Românii din Viena, chemaţi la „Sfânta Înviere“

Încă din anul 1723, prin intervenţia prinţului Eugen de Savoya, împăratul Karl VI acceptă întemeierea "Frăţiei Sf. Gheorghe", care avea şi dreptul de a organiza asistenţa religioasă a tuturor credincioşilor ortodocşi care trăiau în Viena. La 10 februarie 1776, împărăteasa Maria Tereza a dat comunităţii greco-valahe un privilegiu religios, stipulând că numai obştea credincioşilor ortodocşi strânşi în jurul Paraclisului "Sfântul Gheorghe" din Steirhof este îndreptăţită a săvârşi serviciu religios ortodox în Viena.

Cel care a făcut primele demersuri pentru constituirea de facto a unei parohii româneşti la Viena a fost Alexandru Lupu, fost colonel, apoi general în armata imperială. În 1892, acesta a convocat românii din Viena, constatându-se "o mare masă de suflare românească". La 15 aprilie 1899, s-a întrunit un grup de români dornici să înfiinţeze o comunitate ortodoxă română la Viena, ca preşedinte al acestui grup de iniţiativă fiind ales colonelul Alexandru Lupu. Grupul acesta decide convocarea unei adunări a românilor care trăiesc în Viena pentru data de 27 mai 1899 pentru a se consulta toţi românii ortodocşi din Viena, în vederea înfiinţării unei comunităţi bisericeşti. Doleanţele celor care au participat la această întrunire au ajuns şi la primarul Vienei de atunci, dr. Karl Lueger, care avea sentimente de apreciere faţă de români, iar în 1902 s-a constituit "Clubul român de la Viena". În anul 1906, românii au închiriat o locuinţă în Palatul Dietrichstein, unde au amenajat o capelă ce se foloseşte şi astăzi. Capela a fost înfrumuseţată, în anul 1968, cu un iconostas şi pictură murală executate de Eugen Profeta, fiind numită de cardinalul Franz König "capela sixtină a românilor vienezi", (potrivit lucrării pr. dr. Nicolae Dura, Biserica trăită departe. Viaţa religioasă a românilor din Austria, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 81). Ca şi în cazul altor parohii situate în capitale şi centre universitare importante ale Europei, comunitatea din Viena a fost deservită de preoţi de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române, între care îi menţionăm pe dr. Virgil Ciobanu, dr. Petre Procopovici, Petru Jancovschi (1929-1946), prof. dr. Gheorghe Moisescu (1961-1974), dr. Marin Branişte (1974-1993) şi dr. Nicolae Dura, fost cadru didactic al Facultăţii de Teologie din Sibiu (de la 1 martie 1993).

Redeşteptarea bisericească

După instalarea preotului Nicolae Dura la Viena, în 1993, au fost reluate iniţiativele pentru dobândirea unui teren şi construirea unui lăcaş de închinare care să aparţină comunităţii româneşti din capitala austriacă. La praznicul Cincizecimii din anul 1994 s-a constituit în acest sens un comitet de iniţiativă pentru zidirea unei biserici ortodoxe române la Viena. Gândul de a zidi o biserică era vechi la Viena, dar până în anii â90 ai secolului trecut nu s-a găsit nimeni care să treacă efectiv la înfăptuirea lui. Terenul a fost găsit doar la începutul anului 2001, prin intermediul Msgr. Leopold Standl, fiind vorba de un teren de 307 m², cu o deschidere mică la stradă (9,50 m). Având legături rutiere cu restul oraşului foarte bune, s-a luat decizia achiziţionării lui, reuşindu-se în cele din urmă realizarea unei clădiri cu funcţiuni multiple: spaţiu de cult, de reuniune şi rezidenţial.

La 23 septembrie 2001 a fost pusă piatra de temelie a noii biserici de către IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, IPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, pe atunci Episcopul Caransebeşului, şi IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Ca protector al noii biserici a fost ales Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României, iar la 30 noiembrie 2003, cu ocazia prăznuirii pentru prima dată a hramului în noua biserică, comunitatea românească a primit din partea mitropolitului grec o părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei.

La 14 iunie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu cinci ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit noua biserică ortodoxă românească cu hramul "Sfântul Apostol Andrei" din Viena.

Chemări la Hristos

Şi cum o nouă misiune îmbrăţişată de părintele Nicolae Dura în cursul anului 1993 nu a putut fi doar o resuscitare şi o demarare a proiectelor administrative ale înaintaşilor săi, acesta s-a implicat şi în domeniul cultural. Astfel, la Viena apărea anual un Almanah al parohiei, asemenea altor parohii cu vechime din Occident, dar din 1990 acesta şi-a încetat apariţia. Din toamna anului 1993, la Viena a fost lansată publicaţia Chemările la Hristos, revistă parohială care urmăreşte continuarea tradiţiei şi ajungerea în casele şi în inimile oamenilor strânşi în jurul parohiei şi pe această cale. Revista, de 12 sau 16 pagini de suflet, a ajuns la numărul 62. Acest demers al parohiei este recunoscut şi de autorităţile austriece, revista fiind destinată românilor ortodocşi, dar şi prietenilor parohiei vieneze, fiind publicate articole în limba română, dar şi în limba germană pentru cititorii austrieci sau familiile mixte.

