Veteranul de război Andone A. Ciupercă, din localitatea Berești, județul Galați, a împlinit de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel patriarhala vârstă de 104 ani. Este unul dintre puținii eroi neștiuți care au trecut prin război, prizonierat, naționalizare și cooperativizare, prin toate transformările societății românești din ultimul veac, evenimente ce i-au schimbat cursul vieții. Și dacă înfăptuitorii „marilor realizări din epoca de aur” nu l-au iubit, ba l-au lăsat fără nici o proprietate, doar cu biciul în mână, Dumnezeu i-a dat zile ca să treacă prin toate anotimpurile vieții și ale societății românești.
Andone A. Ciupercă s-a născut la Slivna, actuala localitate Berești Meria din județul Galați, în 29 iunie 1919, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dar a fost trecut în scriptele de stare civilă la 3 iulie 1919. Părinții săi sunt Elisabeta și Alecu Ciupercă și au avut cinci copii, doi băieți și trei fete: Neculai, Andone, Mărioara, Tasia și Ioana. Andone a urmat primele patru clase în așezarea natală și, după primară - ca orice fiu de țăran -, a fost un bun sprijin pentru părinții săi, care se îndeletniceau cu lucrul pământului, potrivit rânduielii acestor locuri.
Când pe ulița din sat goarna a sunat de înrolare, Andone a lăsat totul în seama lui Dumnezeu și s-a prezentat la arme. Asemenea atâtor flăcăi din țara noastră, și el a luat drumul lung al cătăniei. A fost chemat la arme în februarie 1941, când încă nu împlinise 22 de ani, vârstă la care flăcăii satului de odinioară se gândeau să-și întemeieze o familie. Pârdalnicul de război bătea la ușile românilor și avea prioritate; astfel, Andone și-a luat gândul de la însurătoare. Țara avea nevoie și de brațele lui vânjoase. Pentru câțiva ani buni, i-a lăsat pe cei dragi în grija lui Dumnezeu. Și-a îmbrățișat maica și pe cei ai casei, și-a luat ranița în spate, încărcată cu multe doruri, întrebări, frământări, mai ales, speranțe. Și-a făcut o cruce mare și L-a rugat pe Dumnezeu să-i călăuzească pașii cu bine, ca să se întoarcă teafăr de pe front.
Veteranul de război Andone A. Ciupercă a luptat în linia întâi, nu la orice armă, ci la Artilerie Grea. Potrivit livretului militar, seria Gb, nr. 055779, eliberat de Ministerul Forțelor Armate ale RPR la 16 mai 1959, a fost pe front conducător auto, cu grad de plutonier adjunct principal, în Regimentul 3 Artilerie Grea. Pe câmpul de luptă, misiunea sa nu a fost deloc simplă. E dificil să șofezi pe timp de pace, darămite la vreme de război, când obuzele tăiau văzduhul în toate direcțiile. Să transporți, pe Frontul de Est, în maximă siguranță, armament, combatanți și ce mai era nevoie era o misiune nu tocmai ușoară.
Semn că și-a făcut datoria conștiincios, tânăra cătană a primit responsabilitatea de comandant de grupă, apoi a fost avansat caporal, ne încunoștințează documentele din acea vreme. Andone a fost martorul și chiar autorul multor situații extreme, de maximă intensitate, când gloanțele îi vâjâiau pe lângă urechi sau exploziile se produceau exact în locul prin care abia trecuse. În momentele nesigure, doar Atotputernicul Dumnezeu i-a ținut viața în palmă. Mai ales atunci când a fost rănit și apoi luat prizonier. În acele momente, despre care nu i-a plăcut să vorbească, lui Andone nu i-a trecut prin minte că îi va mai vedea vreodată pe cei dragi sau că va ajunge la venerabila vârstă de peste o sută de ani. Rănile de pe front și scurtul prizonierat sunt ale sale, și oricât ar povesti despre război, nu e totuna cu a sta la fruntarii cu arma în mână, în bătaia gloanțelor și a obuzelor. Și apoi, ce rost ar fi avut să-și împovăreze familia?
Când războiul s-a sfârșit, iar armistițiile și schimburile de prizonieri au fost puse în mișcare, tânărul combatant s-a întors acasă, la vatră, la rădăcină, acolo unde s-a reîntâlnit cu părinții și cu ceilalți patru frați, în casa părintească, reluându-și viața de unde o lăsase. Andone era îndrăgostit de caii săi și împreună făceau cărăușie. Așa, cu hărnicia și dibăcia lui, toată familia avea o speranță de mai bine. Dar seceta mare din anul 1946 şi urmările războiului l-au trimis pe Andone pe drumul Olteniei, unde o vreme a lucrat pentru câțiva saci de cereale, ca să își ajute familia să supraviețuiască.
Încet, încet, rănile războiului s-au cicatrizat și Andone, în 6 noiembrie 1946, s-a căsătorit cu Maria Marangos, fiica lui Chiriac Marangos (1896-1985), veteran de război în Primul Război Mondial, rănit în marea conflagrație la Mărășești, stâlp în comunitatea sa, epitrop al bisericii din sat, alături de părintele Vasile Nacu (1900-1979). Familia Marangos era înstărită, deținea un centru de blănărie, cojocărie și măcelărie.
