici. A reușit să adune oameni cu suflet mare care să îngrijească vârstnicii.

Între cele patru infirmiere care îi îngrijesc permanent pe vârstnici se numără și doamna preoteasă Eugenia. După ani de zile în care a fost sufletul proiectelor pentru copii, timp în care le-a pregătit zilnic mâncarea și nu numai, aflată acum la o vârstă înaintată, a făcut cursuri de calificare pentru profesia de infirmier și ostenește pentru vârstnicii din cămin. Îi sunt alături alte trei infirmiere, un medic, un asistent medical, un asistent social, un psiholog și mai mulți voluntari. „Începutul a fost firav, pentru că nu am avut personal calificat pentru acest cămin și a trebuit să formăm organigrama. Apoi, putem primi doar beneficiari care pot să se deplaseze și de aceea este mai greu să găsim persoane care să vină la noi. Începutul a fost greu și sperăm ca în viitor să avem condiții să primim beneficiari de la alte cămine, de la cămine-spital, chiar care sunt bolnavi, pentru a avea un număr mai mare. Le-am spus de la început că această casă nu este un cămin oarecare, ci o casă familială. Aici vom putea primi până la 20 de vârstnici, mai mult nu. Nu avem spațiu suficient pentru desfășurarea activită­ților cu mai mult de 20 de persoane, așa cum prevăd standardele”, ne-a mai spus părintele Săsăujan.

Grijă pentru trup și pentru suflet

Fiecare zi din viața beneficiarilor Căminului de vârstnici „Sfânta Muceniță Irina” din Sibiu-Valea Aurie este pusă sub semnul binecuvântării lui Dumnezeu. Poate că în nici un alt cămin nu ar fi găsit atâta grijă, empatie și rugăciune pentru ei. În fiecare zi, părintele Simion Săsujan este printre beneficiari și vorbește cu ei, se roagă împreună cu ei, le oferă suportul duhovnicesc de care au atâta nevoie. „Dorința mea este de a se simți ca într-o familie, iar cei care au venit aici au avut o reacție pozitivă. Camerele sunt calde, primitoare, beneficiarii se simt ca acasă. Acomodarea e grea, dar eu zilnic mă întâlnesc cu ei, vorbesc cu ei, personalul are un comportament adecvat și ei se simt foarte bine aici. Ei consideră că aceasta este casa lor cea adevărată. Este un climat bun, plăcut și socotim că cei care vin se simt bine și se regăsesc pe ei înșiși. Pe lângă partea administrativă, foarte grea, eu fac rugăciune la masă cu ei, merg în sala de activități, le prezint diferite teme religioase. Le sărbătorim zilele de naștere, când ne întâlnim cu toții, le rostesc un cuvânt de felicitare și de învățătură, iar ei se simt foarte bine. Cinstim ziua lor de naștere cu o masă deosebită, cu un cadou mic și asta face ca ei să simtă acest loc a fi casa”, ne-a spus părintele Săsăujan. 

Filantropie în comunitate

Vârstnicii sunt supravegheați și ajutați în permanență, zi și noapte, la cămin. Atunci când personalul angajat nu este prezent în mijlocul lor, în zilele de sâmbătă și de duminică, mai mulți voluntari asigură supravegherea, ajutorul și toate cele necesare vârstnicilor din cămin. Părintele Săsăujan ne-a asigurat că vârstnicii sunt mereu vizitați de aparținători, de rude sau de prieteni, iar programul zilnic le permite să se plimbe în parcurile din apropiere, să meargă în oraș atunci când își doresc. Primesc trei mese pe zi și două gustări, iar condițiile de trai sunt foarte bune. Suportul financiar din partea Asociației „Sfântul Nicolae” este esențial, având în vedere faptul că unii dintre beneficiari au pensii mici. „Jumătate din cheltuielile lunare sunt asigurate, cu mari eforturi, de Asociația «Sfântul Nicolae», iar cealaltă jumătate este acoperită din pensiile beneficiarilor”, ne-a mai spus părintele Săsăujan. De altfel, de 33 de ani de când au început activitățile social-filantropice în cartierul sibian Valea Aurie, oamenii cu suflet mare și cu o situație materială mai bună au donat constant pentru sprijinirea acestor lucrări misionare. Părintele Săsăujan ne spune că și acum oamenii sprijină financiar acest nou proiect al aso­ciației filantropice, așa cum au făcut-o și în anii în care s-a construit clădirea așezământului și au fost implementate diferite proiecte pentru copiii din familii defavorizate social. Acest lucru demonstrează spiritul comunitar construit în anii trecuți în jurul unor proiecte menite să-i ajute pe cei aflați în dificultate și să ofere oamenilor suportul material și spiritual de care au nevoie. 

„Este casa noastră”

Chiar dacă se află la început de drum și așezământul încă nu a ajuns la capacitatea sa totală de îngrijire a vârstnicilor, la căminul din Valea Aurie deja se simte atmosfera caldă, de familie. În fața uneia dintre camere am întâlnit-o pe doamna Maria, ajunsă la vârsta de 82 de ani și venită aici din alt cartier al Sibiului. Cu zâmbetul pe buze ne-a mărturisit că această casă este specială, pentru că oamenii de aici sunt deosebiți. „Mă simt foarte bine aici. Este casa noastră și vrem să se umple, pentru că nu suntem foarte mulți. Vrem să vedem că se bucură părintele Simion că nu a muncit degeaba”, ne-a spus doamna Maria.

În curtea așezământului ne-am întâlnit cu alte două doamne care locuiesc aici, doamna Ana, ajunsă la 82 de ani, și doamna Raveca, în vârstă de 75 de ani. Ieșite să se bucure de lumina și căldura soarelui de toamnă, doamnele ne-au spus că aici au găsit liniștea și bucuria traiului în comunitate, alături de oameni cu suflet mare. Am simțit că vârstnicii și-au găsit aici o nouă casă și se bucură de o atenție pe care nu mulți o pot oferi. Este o confirmare a ceea ce preotul Simion Săsăujan ne-a spus la final, după ce ne-a prezentat casa și vârstnicii: „Totul, ca să le fie bine!”