„O ambasadă a credinței noastre ortodoxe și a țării noastre”

Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din Viena, un proiect românesc de suflet din capitala Austriei, și-a sărbătorit de curând cele două hramuri principale. La doi ani de la sfințirea Altarului lăcașului de cult, în interiorul bisericii se lucrează la pictura murală. Despre cele mai recente progrese ale echipei de pictori bisericești care se ostenesc cu împodobirea sfântului lăcaș ne-a vorbit pictorul Alexandru Nicolau, coordonatorul acestora.

Supranumită „Voronețul” din Viena, Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” reprezintă al treilea lăcaș ridicat de credincioșii ortodocși români în capitala Austriei, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și sub coordonarea părintelui paroh Emanuel Nuțu. Proiectul acestei biserici a fost inspirat de arhitectura mănăstirii sucevene Voroneț, reprezentând în Viena un simbol al credinței și evlaviei credincioșilor români din diasporă.

Pictorul Alexandru Nicolau ne-a vorbit despre stadiul în care se află lucrările de împodobire a lăcașului de rugăciune, realizate cu susținerea financiară a Secretariatului de Stat pentru Culte și a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, despre specificul picturii murale a acestei biserici și despre componența echipei pe care o conduce: „Anul trecut, am început lucrările la interiorul turlei, lucrări finalizate între timp, iar în acest an, când vremea a permis, am început să lucrăm în Sfântul Altar. A fost realizată bolta Altarului și a fost finalizată poleirea picturii pe toate suprafețele care s-au uscat. De asemenea, am finalizat registrul de scene legate de Împărtășirea Sfinților Apostoli, spălarea picioarelor ucenicilor și Cina cea de Taină. Alegerea acestor scene s-a făcut pentru legătura lor cu Taina Sfintei Euharistii, dar și pentru că ele încep din Altar ciclul Pătimirilor Mântuitorului. Lucrăm în tehnica frescă, ceea ce presupune pictarea pe tencuială proaspătă. Se lucrează doar pe porțiunile pe care am așezat tencuiala câtă vreme aceasta rămâne încă umedă, astfel încât culorile picturii să fie înglobate în procesul de uscare a tencuielii. Echipa de pictori este formată din șase persoane, fiind constituită atât din colegi, cât și din ucenici. Intenționăm ca în acest an să terminăm de pictat Sfântul Altar, catapeteasma și absidele bisericii”.

„Voronețul” de la Viena

Alexandru Nicolau ne-a explicat că pictarea bisericii la exterior, precum și alte detalii arhitecturale, se află probabil la baza asocierii lăcașului cu cunoscuta mănăstire suceveană: „Biserica aceasta este numită «Voronețul» de la Viena, iar printre puținele elemente arhitecturale care amintesc de această mănăstire se numără arcele piezișe de la baza turlei, care nasc lunete semicirculare unde se află scene iconografice întâlnite în iconografia bisericilor moldovenești. O altă similaritate cu Mănăstirea Voroneț este, desigur, faptul că biserica va fi pictată integral pe exterior. Este un proiect dificil, dar excepțional, întrucât nu am mai pictat niciodată o suprafață exterioară atât de mare. Practic, în afară va trebui pictată suprafața unei alte biserici. Este vorba de o iconografie complexă”.

