100 de kilometri pentru Sfânta Liturghie

Până nu demult, românii din oraşul Galway, Irlanda, organizaţi ca parohie încă din anul 2005, se rugau împreună o dată la trei săptămâni sau mai mult, atunci când preotul rânduit să facă slujbă reuşea să ajungă în oraş. Locul lor de întâlnire era paraclisul Universităţii Naţionale din Galway, în zi de sâmbătă, uneori doar la slujba de seară. Parohia din Galway se află sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, păstorită de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif.

Părintele Călin Popovici, cel care înfiinţase parohia, deservea mai multe parohii româneşti din Irlanda, motiv pentru care ajungea la o lună sau chiar două. A mai slujit apoi pentru românii din Galway actualul protopop pentru parohiile româneşti din Irlanda, părintele Călin Florea. Începând cu anul 2006, venea mai mult seara, la distanţă de trei săptămâni, părintele Viorel Hurjui, care slujeşte în sudul Irlandei. De la Dublin veneau apoi preotul Raul Simion şi Constantin Uncu, până când aceasta a devenit o misiune greu de dus la capăt. De aceea s-a pus problema unui preot stabil pentru comunitatea românească din acest oraş.

Părintele Tudor Ghiţă absolvise Facultatea de Teologie la Alba Iulia şi în timp ce studia masterul preda religia la Câmpulung Moldovenesc. În anul 2006 a plecat la muncă în Irlanda, iar în anul 2007 s-a căsătorit cu Daniela Paula Lamsanu, profesoară de limba şi literatura română, cununându-se în biserica din Dublin, în care se adunau aproximativ 400 de români la Sfânta Liturghie, în acea perioadă.

Pentru că era absolvent de teologie, prin mijlocirea părintelui Călin Florea către Înalt Preasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, tânărul Tudor Ghiţă a fost hirotonit diacon în biserica din Dublin, la hramul acesteia, Înălţarea Sfintei Cruci, în anul 2008. Timp de un an de zile a slujit ca diacon pentru românii din Dublin, iar adesea venea la Galway însoţindu-l pe părintele Raul Simion, care slujea aici o dată pe lună.

30 de minute pentru amenajarea bisericii

În 2009, la 14 septembrie a fost hirotonit preot de către Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, pentru comunitatea românilor din Galway. "Având serviciul în Dublin, mi-am luat o maşină mai mare şi făceam naveta în weekend, căci mai păstoresc o parohie, în Limerik, la 100 km de Galway şi 200 km de Dublin, şi acolo merg cam la trei săptămâni. Am călătorit între Dublin şi Galway (250 km) de la sfârşitul lui septembrie 2009 până la 1 ianuarie 2010, când ne-am mutat în Galway. Abia din acest moment am avut sâmbetele şi duminicile mai liniştite. Când am început aceste drumuri, băieţelul nostru Matei avea 8 luni. La fiecare sfârşit de săptămână, vineri seara sau sâmbăta dimineaţa, plecam la drum şi ne întorceam duminica seara. Dormeam pe la familiile unor enoriaşi foarte binevoitori din Galway şi Limerik", îşi aminteşte preotul românilor din Galway şi Limerik.

În prezent, la Galway, Sfânta Liturghie se săvârşeşte în Biserica anglicană "St. Nicholas Collegiate Church", iar în Limerik, într-o mănăstire de maici, cu acordul episcopului catolic. O perioadă, părintele i-a deservit şi pe românii din oraşul Nenah. "Pentru a pregăti totul pentru o slujbă durează cam 30 de minute, timp în care aranjez singur masa pentru Altar, pentru Proscomidiar, icoanele ce compun un aşa-zis iconostas, locul unde să fie aprinse lumânări şi strana. Cele ce îmi sunt necesare pentru Sfânta Liturghie le ţin tot timpul într-o geantă de voiaj, pe care ori de câte ori am nevoie o iau în maşină", ne mai spune preotul Tudor Ghiţă.

