Casa duhovnicească a românilor din Sanremo

Atunci când auzim menţionat numele oraşului şi al staţiunii italiene Sanremo (oraşul Sfântului Romulus), desigur ne gândim în primul rând la bine-cunoscutul festival anual de muzică italiană găzduit de pitoreasca aşezare de pe riviera italiană. Mai puţin ne este dat să ne gândim la vreo prezenţă românească pe aceste meleaguri, şi mai ales la vreuna care să fi marcat în mod pozitiv întreaga comunitate. Nu ne-am fi putut gândi că la Sanremo se găseşte o biserică din secolul XIX, ctitorită de prinţesa Elisabeta Mavrocordat şi aşezată sub patronajul Sfântului Ierarh Nicolae.

Prinţesa Elisabeta Mavrocordat s-a numărat printre primii români veniţi şi stabiliţi la Sanremo, unde clima este foarte stabilă (cele mai mari minime şi cele mai mici maxime din Italia) şi permanent întreţinută de aerosoli marini. Din motive personale, prinţesa se converteşte la catolicism şi intră apoi în cinul monahal al Ordinului Carmelitanelor devenind astfel sora Blanche, după numele de călugărie. La un moment dat, este numită stareţă, şi în această postură se implică în ridicarea la Sanremo a unei frumoase biserici, care prin arhitectura ei transmite originea românească a ctitorului (forma de cruce înscrisă, deşi ornamentele exterioare sunt realizate în stilul gotic), pe care o pune sub ocrotirea Sfântului Nicolae. După aproximativ 80 de ani, mănăstirea carmelitanelor s-a mutat în zona colinară a oraşului, iar după ceva vreme se închide şi biserica ctitorită pentru mănăstire, având în vedere că în zonă urma a fi amenajată o nouă gară feroviară pentru oraş. Odată închisă biserica, în zonă au început lucrările la şantierul noii gări, având loc numeroase săpături în jurul bisericii sau dislocări de rocă prin explozii la foarte mică distanţă de lăcaşul de cult etc. La un moment dat, arhitecţii au solicitat chiar eliberarea unei hotărâri de demolare pentru biserică pentru a face mai bine loc edificiilor ce se ridicau în jur. Permisiunea de demolare nu a fost obţinută, dar autorităţile locale au hotărât în cele din urmă ca acest spaţiu să fie desacralizat şi utilizat drept casă de căsătorii de către Primăria din Sanremo. În aceste condiţii, Curia Romană a protestat vehement faţă de asemenea planuri ale autorităţilor locale în legătură cu un spaţiu bisericesc, protestele şi disputele întinzându-se de-a lungul mai multor ani, până când, în mod providenţial, spune părintele paroh Claudiu Mihai, comunitatea ortodoxă românească a cerut să le fie atribuită lor biserica şi astfel să îşi redobândească scopul liturgic iniţial. Cererea românilor ortodocşi a fost aprobată pozitiv, cu condiţia ca restaurarea bisericii să se facă pe cheltuiala comunităţii ortodoxe şi pe baza unui proiect aprobat de Comisia de belle arte din Genova. După cum mărturiseşte preotul paroh Claudiu Mihai, doar atunci când s-a început demersul de întocmire a proiectului de restaurare şi au avut acces la documentele de arhivă ce priveau biserica au aflat că ea fusese ctitorită de prinţesa română Elisabeta Mavrocordat şi îl avea ca ocrotitor pe Sfântul Nicolae, lucru care a facilitat înţelegerea minunilor ce avuseseră loc cu biserica şi apoi cu mersul lucrărilor de restaurare. Astfel, la doar doi ani de la primirea bisericii, duminică, 5 decembrie 2010, a fost sfinţită catapeteasma executată în România. Slujba de sfinţire a fost oficiată de către PS Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa autorităţilor locale din Sanremo şi a celor ai Bisericii Romano-Catolice.

Grupuri de până la 500 de români ortodocşi

Deşi biserica a rămas în continuare în proprietatea Primăriei din Sanremo, care este unicul proprietar, se speră totuşi ca la un moment dat în viitor ea să fie achiziţionată de comunitatea românească, lucru ce va trebui încuviinţat şi de Curia Romană.

