Ortodoxia românească în Ţara Sfinţilor şi a Învăţaţilor

La începutul anilor â80 ai secolului trecut, trei preoţi români, Irineu Ilie (†1986), Teofil Panait (†1992) şi Irineu (Ioan) Crăciun, au pus bazele primei parohii ortodoxe din Irlanda, recunoscută ca fiind prima "ctitorie românească de suflet" din această ţară. Ea a devenit "acasă" pentru toţi credincioşii ortodocşi români din Irlanda.

La 14 septembrie 1991, a avut loc Sfânta Liturghie la care au participat pentru prima dată şi români, care plecaseră din ţară după evenimentele din decembrie 1989. Astfel, de Ziua Crucii 1991, primii 12 români şi-au găsit refugiu aici, urmându-le alţi conaţionali, care s-au ataşat imediat de biserică, fiind nelipsiţi de la slujbele acesteia, care se oficiau în ultima sâmbătă a fiecărei luni.

Românii care au mai ajuns în Irlanda şi care frecventau slujbele au hotărât să se organizeze într-o asociaţie care să fie înregistrată potrivit normelor legislative irlandeze. La 14 octombrie 1998, au fost convocaţi toţi românii din Irlanda, cu precădere cele 87 de familii înregistrate la această dată, la prima Adunare Generală care a avut loc la 1 noiembrie 1998 şi care s-a ţinut în biserica unde se săvârşeau slujbele şi unde s-a constituit comunitatea din Irlanda, pe baza Constituţiei Comunităţii Greceşti, tradusă de preotul Irineu Crăciun.

20 de ani, singurul preot ortodox în Irlanda

Preotul Irineu Crăciun a fost numit de Arhiepiscopul Methodios al Thyateirei ca paroh al nou-înfiinţatei unice parohii ortodoxe din Irlanda, asumându-şi misiunea ca singur preot ortodox în Irlanda timp de aproape 20 de ani. Comunitatea însă a rămas tot multi-etnică, formată din greci, ciprioţi, irlandezi, englezi, francezi, scoţieni, americani, palestinieni, libanezi, ruşi, sârbi. Sfânta Liturghie se săvârşea în mai multe limbi, unitatea aceasta de credinţă sărbătorindu-se, la nivel etnic, într-o multiplicitate de forme specifice, naţionale, mai ales la marile sărbători.

Dacă până în anii â80 aproape că nu se auzise că mai exista şi o biserică ortodoxă pe lângă cea catolică şi cea anglicană, încet, dar sigur, glasul Ortodoxiei a prins rezonanţă în lumea academică, biserica parohială devenind un centru spiritual pentru mulţi intelectuali irlandezi, ceea ce a generat nu puţine invitaţii de a preda "part-time" ori de a susţine conferinţe, seminarii sau discuţii în colegii irlandeze pe variate teme de teologie ortodoxă. Treptat, s-a început a se lua notă de prezenţa ortodoxiei atât în viaţa religioasă irlandeză, cât şi în cea interconfesională şi chiar şi socială, cum ar fi participarea reprezentanţilor parohiei la înscăunarea de primat al Bisericilor oficiale sau preşedinte al ţării, participarea la Ziua Naţională de Comemorare etc.

La 6 noiembrie 1994 a avut loc sfinţirea primei biserici ortodoxe pe pământ irlandez, ridicarea acesteia implicând o largă participare de oficialităţi de stat, locale, precum şi a reprezentanţilor ambasadelor ţărilor ortodoxe, un rol preponderent în acest demers jucându-l comunitatea greacă. Sfinţirea a fost săvârşită de către Arhiepiscopul Grigorie al Thyatirei, parohia aflându-se pe atunci sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice. La 16 ianuarie 2000, la Sfânta Liturghie a participat preşedintele Irlandei, Excelenţa Sa Mary McAleese, alături de ambasadorii Greciei, României şi Ciprului, iar la 31 ianuarie 2005 a avut loc vizita istorică a Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, care a participat la slujba Vecerniei şi a rostit un cuvânt de învăţătură.

Etnicizarea mărturiei ortodoxe

La 28 octombrie 2000, cu binecuvântarea IPS Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, preotul Călin Popovici a venit la Dublin, înfiinţând Parohia Înălţării Sfintei Cruci, organizând viaţa pastorală şi liturgică sub jurisdicţia Bisericii-mamă de la Bucureşti şi slujind la biserica deja existentă şi amenajată după rânduiala ortodoxă până la 7 ianuarie 2001, de sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, când s-a mutat la capela colegiului iezuit de la Belvedere.

