23 de ani sub streaşina Mănăstirii Coşuna

Pentru părintele Constantin Negoiescu, trecutul are de spus o poveste de-a dreptul fascinantă. Viaţa sa a avut de fiecare dată acelaşi numitor comun: slujirea diaconală şi cea profesorală de la catedră. A fost mai bine de 20 de ani director al Seminarului Teologic din Craiova şi i-a cunoscut pe ultimii patru mitropoliţi ai Olteniei.

Ajuns la senectute, deapănă aminitirile de altădată. Povestea sfinţiei sale începe în strana bisericii din satul natal, Gogoşu de Dolj. Acolo s-a îndrăgostit de Dumnezeu şi aşa a rămas.

"De mic am rămas orfan de tată. Mama a rămas singură şi nu s-a mai recăsătorit. Pe mine m-a dat în grija unui unchi care nu avea copii şi care era foarte înstărit. Ţin minte că mergeam des la biserică, unde am învăţat pentru prima dată să cânt. Învăţătorul meu, un muzician desăvârşit, m-a luat lângă el şi nu m-a lăsat până nu am învăţat să cânt bine. Ajunsesem să ştiu toată Liturghia pe dinafară, după ureche". Spre a înmulţi talantul, tânărul cântăreţ de la Gogoşu a fost dus de unchiul său la Craiova, pentru a se înscrie la şcoala de psaltichie care funcţiona la Mănăstirea Coşuna. A dat examen în 1947 şi a intrat primul. Aici l-a întâlnit pentru prima oară pe omul care avea să-i schimbe viaţa: "Când am dat examen la seminar, a venit şi vlădica Firmilian. Nu mai ţin minte ce am cântat, dar, după ce am terminat, vlădica s-a sculat în picioare, a venit la mine şi m-a felicitat, s-a întors apoi spre cei din comisie şi le-a spus să aibă grijă de mine pentru că sunt un viitor talent al Bisericii. Acest moment mi-a rămas la inimă toată viaţa", mărturiseşte părintele arhidiacon.

Solist în ansamblul "Nicolae Bălcescu" din Craiova

La acea vârstă, nici prin gând nu-i trecea că aici, la Coşuna, ar putea fi locul în care va preda mai târziu. Au urmat pe rând armata şi cursurile seminariale. A rămas o perioadă pedagog la seminar, dar, din cauza unor neînţelegeri cu conducerea, a fost nevoit să demisioneze. La mitropolie a mers de mai multe ori, însă a primit mereu aceleaşi răspunsuri: ba că mitropolitul este plecat, sau ocupat, sau că nu are timp să-l primească. Trebuia să înceapă viaţa, iar timpul nu stătea deloc să-l aştepte, cu toate astea inima lui a rămas tot în biserică. Datorită vocii sale deosebite, a fost cooptat de maestrul Mihail Bârcă în corul ansamblului "Nicolae Bălcescu" din Craiova: "După ce am terminat am fost numit cântăreţ la biserica Obedeanu. Aici am stat trei ani. Mergeam în acest timp şi cântam în ansamblul Bălcescu din Craiova, care era condus pe atunci de maestrul Mihail Bârcă. Împreună am participat la mai multe turnee şi concursuri din ţară şi din străinătate", mai spune părintele Negoiescu.

Colaborarea cu maestrul Nicolae Lungu

Între timp, a urmat paralel Facultatea de Litere şi Conservatorul "Cornetti" din Craiova. Din această perioadă părintele are cele mai frumoase amintiri, dar, dintre toate, una îi este cea mai dragă: reîntâlnirea cu vlădica Firmilian. Toată povestea a început, prin participarea la o preselecţie. S-a numărat printre cei aleşi, cu toate că statutul de teolog nu-l avantaja în acea perioadă. Din comisia de la Craiova făcea parte şi maestrul Nicolae Lungu, care l-a îndrăgit în mod special şi a insistat să cânte în etapa finală o piesă compusă de el, "La poale de codru verde". La Bucureşti, în etapa finală, tânărul solist a interpretat atât de bine piesa maestrului încât a ridicat toată sala în picoare: "Când eu cântam pe scenă, studenţii maestrului Lungu de la Teologie, care ştiau de mine, au început să bată din palme încât au ridicat toată sala în picioare, iar unul dintre ei a strigat mai tare: "Bine, părinte!" şi altul, care nu era teolog, care venise la pur şi simplu la concert, a întrebat şi mai tare "Păi ce, mă, e popă?", "Da, mă, e popă!", "Ia uite, mă, popa!". Când a zis aşa, toată sala s-a ridicat în picioare şi a început să aplaude. M-am oprit pentru că nu se mai auzea nimic. S-au liniştit într-un final, iar eu am terminat piesa. Am ieşit pe primul loc şi de aici încolo viaţa mea avea să se schimbe radical".