Având în vedere că românii au o casă duhovnicească a lor în Sanremo, serviciile religioase se desfăşoară cu regularitate, în duminici şi sărbători, precum şi în cursul săptămânii, miercurea şi vinerea, când seara se oficiază slujba Acatistului pentru sfinţii prăznuiţi în săptămâna respectivă. La aceste ceasuri binecuvântate de Vecernie, credincioşii se pot şi spovedi sau sunt pregătite cateheze pentru cei care urmează să se căsătorească sau pentru familia care urmează să îşi încreştineze vreun tânăr vlăstar. În cursul zilei de sâmbătă, preotul Claudiu Mihai se deplasează la casele credincioşilor care solicită diverse servicii şi slujbe de binecuvântare, parohia sa întinzându-se de-a lungul a 90 km pe coasta ligură. Fiind pe coasta Liguriei, o zonă de munte la margine de mare, fâşia locuibilă este destul de îngustă, dar lungă, unde îşi duc viaţa în jur de 3.000 de credincioşi ortodocşi români, răspândiţi prin toate orăşelele şi staţiunile litoralului, excepţie făcând cele trei oraşe mai mari: Sanremo, Imperia şi Albenga, unde găsim concentraţi în grupuri de până la 500 de români ortodocşi.

Activităţi culturale

Faptul că Măritul Praznic al Învierii Domnului a fost serbat la aceeaşi dată de către întreaga creştinătate, atât în anul acesta, cât şi în cel trecut, s-a produs o apropiere deosebită între comunitatea ortodoxă a românilor şi cea locală, catolică. Este impresionant, după cum ne-a mărturisit părintele Claudiu, să vezi în faţa bisericii în noapte de Paşti sute de persoane cântând Hristos a înviat din morţi..., având lacrimi de bucurie şi mirare că apar deodată atâţia români laolaltă, şi mai ales în miez de noapte, dar nu orice noapte, ci Noaptea Paştilor! În fiecare vineri este organizată şcoala din tinda Bisericii pentru copiii români şi cât mai des cu putinţă cateheze pe diverse teme dinainte stabilite.

Pe lângă pregătirea cot la cot alături de persoane deja stornicite, în jurul parohiei şi bisericii ortodoxe a fost creat un grup de tineri interesaţi de viaţa duhovnicească şi cu care se doreşte realizarea anumitor proiecte care să îi vizeze direct. De aproape trei ani de când există parohia, toate cultele creştine prezente în zona respectivă s-au apropiat între ele pentru o mai bună cunoaştere, ajungându-se ca după numeroase manifestări creştine, în data de 10 iunie, în vinerea dinaintea Rusaliilor, să fie organizată o conferinţă cu tema "Ortodoxia în Italia - astăzi?", care a avut loc în biserica comunităţii româneşti. Aceasta s-a vrut a oferi celor interesaţi posibilitatea de a cunoaşte mai bine tradiţia culturală şi spirituală românească în dauna anumitor aspecte negative ce sunt scoase cu precădere în evidenţă de către presa italiană în momentele mai delicate ale convieţuirii. Apariţia parohiei s-a făcut într-un asemenea moment (cazul Mailat), dar treptat au fost alungate temerile şi prejudecăţile stârnite de comportamentul unor conaţionali. Ca semn al bunei înţelegeri şi al preţuirii de care se bucură comunitatea ortodoxă pe plan local, la orice eveniment organizat participă şi reprezentanţi ai autorităţilor locale civile şi religioase. Tot pe plan cultural menţionăm că parohia a organizat primăvara un eveniment cultural sub genericul "Românii în Italia. O pagină de istorie europeană", în cinstea episcopului catolic Alberto Maria Carreggio, care a susţinut necondiţionat comunitatea. În fiecare toamnă are loc un eveniment cultural-religios comunitar "Nu uita că eşti român" şi iarna, unul religios, cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae, ocrotitorul parohiei.

Astfel, tânăra parohie de la Sanremo îşi trage seva din trecutul pilduitor al românilor înaintaşi care au ctitorit un lăcaş de închinare cu reverberaţii româneşti şi care a ajuns a-şi împlini menirea prin iniţiativa unui grup de români, sub coordonarea preotului Mihai şi cu purtarea de grijă a PS Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Italia. "Comunitatea românilor ortodocşi de la Sanremo

şi-a (re)început viaţa încredinţată de crezul misionar şi are nădejdea împlinirii în Hristos a fiecărui fiu al Bisericii - veniţi din România şi, de ce nu, şi a altor suflete din cosmopolitul oraş Sanremo!", ne-a mărturisit părintele Claudiu Mihai.