Biserica exilului românesc în lumina Cincizecimii

La praznicul Cincizecimii, principala comunitate românească din Europa Occidentală se află şi ea în sărbătoare. Împodobită cu nenumărate crengi verzi de nuc, Catedrala mitropolitană "Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" din Paris îi aşteaptă, ca de altfel de peste un deceniu şi jumătate, pe românii ortodocşi din Oraşul Luminilor la închinare.

Situată în cartierul Latin, între Sorbona şi Collège de France, pe de o parte, şi vestita Catedrală Notre-Dame de Paris, pe de altă parte, dar şi în imediata apropiere a două biserici reprezentative pentru Paris, şi anume Saint Julien le Pauvre (cea mai veche biserică a capitalei) şi puţin mai jos de Sfânta Genoveva (ocrotitoarea parizienilor), Catedrala mitropolitană românească vine să ne arate chiar şi prin această plasare "strategică" menirea ei de ocrotitoare a ortodocşilor români stabiliţi sau aflaţi contextual în capitala franceză şi plinitoare a visurilor celor care vin să se închine la altarul multisecular al bisericii de aici.

Crearea comunităţii ortodoxe româneşti de la Paris corespunde primei emigraţii politice, survenită după încheierea Revoluţiei din 1848 din Ţările Române, între cei care s-au stabilit la Paris numărându-se şi arhimandritul Iosafat Snagoveanu, fost membru al efemerului guvern revoluţionar valah din 1848, el fiind cel care a pus, în 1853, bazele unei capele ortodoxe româneşti în apropierea Şcolii de medicină. Din punct de vedere canonic, biserica era subordonată Mitropoliei Ungro-Vlahiei, iar din 1925 Patriarhiei Române, care numea, fără consultarea comunităţii române de la Paris, pe superiorul acesteia şi personalul de cult auxiliar.

Frământări după al Doilea Război Mondial

În momentul încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, superior al bisericii era arhimandritul Teofil Ionescu, numit la 1 februarie 1939. În 1945, lui Teofil Ionescu i s-a cerut să se repatrieze, dar acesta refuză, lucru care a obligat Patriarhia să-l desemneze în funcţia de superior pe preotul Vasile Boldeanu (±1991) la 20 august 1946. Cum preotul Boldeanu a declinat oferta, preferând să rămână doar preot slujitor al bisericii, alegerea Patriarhiei s-a oprit asupra lui Martinian Ivanovici, care a preluat funcţia în decembrie 1946. A început o perioadă dificilă de rezistenţă faţă de regimul comunist, cu susţinerea unor mari personalităţi, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu, şi sub oblăduirea canonică a mitropolitului Visarion Puiu la început, iar după retragerea şi moartea acestuia, sub omoforul episcopului Teofil Ionescu. Din 1958, superior al bisericii a fost preotul Vasile Boldeanu, până în anii â80 ai secolului trecut, urmat de preotul Mihai Costandache şi preotul Constantin Târziu.

Sute de români umplu biserica duminică de duminică

Parohia din Rue Jean de Beauvais s-a aflat în ultimii ani sub omoforul Episcopiei de la Vatra (SUA), dar contactele şi relaţiile cu Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale au fost foarte strânse. Dialogul dintre cele două părţi a fost unul civilizat şi s-a întins de-a lungul mai multor ani. La data de 10 mai 2009 (dată nu întâmplător aleasă), Adunarea Generală Extraordinară a aprobat revenirea parohiei sub omoforul Bisericii-mamă. Desigur că acest lucru a fost posibil datorită înţelepciunii şi dorinţei de unitate şi de normalitate, de care au dat dovadă membrii parohiei din Paris, sub îndrumarea duhovnicească a preotului paroh Constantin Târziu, actualul superior al bisericii.

