„Împreună cu Hristos prin lume în mileniul III”

Dascălii credinței, cei Trei Sfinți Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, au adunat în ziua lor de prăznuire, 30 ianuarie, în bisericile românești din țară, dar și din străinătate, peste 10.000 de copii români care au participat la Concursul internațional „Împreună cu Hristos prin lume în mileniul III”. Aflată la a IV-a ediție, competiţia a numărat copii din 26 de țări cu tradiție și comunități de limbă și Ortodoxie românească.

Comunitățile creștine din țară și din diasporă s-au arătat sensibile la tematica legată de credința ortodoxă și identitatea românească, manifestată prin dorința de a împlini teoretic și practic ceva din moștenirea culturală a neamului nostru românesc, precum și din moștenirea spirituală a credinței ortodoxe. Entuziasmul copiilor participanți la acest concurs, inițiat de profesoara de religie Ionița Timiș, de la Colegiul Național „Gheorghe-Lazăr” din municipiul Cluj-Napoca, a fost susținut de o comunitate de profesori și cateheți inimoși din țară și de peste hotare. Activitatea minunată a concursului a atins și inimile părinților acestor copii, cu toții fiind implicați în lucrarea de mărturisire.

Lucrările scurte dar sincere, interiorizate și cu o anvergură duhovnicească fără echivoc, descoperă lumea hristică în care acești copii înțeleg să creadă și să mărturisească numele și lucrările Domnului, dragostea lor sinceră și curată, precum și nădejdea într-o lume mai bună, într-un viitor fericit și într-o purtare de grijă nesfârșită a Celui în Care ei cred cu atâta tărie. Eseurile copiilor arată, de departe, sinceritate și originalitate, exprimând tainic preaplinul sufletului lor, dar și nevoia de model și modelare duhovnicească. Expresia lor arată, volens-nolens, conținutul ethosului ortodox din care au răsărit (varietatea acestei unități hristice evidente într-o mare lingvistică sau oceanografie duhovnicească), dătătoare de nădejde în ceea ce ține de dragostea de Sfânta Evanghelie și de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Curăția sufletească reiese din calitatea acestor mărturisiri de credință, precum și din prezența copleșitoare în efortul misionar al concursului, respectiv numărul impresionant de copii, atingând 10 legiuni romane. Acestea au „mărșăluit” pe fața întregului pământ, dorind din toată inima să transmită un adevăr fundamental pentru toți iubitorii de bine, frumos și adevăr revelat: viața nu poate exista în afara Domnului Hristos, viața adevărată putând fi trăită doar alături de Acesta. Nihil sine Deo, nimic fără Dumnezeu, nimic fără Cel ce a creat totul și a adus toate la existență, nimic fără El neputându-se realiza, nimic fără El neputându-se, într-un fel sau altul, susține.

Smerenia firească a copiilor s-a dovedit a fi prezentă atât în mințile, cât și în inimile lor, în interiorul sufletelor lor și în exterioritatea făpturilor lor, în relația de dragoste față de aproapele și de Dumnezeu. Smerenia cuprinde și colegialitatea studiului religiei la școală, biserică și acasă, dar și cuprinderea agapică și altruistă a fiecăruia în sufletul celuilalt. Smerenia acestor copii poate fi înțeleasă ca un recurs la firesc, la normalitate, la vindecarea sufletelor noastre și a lumii întregi (lipsa lor de judecată asupra situației pandemice răsfrângându-se în luciditatea cu care privesc voia și îngăduința lucrării iconomice a Domnului față de fiece om în parte și față de lumea întreagă). Nu pesimismul îi marchează pe aceștia, ci paseismul duhovnicesc al înaintașilor, respectiv credința mărturisitoare a părinților și a bunicilor lor. Nu neajunsurile vieții îi întristează, ci neputința contemporanilor de a vedea nu doar lumina de la căpătul tunelului, ci ivirea Răsăritului cel de Sus în inimile celor ce voiesc să-L cuprindă și să-L odihnească.

