Ziua Unirii Principatelor Române a fost celebrată şi în Canada, miercuri, 24 ianuarie. Cu acest prilej, în Catedrala Episcopală cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfinții Mucenici Epictet și Astion” din Saint‑Hubert, Quebec, Preasfințitul Părinte Ioan Casian, Episcopul ortodox român al Canadei, a săvârșit slujba de Te Deum, înconjurat de un sobor de clerici, ne‑a transmis părintele protosinghel Maxim Morariu.
La finalul slujbei de mulțumire, ierarhul român a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a subliniat rolul Bisericii în constituirea Unirii de la 24 ianuarie 1859, care reprezintă o pagină semnificativă în istoria României, reprezentând o etapă premergătoare importantă în constituirea statului modern:
„Rolul Bisericii în realizarea evenimentelor mari ale istoriei noastre naționale a fost unul covârșitor. Nu trebuie omis faptul că Mitropoliții Nifon și Sofronie Miclescu au fost cei care au avut o contribuție demnă de remarcat în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în ambele Principate. Apoi, nu trebuie neglijat faptul că evenimentele cu caracter laic au avut întotdeauna un impact frumos asupra celor cu caracter bisericesc și invers. Astfel, Unirea Principatelor va fi urmată de consolidarea anumitor structuri bisericești și creșterea nivelului educației teologice în Principate, dar și de dobândirea, în anul 1885, a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Principate, iar Marea Unire a fost urmată la scurtă vreme de înființarea, în anul 1925, a Patriarhiei Române”, a subliniat Preasfinția Sa.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În luna martie a anului 2026 s‑a scris o pagină nouă în istoria misiunii Bisericii Ortodoxe Române în America Latină, prin prima prezență pastorală în Paraguay, realizată cu binecuvântarea
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Mucenic Eupsihie (†362) era din Cezareea Capadociei (Asia Mică). El a trăit pe vremea domniei lui Iulian Apostatul (361‑363). Sfântul s‑a născut din părinţi credincioşi, de neam bun şi mari
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 584 „Spunea încă Părintele Vichentie (Mălău) celor ce îl întrebau, că ouăle roșii închipuiesc
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