La 12 iulie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în fruntea unui sobor de ierarhi a săvârşit slujba de sfinţire a altarului Catedralei mitropolitane din Paris, acest moment fiind şi unul istoric, având în vedere că a fost prima vizită oficială a unui patriarh român în biserica pariziană. În urmă cu puţină vreme s-a înregistrat şi prima vizită a unui mitropolit al Ardealului în biserica exilului românesc, IPS Laurenţiu fiind oaspetele IPS Mitropolit Iosif al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale în Duminica a IV-a după Învierea Domnului.

Catedrala din Paris strânge în jurul altarului său sute de români la fiecare duminică şi sărbătoare, numărul impresionant de credincioşi remarcându-se de exemplu la Duminica Învierii Domnului, când sute de credincioşi au fost împărtăşiţi peste o oră cu Sfintele Taine. În pragul marelui praznic al Cincizecimii, catedrala a îmbrăcat din nou straie de sărbătoare, fiind împodobită cu nenumărate crengi înverzite de nuc. Toate acestea după ce, în preajma sărbătorii Înălţării Domnului, în jurul Mitropoliei, al Catedralei mitropolitane şi al ambasadei din Paris s-a desfăşurat festivalul De dragul frumosului, aflat acum la prima ediţie, dar care se vrea a exista mulţi ani de acum încolo. Acest festival vrea să readucă în actualitate şi în conştiinţa românilor aflaţi în oraşul de pe malurile Senei valorile culturale care îşi aduc aportul la viaţa de zi cu zi a românilor şi cu atât mai mult a celor care se găsesc departe de ţară. În acest context, sâmbătă, 4 iunie, în prima parte a zilei au fost vizionate trei filme clasice româneşti, iar după-amiază, maica Siluana Vlad a susţinut conferinţa cu tema Trezirea inimii la şoapta iubirii lui Dumnezeu oferită omului prin Sfintele Taine ale Botezului şi Cununiei. Conferinţa s-a bucurat de o prezenţă impresionantă a celor interesaţi, care au adresat apoi numeroase întrebări maicii Siluana pe marginea temelor abordate.

Şi cum într-un spaţiu marcat de prezenţa de-a lungul timpului a atâtor personalităţi ale culturii româneşti nu se poate trăi fără manifestări culturale de anvergură, duminică, 22 mai 2011, a debutat ciclul de conferinţe comemorative reunite sub genericul Martor. Înalt Preasfinţitul Mitropolit Iosif a deschis acest ciclu dedicat martirilor-mărturisitori din temniţele româneşti şi nu numai printr-un parastas în memoria filosofului creştin, om politic şi de stat Mircea Vulcănescu, mort în puşcăria de la Aiud.

Comemorarea a continuat cu urmărirea filmului Mihail Şora - despre Mircea Vulcănescu realizat şi montat special pentru această ocazie. La masa rotundă ce a urmat vizionării filmului a participat Înalt Preasfinţitul Iosif şi cele două fiice ale filosofului: Alexandra Elisabeta de Hillerin-Vulcănescu şi Maria Ioana Vulcănescu. Întregul eveniment a fost organizat de Departamentul Cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, prin părintele consilier Emilian Marinescu. Au fost aduse la catedrală şi Sfânta Scriptură şi Sfânta Cruce ce i-au aparţinut lui Mircea Vulcănescu.

Privind spre viitor…

Biserica exilului românesc a ieşit triumfătoare şi biruitoare după un lung drum presărat cu numeroase încercări pe care le-a învins. În viitorul apropiat se doreşte demararea lucrărilor de restaurare a întregii biserici, după ce Sfântul Altar şi candelabrele au fost restaurate înainte de evenimentele din iulie 2009. La toate aceste lucrări, statul francez şi-a anunţat contribuţia cu 250.000 de euro, urmând a se face demersuri pentru un sprijin şi din partea statului român. Toate aceste demersuri sunt susţinute şi întreprinse de preotul superior Constantin Târziu, alături de care se află şi ceilalţi slujitori de la Paris, pr. Iulian Nistea, pr. Jean Boboc, arhid. Iosif Vlad şi diac. Viorel Nedelcu, totul cu purtarea de grijă şi implicarea IPS Mitropolit Iosif.