Pod spiritual şi cultural cu rădăcini ortodoxe româneşti

Primii credincioşi care au intrat în Biserica „Sfânta Parascheva“ din Bruxelles, în toamna anului 2010, îşi învăţau copiii să se închine şi să sărute icoanele. Am remarcat încă de atunci stângăcia cu care cei mici şi cei mari încercau să îşi amintească termeni specifici din limba română, cuvinte uitate de părinţi şi neînţelese de copii. Înscrişi la şcoli francofone sau flamande, micii ortodocşi accesau mai greu cuvintele folosite acasă cu sfinţenie de bunicii şi străbunicii lor. Atunci am conştientizat rolul de bastion cultural şi spiritual al unei şcoli parohiale în diaspora.

Departe de ţară, de tradiţii, de valorile spirituale autentice, fireşti în spaţiul românesc, familiile încercau să se adapteze unui mediu nou, mult prea desacralizat. Astfel, primele slujbe au fost însoţite încă de la început de orele dedicate celor mici, în cadrul şcolii parohiale. Copiii erau curioşi să descopere lumea din care părinţii lor veneau, tradiţiile, poeziile, basmele, peisajele, personajele marcante, evenimentele istorice sau culturale. Recitau, cântau şi se jucau în limba română, aşa cum nu puteau să o facă în altă parte.

Şcoala Parohială „Sfânta Parascheva“

În primele luni, această misiune a fost preluată şi dezvoltată de soţia mea, Raluca Popescu, pe care cei mici au îndrăgit-o. În timp ce eu mă rugam cu părinţii, preoteasa îi aduna pe cei mici într-o sală din cadrul Centrului Spiritual Cultural Român, din incinta bisericii. Acest început timid s-a transformat în ultimii trei ani într-un reper al micilor români ortodocşi. Alţi profesori cu suflet bun şi respect pentru valorile reale româneşti s-au oferit să le predea în mod gratuit limba şi istoria românilor, muzică, desen şi matematică. Funcţionari europeni sau membri ai corpului diplomatic, ei au dăruit câteva ore din puţinul lor timp liber pentru copiii români din Bruxelles. Săptămânal, cei cinci dascăli au pregătit între 30 şi 40 de copii, transformând timiditatea începutului într-o şcoală parohială iubită de elevi şi apreciată de părinţi. Serbările prilejuite de marile sărbători au adus în biserică şi roadele acestei dăruiri didactice.

În timp, am realizat însă că nu doar cei mici au nevoie de ajutor. Astfel, cei care încercau să îşi construiască un drum în viaţă, departe de casă, s-au bucurat de cursurile gratuite de limba franceză pentru începători şi avansaţi sau de orele gratuite de pregătire pentru examenele EPSO (Oficiul de Selectare a Personalului European). Aceste examene condiţionează angajarea în cadrul departamentelor Comisiei Europene, iar cursurile de pregătire sunt în Bruxelles foarte costisitoare. De asemenea, grupul de dialog al bisericii le-a propus săptămânal credincioşilor teme de actualitate din viaţa unui creştin ortodox în contextul social, cultural şi spiritual contemporan.

Biblioteca „Dimitrie Cantemir“, organizată la biserică de Fundaţia „Valenţe Umane“ a întregit această activitate, oferind copiilor şi părinţilor acces la cartea românească de calitate. Operelor clasice şi enciclopediilor s-au adăugat cărţile religioase, donate de editurile Patriarhiei Române, la iniţiativa Părintelui Patriarh Daniel. Astfel, românii aflaţi departe de casă au avut acces la ultimele apariţii în plan editorial. Totodată, membrii consiliului consultativ al bisericii au editat şi distribuit foaia săptămânală „Cuvânt creştin“, împărtăşind credincioşilor valorile spiritualităţii ortodoxe.

Îi leagă de „dulcele grai“ al strămoşilor

Încrezători, dar modeşti, dascălii fără de arginţi care au făcut posibilă naşterea şi creşterea acestei frumoase misiuni în cadrul Şcolii Parohiale „Sfânta Parascheva“ au acceptat să împărtăşească gândurile, speranţele sau bucuriile lor. Domnul Dan Peca, director în cadrul Departamentului Societate Informaţională al Comisiei Europene, a pregătit românii înscrişi la examenele EPSO. Domnia sa consideră că „predarea gratuită a acestui curs este o modalitate de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite“

Doamna Raluca Popescu, stagiară în cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, i-a învăţat pe copii să iubească desenul şi le-a împărtăşit frumuseţea erminiei bizantine. Dânsa consideră că „cei mici ajung să iubească valorile spiritualităţii noastre şi chiar să le împărtăşească prietenilor, colegilor sau profesorilor din spaţiul belgian“.

Formată în spaţiul belgian, domnişoara Mădălina Bogdan este studentă la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bruxelles şi predă cursurile de limba franceză. Dânsa consideră că „aceste cursuri îi ajută pe români să îşi recapete încrederea în propriile forţe şi să aibă şanse reale în cadrul interviurilor organizate de angajatori“.

Domnişoara Luminiţa Apostol, delegată a Radio România la Bruxelles, i-a ajutat pe micii români să nu îşi uite limba maternă şi să iubească literatura românească. Domnia sa crede că „pentru copiii români - elevi merituoşi în şcolile belgiene, însă aflaţi departe de casă - şcoala parohială este un colţ de Românie, care trebuie păstrat şi merită încurajat“.

Domnişoara Laura Dumbrăveanu este diplomat în cadrul Delegaţiei Permanente a României la NATO, dar îşi face timp să predea la biserică. Dânsa consideră că Şcoala Parohială reprezintă o completare firească a activităţii liturgice, un spaţiu în care regăsim şi construim „familia mare“ creată la Biserica „Sfânta Parascheva“ din Bruxelles.

Doamna Georgiana Cobzaru, asistent administrativ în cadrul Comisiei Europene, ne mărturiseşte: „Ora de matematică a fost mereu pasiunea mea şi acum mă bucur să le pot fi de folos copiilor, dar mai ales să le vorbesc despre perfecţiunea lui Dumnezeu prin precizia matematicii“.

Doamna Diana Riochet, jurist în cadrul OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă), i-a învăţat pe cei mici să cânte, pregătind serbările prilejuite de sărbători. Domnia sa ne mărturiseşte că îşi doreşte ca „cei mici să ştie de unde vin, să iubească tradiţiile şi obiceiurile poporului din care se trag“.

Doamna Iulia Dinu, angajată în cadrul Departamentului Întreprinderi şi Industrie al Comisiei Europene, editează foaia săptămânală „Cuvânt creştin“ şi consideră că pregăteşte „hrană spirituală pentru sufletele românilor din Belgia, cu speranţa de a bucura, de a alina şi de a încuraja oameni aflaţi departe de casă“.

Toţi aceşti oameni minunaţi fac o misiune sacră, ce va rodi în sufletele micilor români ortodocşi, născuţi sau ajunşi departe de ţară. Chipurile luminoase ale copiilor, bucuria serbărilor, lacrimile părinţilor reprezintă pentru ei daruri speciale, pe care le vor purta în suflet pentru totdeauna. Şcoala Parohială „Sfânta Parascheva“ reprezintă, astfel, o încercare modestă şi ambiţioasă în acelaşi timp, un pod spiritual şi cultural ce îi leagă pe credincioşii din Belgia de „dulcele grai“ al strămoşilor, de tradiţii sfinte, de rădăcinile vitale ale trăirii ortodoxe româneşti.