Coordonatorul echipei de pictori ne-a prezentat particularitățile programului iconografic care descrie scenele ce vor împodobi pereții exteriori ai sfântului lăcaș, oferind bisericii un farmec aparte: „Am plecat de la programul iconografic tradițional al bisericilor la care am adăugat amendamente ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care dorește să fie prezente în iconografie Sfintele Taine ale Bisericii: Botezul, Spovedania, Cununia și Euharistia. Am încercat, astfel, să integrăm aceste teme în iconografia tradițională. Spre exemplu, în icoana Arborelui lui Iesei vom integra tema familiei și a exodului românilor, prin reprezentarea fugii în Egipt și a familiilor patriarhilor poporului evreu. Pentru reprezentarea Tainei Botezului, ne vom servi de descrierea Sfântului Ioan Damaschin în care vorbește despre șapte tipuri de botez pe care le vom reprezenta ca atare, alături de chipul acestui Sfânt Părinte al Bisericii. Pe absida Altarului și pe cele două abside laterale vor fi pictate cinurile sfinților în ordinea în care sunt reprezentați și în interior, fiind încununate în axul Altarului cu chipuri ale lui Hristos, precum Sfântul Agneț sau Hristos la Cina de la Emaus. Așadar, Sfânta Taină a Împărtășaniei va fi reprezentată în axul estic al Altarului, pe exterior. Cât privește Taina Spovedaniei, avem o travee delimitată pe peretele sudic, unde vom da exemple de pocăință atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Partea de sus a bisericii, unde există un registru arhitectural deja delimitat, va fi dedicată Vechiului Testament, iar aici vom începe cu icoanele creării lumii și a omului. Sfântul Proroc Moise va fi pictat deasupra Imnului Acatist, care de altfel e foarte prezent în iconografia tradițională, iar scena potopului din vremea lui Noe va fi pictată chiar deasupra scenelor legate de Botez. Pe peretele nordic vom avea câte un panou dedicat Sfântului Ștefan cel Mare și Sfântului Martin de Tours, ocrotitorii acestei biserici, precum și câte unul Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Vom reprezenta atât icoanele lor, cât și scene din viețile acestora. Așadar, împărțirea icoanelor de pe pereții de sud și de nord ai bisericii va fi asemănătoare, dar conținutul lor va fi diferit. Vor fi foarte multe scene, majoritatea inedite, motiv pentru care va trebui să lucrăm cu atenție și la concepția lor, atât din punct de vedere estetic și plastic, cât și al conținutului de idei pentru fiecare în parte, întrucât programul iconografic general oferă doar în linii mari indicații cu privire la aceste scene. Un alt element legat de iconografia exterioară a bisericii este acela că Părintele Patriarh Daniel și-a dorit ca pe latura vestică să nu avem scena Înfricoșătoarei Judecăți, ea urmând a fi reprezentată la interior, în pridvor. În schimb, va fi realizată scena Duminicii Tuturor Sfinților. Fiind vorba de o suprafață foarte mare, vom include în această icoană și numeroși sfinți români, așezați pe cinuri. Ne gândim ca în partea de jos să îi reprezentăm și pe Sfinții Martiri Brâncoveni la Edicule, și pe Sfinții Mărturisitori Ardeleni la Kufstein, dar într-un mod mai discret, care să nu fie ostentativ pentru vienezi. Icoana Duminicii Tuturor Sfinților amin­tește, de fapt, de Judecata de Apoi, fiindcă ea conține reprezentarea Mântuitorului șezând pe tron, înconjurat de Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, cetele îngerești și cetele sfinților”.

Tradiţia românească a picturii în frescă în Occident

Totodată, pictorul Alexandru Nicolau a evidențiat şi elementul care va influența o parte considerabilă a scenelor pictate în interiorul lăcașului: „La interior, putem spune că iconografia este una obișnuită, dar adaptată hramului, subordonând bolta vestică a naosului reprezentării perioadei Penticostarului, perioadă încununată de evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt. Vom avea icoana Sfintei Treimi și a Cincizecimii în axul bolții, în timp ce pe partea de sud vor fi reprezentări ale arătărilor Mântuitorului după Înviere, relatate în Evangheliile Utreniilor duminicale (voscresnele), iar pe partea de nord, icoane înfățișând temele Duminicilor Penticostarului, care se vor încheia cu icoana Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic. Toate acestea vor fi încununate de icoana Înălțării Domnului, așezată deasupra scenei Învierii. În consecință, bolta mare a bisericii va fi dedicată perioadei care se încheie cu praznicul Pogorârii Duhului Sfânt”.

„Suntem bucuroși că aducem pictura bizantină la Viena, că aducem tradiția românească a picturii în frescă în Occident. Nu doar românii sau ortodocșii, ci și vienezii care aud de această biserică sunt destul de curioși, iar curiozitatea lor îi face să descopere ceva ce nu credeau că se mai realizează în zilele noastre. Construirea acestei biserici românești în Viena, care va fi pictată după obișnuința din țara noastră, este o adevărată minune. Parohiile românești din Occident sunt nevoite de multe ori să apeleze la biserici catolice sau la spații care nu sunt întotdeauna conforme cu standardele Bisericii noastre. Aici, însă, s-a reușit construirea unui lăcaș propriu, și cred că această biserică devine un avanpost sau o ambasadă a credinței noastre ortodoxe și a țării noastre”, a concluzionat Alexandru Nicolau.