Ziua Culturii Naționale sărbătorită la München

Printr-o hotărâre din anul 2010 a Camerei Deputaților, data de naștere a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, a fost declarată drept Ziua Culturii Române. Cu această ocazie, atât în țară, cât și în străinătate, se organizează diferite manifestări de comemorare a luceafărului poeziei românești. Acest lucru s-a întâmplat și în Parohia „Buna Vestire” din München, anticipat, duminică, 14 ianuarie 2024, după Sfânta Liturghie.

Duminica din 14 ianuarie, a 29-a după Rusalii, a fost una de bucurie și de mulțumire adusă lui Dumnezeu în Parohia ortodoxă română cu hramul Bunei Vestiri din capitala bavareză. Sfânta Liturghie a fost oficiată de pr. prof. dr. Theodor Damian de la New York, împreună cu pr. dr. Alexandru Nan, preot paroh și protopop al Bavariei de Sud, protos. Athanasie Ulea și diaconii Ștefan Umbrărescu și Julian Dettling.

La momentul rânduit din Sfânta Liturghie, părintele paroh Alexandru Nan a vorbit pe marginea pericopei evanghelice, referindu-se la drama leproșilor, la îngrădirile pe care le suportau dincolo de suferința fizică, reglementate de Cartea Leviticului, și apoi la momentul izbăvirii lor prin întâlnirea cu Domnul Hristos. Referindu-se la virtutea recunoștinței, a amintit credin­cioșilor prezenți că forma cea mai înaltă de mulțumire adusă lui Dumnezeu este tocmai participarea la Sfânta Liturghie, având în centru Sfânta Euharistie, care nu înseamnă altceva decât mulțumire. El i-a îndemnat pe toți credincioșii să fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, dar și recunoscători părinților, dascălilor, mentorilor, medicilor și tuturor celor care au avut o contribuție importantă în formarea lor intelectuală, profesională și morală.

„Piscul cel mai înalt al culturii noastre”

Fiind sărbătorită anticipat și Ziua Culturii Naționale, pr. prof. dr. Theodor Damian, renumit preot, profesor, poet și eminescolog, care timp de 30 de ani a organizat la New York un simpozion în cinstea luceafărului poeziei românești, a evocat personalitatea marelui poet. Pornind de la o strofă a Veronicăi Micle, în care-l numea pe Eminescu „piscul cel mai înalt al culturii noastre”, pr. prof. Damian, în prezentarea academică făcută, s-a referit la noțiunea de timp, făcând distincția între imanent și transcendent, între chronos și kairos, în poezia marelui poet român.

După explicarea etimologică a celor doi termeni grecești, pr. Damian s-a referit și la „teologul” Eminescu, care a știut să facă distincția, dar și legătura între cele două noțiuni de timp, subliniind importanța kairos-ului ca timp al lucrării mântuirii noastre.

Părintele profesor a arătat mai departe cum omul poate fi măsura tuturor lucrurilor numai rămânând în comuniune cu Dumnezeu: „Iar dacă omului i s-a dat să fie măsura tuturor lucrurilor, cum spunea Protagora, Dumnezeu este măsura tuturor oamenilor și întregii Sale creații. Omul este măsura tuturor lucrurilor numai dacă rămâne în comuniune cu Creatorul său. Dacă omul se dis­tan­țează de Dumnezeu, el nu mai rămâne colaborator al lui Dumnezeu în mod sinergetic, ci trece de partea opozantului, care afirmă, potrivit lui Victor Eftimiu: «Am fost răpus în ceruri, dar mi-a rămas pământul»”.

Părintele prof. Theodor Damian a subliniat apoi tendința de autonomizare a omului, care, respingând concepția teocentrică și alegând-o pe cea antropocentrică ce îl separă de Dumnezeu, „îsi pierde capacitatea de a crea alături de Dumnezeu, in­spi­rația lui devenind confuzie, iar puterea lui, neputință. Rupând re­la­ția cu Dumnezeu, omul rupe implicit și relația cu lumea, care astfel suferă”.

Procedând așa, omul pierde sensul vieții, iar aceasta-i devine pustie. Aceasta este condiția omului din timpul chronos-ului. Părintele Damian a subliniat faptul că la Eminescu, dincolo de unele critici aduse Bisericii ca instituție și unor membri ai ei, pentru cazuri de corupție, neprofesionalism sau alte abateri, „ideea de Dumnezeu nu este știrbită, iar in­sti­tuția Bisericii este recunoscută la propria ei valoare”. Pentru a-l în­țe­lege corect pe Eminescu, „omul deplin al culturii române”, cum îl numea Constantin Noica, afirmațiile sale trebuie mereu analizate în context.

La final, părintele paroh Alexandru Nan i-a mulțumit părintelui profesor Theodor Damian pentru minunata prezentare, invitându-l să poposească cât mai des posibil în mijlocul comunității müncheneze aflate sub ocrotirea Maicii Domnului.

Întrucât Eminescu „este prezent” și la München, prin bustul din curtea Bisericii „Buna Vestire”, pe care părintele ctitor al lăcaşului de lemn, preotul Simion Felecan, a ținut cu orice preț să-l ridice, momentul comemorativ s-a încheiat la monumentul închinat marelui poet român.

În aceeași zi, în cadrul activi­tăților școlii de română care funcțio­nează în parohie, având și sprijinul financiar al Departamentului Românilor de Pretutindeni, copiii grupei mijlocii au recitat mai multe poezii ale lui Eminescu, exersând limba română chiar pe versurile celui mai mare poet național.