Preot nu numai pentru români

La slujbele oficiate de acesta sunt prezenţi, pe lângă români, irlandezi, georgieni, sârbi şi uneori ruşi din diverse domenii de lucru: constructori, bucătari, taximetrişti, frizeri, comercianţi, pescari, profesori, ingineri, informaticieni, medici, pictori, muzicieni etc., meserii pe care le practică aici. Astfel, Sfânta Liturghie este săvârşită în limbile română şi engleză, iar câteodată preotul român foloseşte şi unele formule în georgiană. De multe ori, predica se ţine şi în limba engleză, pentru ca înţelesurile Sfintei Evanghelii să ajungă şi la inimile celor care nu vorbesc limba română.

"În Galway sunt prezent în biserică de la ora 7:50, duminica dimineaţa, pentru a pregăti ceea ce este necesar la Sfânta Liturghie. Trebuie să avem totul pus la punct până cel târziu la 10:45, pentru că la ora 11:00 încep anglicanii. Am găsit la aceşti oameni o deschidere deosebită, având în vedere că avem acces la orice din biserică şi putem face slujbă oricând nu au ei vreo activitate. Datorită prezenţei noastre, mulţi şi-au schimbat părerea în bine despre români, mai ales că noi le-am prezentat şi materiale despre România, din Bucovina în special, de unde suntem eu şi familia mea", continuă preotul Ghiţă, care ne mărturiseşte că la Sfânta Liturghie sunt prezente între 10 şi 30 de persoane, care vin aici doar din dragoste pentru Dumnezeu. "De multe ori trebuie să ghidez şi răspunsurile la Liturghie. De când a crescut Matei, care are 3 ani, soţia mea, Paula, poate să cânte cu cei prezenţi. Îl îndemn pe fiecare să cânte după puterea lui, dar din inimă, şi să ştiţi că asta este satisfacţia preotului din diaspora: dragostea şi dăruirea pe care le simte în cei din jurul lui. Sunt oameni care spun că nu au timp sau sunt prea obosiţi pentru biserică, dar care, cu toată oboseala, vin să se spovedească la 8:00 dimineaţa. Sunt copii mulţi care sunt aduşi la împărtăşit de părinţi în fiecare duminică. Unii vin de la 10, 20, chiar 100 de kilometri distanţă pentru a fi prezenţi la slujbă. Prin biserică oamenii se cunosc şi se apropie, orice limbă ar vorbi, şi se creează noi legături între ei. Şi-am să vă dau un exemplu în acest sens. Spovedeam în Săptămâna Mare, înainte de Denie, doi tineri necununaţi şi îmi spuneau că nu au naşi pentru a se cununa. Între timp, intra în biserică o familie pe care o cunoşteam foarte bine şi i-am întrebat pe tineri când vor să se cunune, că le-am găsit naşi şi le-am făcut cunoştinţă. Din acel moment au devenit foarte apropiaţi", ne povesteşte preotul român.

De ce slujbele se ţin mai mult noaptea

Pentru a-şi întreţine familiile, preoţii români din diaspora trebuie să muncească în diferite locuri, unde nu te aştepţi. Din această cauză, slujbele au loc noaptea, pentru ca a doua zi să fie prezenţi la serviciu. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu majoritatea enoriaşilor care, dacă Sfânta Liturghie s-ar ţine dimineaţa, nu ar putea fi prezenţi. Un lucru foarte important în consolidarea legăturilor dintre oameni îl are şi timpul de după slujbă în care se discută probleme de tot felul şi se formează noi prietenii. "Din păcate, duminica pentru noi timpul este limitat şi de aceea nu se poate sta prea mult după Liturghie. În cazul unor evenimente deosebite, cum a fost hramul bisericii, Sfântul Nicolae, cine participă aduce gustări şi fiecare încearcă din ce a adus celălalt. Fiind în timpul săptămânii, a avut loc seara şi a fost o atmosferă foarte plăcută. Românii se mai întâlnesc şi la diferite familii, unde se deapănă amintiri sau se mai află noutăţi de prin România", mai completează părintele, care ne mărturiseşte lipsa unui spaţiu pentru o şcoală parohială, întrucât se constată cu durere că unii dintre copiii românilor se exprimă mai greu în română decât în engleză şi nu ştiu mai nimic despre locurile deosebite din România.

Aşa cum ne-a mărturisit preotul paroh, specificul comunităţilor româneşti pe care le păstoreşte constă în faptul că oamenii care în România intrau rar într-o biserică aici participă constant la slujbe, oricând ar avea loc, fiind convinşi că aici Îl găsesc pe Hristos.