Căsătoria lui Andone cu Maria a fost mare bucurie. Ambele familii au pus mână de la mână și au făcut proaspeților miri - ca dar de nuntă - o casă negustorească, în mijlocul târgului Berești, care există și astăzi, pe care ar fi dorit să o transforme în han. Numai că nu au apucat să se așeze bine la casa lor, că alt tăvălug trecea peste satul românesc, cel al naționalizării, al dezrădăcinării țăranului din spațiul său, fiind supus, obligat-forțat, cooperativizării. Ca mai toți țăranii acelor vremi, și Andone a fost invitat să se înscrie în CAP, dar tânărul gospodar a refuzat în mai multe rânduri. Un motiv în plus pentru ca exponenții fostului regim să-l lase întâi fără o palmă de pământ din cele vreo șapte hectare, teren arabil și pădure (0,23 ha pădure). Îi rămăseseră însă caii și căruța și pentru ceva timp s-a bucurat de murguții săi cu care colinda dealuri și văi, pentru a duce un trai decent și a-și putea crește fetița, pe Livia, născută în 1947, la un an de la căsătorie.
Întristata fericire a ținut însă până într-o zi, când chemat la lucru, cu caii și căruța, Andone a fost provocat și amenințat de călăii fostului regim. Atunci, în negura anilor 60, i-au luat caii și căruța. Tânărul Andone, cel care a ținut piept gloanțelor, pe câmpul de bătălie, a revenit acasă doar cu biciul. Ba chiar i-au confiscat și o cameră din casa de pe strada principală din Berești, unde călăii siluiau țăranii ca să se înscrie la CAP și unde, apoi, a funcționat o sifonărie. „Eram copil și îmi aduc aminte că înainte de a pleca tata de acasă, în acea zi, am îmbrățișat cei doi cai, pentru că îmi erau prieteni. Câteva ore mai târziu, l-am văzut pe tata, negru de supărare, revenind acasă doar cu biciul”, ne povestea, deunăzi, Livia Ciupercă, scriitoare și jurnalistă, care trăiește la Iași.
Mult timp de la acest episod dramatic, privirea sa ilustra strigătul sfâșietor al omului strivit sub vremi. Nu mai conta jertfa sa de pe front, parcă durerea era și mai mare când se gândea pe ce mâini au încăput murguții săi, prietenii care în vremuri nesigure au asigurat un trai decent familiei sale.
În vara lui 2023, Andone a împlinit 104 ani de viață, timp în care a trecut prin câteva regimuri, cu urcușuri și coborâșuri, timp în care s-a bucurat de o viață demnă, alături de soția sa - Maria - care a adormit în Domnul, recent, în 4 octombrie 2022, la înțeleapta vârstă de 95 de ani.
Eroismul din vremea războiului, asociat mereu cu curajul și verticalitatea, i-a fost recunoscut printr-o distincție și câteva scrisori, primite de la Ministerul Apărării Naționale și de la Primăria Berești, județul Galați.
Crucea Comemorativă pentru serviciile în slujba patriei
Pentru faptele de arme, prin Decretul nr. 335/1995, președintele României de atunci i-a conferit veteranului Andone Alec Ciupercă Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, pentru serviciile militare aduse Statului Român, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.
De asemenea, la împlinirea celor o sută de ani de viață, ministrul apărării naționale, Gabriel-Beniamin Leș, i-a trimis o scrisoare de felicitare, datată 3 iulie 2019: „Stimate domnule Andone Ciupercă, aniversarea celor 100 de ani de viață este un prilej deosebit de onorant și plăcut pentru a vă transmite cele mai calde urări de sănătate, viață lungă și bucurii, alături de cei dragi. Vă asigurăm de întreaga noastră stimă și prețuire, pe măsura faptelor dumneavoastră de arme de care ați dat dovadă, fiind un exemplu demn de urmat pentru generațiile următoare. La mulți ani!”
Felicitări și gânduri bune a primit veteranul nostru și în următorii ani (la 101 și 102 ani) de la ministrul apărării Nicolae Ionel Ciucă, iar anul trecut, la 103 ani, de la ministrul Vasile Dâncu.
Și primarul Mihai Lucian Bejan, de la Primăria Berești, i-a acordat la 1 decembrie 2020 o Diplomă de Excelență, în semn de aleasă prețuire pentru contribuția adusă în cel de-Al Doilea Război Mondial.
În 29 aprilie 2023, de Ziua Veteranilor de Război, gălățeanul Andone A. Ciupercă a primit din partea Ministerului Apărării Naționale, purtând semnătura ministrului Anghel Tâlvăr, o diplomă de recunoștință pentru „contribuția în apărarea intereselor țării, în campaniile purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial”.
Îi aducem și noi recunoștință prin aceste rânduri, cu regretul că oameni ca Andone A. Ciupercă sunt din zi în zi mai puțini.
.jpg)