Tinerii sunt şi ei în centrul preocupărilor preotului paroh şi ale parohiei vieneze. Astfel, tinerii elevi români cu vârsta de 7 ani, după o pregătire catehetică de două luni, primesc pentru prima dată Taina Spovedaniei. Cu această ocazie, în decembrie 2010, a fost organizată şi serbarea de Crăciun susţinută de elevii care participă săptămânal la ora de religie organizată în cadrul parohiei. Frumos îmbrăcaţi, în costume tradiţionale şi plini de emoţii, copiii au păşit pe scena din sala parohială a bisericii şi, în faţa părinţilor şi credincioşilor veniţi să-i asculte, au cântat câteva colinde româneşti, care au adus aminte celor prezenţi de frumoasele tradiţii româneşti din preajma Crăciunului. Unii elevi mai îndrăzneţi au rostit poezii în limba română şi germană şi au citit texte din Sfânta Scriptură care aduceau aminte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Pe lângă parohie funcţionează şi Centrul religios-cultural "Dumitru Stăniloae", care organizează seri culturale româneşti, în cadrul cărora sunt promovate valorile naţionale sau sunt prezentate expoziţii de pictură sau alt gen. Aşa a fost cazul expoziţiei "Bucuria realului în formă şi culoare", care a cuprins tablouri ce reprezentau diferite teme şi care au fost pictate de câţiva credincioşi ai parohiei sub îndrumarea profesorului Ioan Buliga, cel care a pictat iconostasul bisericii ortodoxe române din Viena.

Ca o pregătire sporită pentru marele praznic al creştinătăţii, în Duminica a III-a a Postului Mare, credincioşii români din Viena au avut prilejul şi bucuria de a se închina unui fragment din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează în Mănăstirea Heiligenkreuz (Sf. Cruce), situată în apropierea Vienei. În această mănăstire cisterciană se păstrează din anul 1188 cea mai mare parte din Lemnul Sfintei Cruci din nordul Munţilor Alpi. A fost un gând mai vechi al pr. dr. Nicolae Dura, parohul bisericii ortodoxe româneşti din Viena, să valorifice spiritual şansa de a avea un asemenea odor în apropiere, iar peste 200 de credincioşi au făcut acest pelerinaj pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci.

Grupul de pelerini a fost primit de către stareţul mănăstirii, pr. prof. dr. Maximilian Heim, care a făcut o prezentare a bisericii şi a complexului mănăstiresc, iar după această prezentare preoţii români au săvârşit slujba Vecerniei, răspunsurile fiind date de corul bise-ricii ortodoxe româneşti din Viena. La această slujbă, s-a folosit pentru tămâiere cădelniţa oferită acestei mănăstiri de către Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu.

Vecernie panortodoxă în zi de Paşti

Vineri, 15 aprilie, IPS Mitropolit Michael Staikos şi pr. Nicolae Dura au săvârşit Sfânta Liturghie pentru elevii ortodocşi din Viena, în catedrala greacă. La sfintele slujbe din noua biserică românească din Viena, săvârşite de preotul paroh şi preoţii slujitori (drd. Emanuel-Ştefan Nuţu şi dr. Ioan Moga), participă cu mare bucurie şi mulţumire duhovnicească numeroşi credincioşi, întărindu-şi credinţa ortodoxă şi simţirea românească de acasă.

Cu ocazia serbării comune a Paştilor în acest an, luni, 25 aprilie, va fi săvârşită în biserica grecească din Viena şi o Vecernie panortodoxă la care, ca întotdeauna, parohia românească va fi reprezentată şi va participa activ, cu preoţii şi credincioşii ei, împreună cu reprezentanţii altor culte creştine, după care în grupuri organizate se vor îndrepta spre Domul "Sf. Ştefan" pentru a reitera drumul de la Ierusalim la Emaus făcut de către Hristos şi cei doi ucenici. A doua zi de Paşti, parohia se va bucura de prezenţa Întâistătătorului mitropoliei, IPS Serafim, care se va afla în mijlocul credincioşilor din capitala Austriei, continuând un obicei de câţiva ani, în care a fost prezent cu ocazia acestui praznic, urmând ca marţi, 26 aprilie, Înalt Preasfinţia Sa să participe la Adunarea episcopilor ortodocşi din Austria, care se va desfăşura la Viena.

Crucea, întărirea credincioşilor

Un alt element care aduce aminte de prezenţa românilor ortodocşi la Viena sau împrejurimi este o cruce-altar aşezată de domnitorul Şerban Cantacuzino, în 1683, pe locul unde preoţii oastei române săvârşeau zilnic Sfânta Liturghie pentru izbânda creştinilor. Pe cruce se află monogramele caracteristice, chipul Maicii Domnului cu pruncul în braţe şi un text sculptat cu următorul conţinut în limba latină: "Crucea este slava şi păzitoarea a toată lumea; Crucea podoaba Bisericii, Crucea întărirea credincioşilor; Crucea mărirea îngerilor şi demonilor rană. Noi Şerban Cantacuzino, prin harul lui Dumnezeu voievod şi statornic moştenitor şi domn… al Ţării Româneşti, am ridicat această cruce pentru a fi pusă, în care zilnic să fie cinstită prin evlavia poporului şi serviciu divin, spre neîntreruptă pomenire a sa şi a celor ai săi din vremea asedierii Vienei din Austria de jos de către turci sub vizirul Kara Mustapha Bassa, 1 septembrie 1683", după traducerea pr. dr. Nicolae Dura.