Scopul educației religioase în viața lor nevinovată și sinceră s-a arătat în scris, revelând deodată și tainic nu doar jertfirea de sine a dascălilor lor, care au înțeles să trăiască efectiv și afectiv taina frumuseții Sfintei Evanghelii la pragul inimii fiecărui copil, ci și lucrarea misionară a tuturor celor implicați în susținerea, motivația intrinsecă și lucrarea mărturisitoare a acestui concurs panortodox, închinat Nașterii Celui ce a plecat cerurile pe pământ. Ce teologie curată înțeleg să exprime acești copii! Frumusețea lucrărilor lor arată frumusețea duhovnicească a celor trimiși să le fie părinți trupești și părinți duhovnicești, adevărată lucrare apostolică şi candelă nestinsă în fața vânturilor potrivnice, auroră boreală a unui Răsărit ce nu se mai termină. Frumusețea gândirii celor ce-i educă încă s-a văzut exprimată în eseurile copiilor. Averea bunei educații de-acasă s-a unit într-un chip fericit și elegant cu cea religioasă de la şcoală.

Izolarea socială și familială nu a putut opri puterea de deschidere a sufletelor lor. Lipsa lor de judecată a aproapelui nu a putut stinge sinceritatea debordantă a multora (chiar mărturisirea sinceră a unor lipsuri și neputințe sufletești, în înțelesul unor nevoi duhovnicești, fără de care nu se poate trăi fericit și pașnic pe acest pământ). Puterea lor de expresie a depășit lipsa de înțelegere a celor aflate încă deasupra lor, dar a surprins, fericit și aparte, nevoia tulburătoare de adevăr, de modele și de chipuri luminoase, de lucrarea modelatoare începută prin ascultarea de părinți și continuată prin părintele duhovnic. Lucrarea lor didactică a devenit, prin participarea la acest concurs, mărturisitoare, într-un fel apostolică, deoarece aceste vremuri reclamă necesitatea unui efort hristic susținut, misionar și apologetic, de păstrare a credinței creștine ortodoxe, dar și de propovăduire cu putere a acesteia.

În fața abuzurilor de tot felul, a durerilor fizice și psihice suportate de o lume întreagă, discernământul copiilor poate fi socotit ca un recurs umil la memoria lucrării iconomice a Domnului, la arătarea fabuloasă a previzibilului din neprevăzut, a ieșirii pline de nădejde sănătoasă din deznădăjduirea ce-a cuprins pământul, precum și a sesizării elegante a Învierii ce urmează crucificării, și a înfierii veșnice a tuturor celor ce au iubit arătarea feței Sale. În mâna Domnului stau deodată sărăcirea și îmbogățirea, căderea și ridicarea, rănirea și tămăduirea, moartea și învierea noastră a tuturor, căci și a voi și a împlini aparțin Domnului. Mintea curată a copiilor, necunoscând egoismul, dar contemplând adânc, paterical și sapiențial naturalul vieții hristice, a reușit devreme ridicarea deasupra grijilor mărunte. Aici stau ascunse și revelate deopotrivă viitorul și devenirea duhovnicească a generațiilor viitoare. Numai gândind astăzi o lucrare misionară autentică ne putem aștepta la un viitor bisericesc pe măsură.

Puterea lucrării misionare aparține numai Domnului și celor cărora Acesta voiește să o dăruiască. Sinceritatea vieții acestora îi predispune la îmbrăcarea cu putere de sus, cu aspirații umanitare înalte și cu doriri care ridică la vrednicia Împărăției lui Dumnezeu. Relația sinceră și vie cu Domnul Hristos scoate sufletul și lumea din izolare, din frica de moarte, din iluzii și deziluzii, din individualismul și egoismul plin de ferocitate, din distanțare și segregare socială și spirituală, trăind autentic firescul realității sociale prin implicarea susținută permanent în viața duhovnicească. Mulțumind Domnului pentru tot ajutorul, profesorilor pentru implicarea lor jertfelnică și părinților pentru sfânta lor dăruire, binecuvântăm truda copiilor spre bucuria familiilor lor, spre folosul colegilor și al tuturor celor ce, cu inimă curată, se vor împărtăși din curată gândire a celor ce au mărturisit, curajos și condescendent, frumusețea tinereții curate și iubirea lor față de Domnul.