Anul 2001 a marcat, de fapt, o schimbare în lucrarea ortodoxă din Irlanda prin etnicizarea mărturiei ortodoxe, prin procesul atunci început de înfiinţare a mai multe parohii româneşti, ruseşti, georgiană, sârbă, antiohiană, depinzând canonic de Bisericile naţionale, şi nu de Patriarhia Ecumenică, aşa cum a fost cazul între 1981 şi 2001 cu singura parohie din Dublin.

În noua situaţie, Sfânta Liturghie a început a fi săvârşită săptămânal în limba română, o parte dintre credincioşi optând a participa de altfel la slujbele săvârşite în parohiile româneşti înfiinţate în diverse părţi ale capitalei irlandeze. Activitatea parohială a implicat în continuare promovarea vieţii ortodoxe centrate pe Sfânta Liturghie slujită în româneşte, iar pe de altă parte, pe grija crescândă pentru educarea religioasă, dar şi naţională, prin limbă şi simţire românească, a copiilor, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia sărbătoririi în Biserică a Zilei Naţionale a României, fără întrerupere, din 1990 până în prezent. O atenţie deosebită s-a acordat şi copiilor români adoptaţi de familii irlandeze îndată după evenimentele din 1989, mulţi fiind aproape nelipsiţi de la evenimentele organizate de parohie. Pentru ei a fost organizat la începutul anilor â90 un curs de limba şi cultura română.

Refacerea unităţii româneşti la Dublin

Astfel, prin voia lui Dumnezeu, se plămădea noua parohie românească în contextul comunităţii multinaţionale ortodoxe din Arbour Hill, căreia apelul providenţial al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu privire la unitatea diasporei (din 11 februarie 2010) i-a dat şansa de a vedea lumina zilei în sânul Bisericii-mamă. Actul de naştere al Parohiei Bunavestire şi Duminica Sfinţilor Români din Dublin a fost emis la 5 mai 2010 către IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif, pentru prima dată pomenit la Sfânta Liturghie, la praznicul Învierii Domnului 2010.

Deşi a trecut puţin timp de la întemeierea parohiei, cu ajutorul lui Dumnezeu a fost prăznuit pentru prima dată hramul parohiei, Duminica Sfinţilor Români, pe 5 iunie 2010 credincioşii avându-l în mijlocul lor pe IPS Mitropolit Iosif Pop. Cu această ocazie, diaconul Petru Ioan Vlaic a fost hirotonit preot pe seama parohiei. Sărbătoarea a avut o profundă încărcătură spirituală, fiind prima Liturghie arhierească în româneşte în biserica din Arbour Hill, marcând şi refacerea unităţii româneşti la Dublin, după mai mulţi ani de ruptură jurisdicţională.

În momentul desprinderii de greci, comunitatea românească a pierdut biserica din Arbour Hill, însă, în baza unei înţelegeri cu proprietarii, până ce se va găsi alt loc de închinare, parohia funcţionează în continuare tot aici.

Reintrarea în normalitate

Sărbătoarea primului hram principal al parohiei a fost încununată anul acesta şi de prezenţa în mijlocul credincioşilor a IPS Mitropolit Iosif, care a slujit Sfânta Liturghie în duminica următoare praznicului, a Crucii. S-a adunat un număr impresionant de credincioşi şi credincioase, unii în frumosul strai românesc, împreună cu foarte mulţi copii. Din soborul slujitor au făcut parte şi preoţii parohi ai celorlalte parohii din capitala Irlandei.

Ca un semn al reintrării în normalitate, după desprinderea de sub jurisdicţia grecească, s-au reluat şi orele de religie pentru copiii din biserică, întrerupte pentru o perioadă de timp. Lecţiile sunt predate în limba română de preoteasa Ioana Vlaic, sâmbăta, între orele 12:00

şi 14:00.

La măreţul praznic al Învierii s-au adunat credincioşii cu mic şi mare, umplând la capacitate şi biserica, şi curtea mare, slujba de Înviere şi Utrenia fiind săvârşite afară, iar apoi în biserică a fost oficiată Sfânta Liturghie într-o atmosferă de mare sărbătoare.