Slujirea diaconală şi profesorală

În urma acestui concert, solistul teolog s-a bucurat de un succes impresionant. S-a dorit o neaparată reorganizare a concertului şi la Craiova, iar primul dintre invitaţi a fost maestrul Nicolae Lungu: "Când am ajuns la Craiova, domnul Teodor Costin, directorul Filarmonicii, i-a sugerat domnului Rogneanu de la ansamblul "Nicolae Bălcescu" că ar fi bine să organizeze un concert şi aici. El ne-a pus la dispoziţie sala Filarmonicii. A fost invitată comisia de la Bucureşti în frunte cu maestrul Lungu, care a trecut mai întâi pe la mitropolitul Firmilian. A venit şi dumnealui la concert, însoţit de părintele Constantin Popa, care era preot în Venezuela". Deşi trecuse ceva timp de la ultima întâlnire, mitropolitul l-a recunoscut imediat pe seminaristul de altădată. "Când m-a văzut pe scenă l-a întrebat pe părintele Popa: "Nu este Negoiescu al nostru? Ce caută aici?". În pauză l-a trimis pe părintele Constantin la mine, m-a felicitat din partea lui şi mi-a trimis şi o sumă de bani pe care am refuzat-o. Eram oarecum supărat pentru că înainte de a intra în ansamblul Bălcescu am trecut de nenumărate ori pe la Mitropolie şi l-am căutat, însă de fiecare dată s-a găsit câte cineva să-mi spună ba că nu este acolo, ba că este ocupat şi aşa am renunţat să mai încerc", povesteşte părintele arhidiacon. Reîntâlnirea a fost una emoţionantă, iar răsplata pe măsură. De atunci încolo, solistul Constantin Negoiescu a devenit diaconul Constantin Negoiescu. Primise o nouă slujire, de data aceasta mult mai nobilă: diacon la catedrală şi profesor de limba română la seminar.

Testamentul mitropolitului Firmilian

În scurt timp, vlădica Firmilian a trecut la cele veşnice. În testamentul pe care l-a lăsat Înaltului Teoctist, succesorului său în scaunul chiriarhal, a fost înscris şi cucernicul diacon Negoiescu, profesorul de limba română de la Coşuna-Mofleni: "După ce vlădica a plecat la ceruri, în locul lui a venit Înaltul Teoctist. Primul lucru pe care l-a făcut când a venit la seminar a fost de a citi o gramată pe care o lăsase vlădica Firmilian înainte de a muri. A deschis-o şi a citit tare: "Eu, Firmilian, mitropolit al Olteniei, las cu limbă de moarte celui ce va veni după mine, să aibă grijă să numească în funcţia de director al Seminarului Teologic de la Coşuna pe părintele profesor Negoiescu Constantin". Nimeni nu a mai zis nimic, nimeni nu a avut curajul să conteste această decizie şi aşa am intrat într-o altă etapă a vieţii mele, 22 de ani de directorat la streaşina Mănăstirii Coşuna. Am lucrat mult acolo, dar am avut şi roade pe măsură".

În toţi aceşti ani de slujire la catedră şi la altar, părintele arhidiacon a reuşit să fie un exemplu pentru cei din jur prin propria viaţă. Despre Sfinţia Sa, foştii elevi dau mărturie că era foarte disciplinat, autoritar, însă cu dragoste faţă de toţi. Despre calităţile sale de slujitor mai vorbesc şi astăzi creştinii care trec pragul Catedralei mitropolitane "Sfântul Dumitru" din Craiova.