Sfinţii şi-au legat atât de mult destinul personal de viaţa Bisericii, încât acestea nu mai pot fi separate. Se poate spune foarte uşor că vieţile sfinţilor constituie însăşi viaţa Bisericii. Sfântul Timotei, ucenicul şi prietenul Sfântului Apostol Pavel, unul din sfinţii pomeniţi în Sfânta Scriptură, este numit în aceeaşi cinste cu Apostolii, ca evanghelizator de popoare şi model de slujitor al Bisericii. El este unul din primii episcopi ai Bisericii.
Listra, cetatea unde s-a născut Sfântul Timotei, era situată pe drumul ce lega Tarsul Ciliciei, cetatea de origine a lui Pavel, de Antiohia Pisidiei, un important oraş din Asia Mică. Listra era în regiune Lycaonia, iar locuitorii ei erau oameni foarte zeloşi. În Listra la mare cinste erau zeii păgâni Zeus şi Hermes, la ale căror temple slujeau foarte mulţi preoţi şi se aduceau jertfe neîncetat. Cetatea Listra a fost construită din temelie de împăratul roman Octavian, care a poziţionat aici o importantă garnizoană militară. În pofida acestui lucru, elementul grecesc a devenit precumpănitor, şi în vremea în care s-a născut Timotei aici se vorbeau greaca şi lycaona, o limbă care a dispărut în negura vremilor.
Pavel şi Barnaba, asemănaţi cu zeii Hermes şi Zeus
Viaţa locuitorilor din Listra era foarte mult legată de cultul păgân. Poetul roman Ovidius aminteşte de o legendă care a inspirat foarte mult purtarea lycaonienilor. Conform acestei povestiri, zeii Zeus şi Hermes au venit sub forma unor călători în cetatea Listra. Ei nu au fost găzduiţi de nimeni în oraş în afară de familia unui anume Baucius Filemon. Drept recompensă, zeii au transformat coliba în care familia acestuia trăia într-un templu din marmură şi aur, iar pe restul locuitorilor i-au pierdut în foc. Această legendă foarte adânc întipărită în mentalitatea locuitorilor din Listra i-a determinat să fie foarte primitori cu străinii şi cu călătorii, în speranţa ca nu cumva să-i supere pe zeii lor protectori, de aceea aici s-a putut stabili o foarte mare comunitate de evrei, dar şi de greci. În Listra au ajuns Sfântul Apostol Pavel împreună cu Barnaba. Aici au predicat Evanghelia mântuirii şi au vindecat la porţile cetăţii un olog. Locuitorii acestui oraş, văzând pe cei doi şi având întipărită în minte legenda cu zeii păgâni, au crezut că Pavel este Hermes şi Barnaba zeul Zeus, şi i-au purtat pe aceşti doi creştini la temple, dorind să le aducă jertfe. Cu greu Pavel şi Barnaba i-au convins că ei sunt oameni.
Timotei cunoştea bine scripturile vechi-testamentare
În acest mediu s-a născut Sfântul Timotei. Mama sa era evreică, iar tatăl său era grec. De copil a fost ţinut departe de cultul păgân şi, prin râvna mamei sale Eunike şi a bunicii evlavioase Lois, a deprins foarte bine legea iudaică. A învăţat Scripturile Vechiului Testament, a învăţat despre Dumnezeul lui Avraam şi al lui Iacov, pe care L-a iubit. Fire sobră, Timotei a stat departe de sărbătorile păgânilor care erau în oraş, el găsindu-şi de multe ori liniştea în împrejurimile stâncoase ale Listrei, unde putea medita netulburat. Întrucât era grec, a iubit şi filozofia. În multe privinţe, Timotei se asemăna cu Sfântul Apostol Pavel. Amândoi cunoşteau foarte bine legea iudaică, amândoi erau învăţaţi şi erau mânaţi de acelaşi dor de a cunoaşte cele ale lui Dumnezeu. Întâlnirea dintre Pavel şi Timotei a fost decisivă. Sfântul Apostol Pavel a predicat Evanghelia în Listra şi foarte mulţi dintre elini şi evrei au crezut şi s-au botezat. Între aceştia s-a aflat şi tânărul Timotei, care a devenit imediat unul dintre ucenicii apropiaţi ai Sfântului Pavel.
L-a urmat pe Pavel în călătoriile misionare
Sfântul Apostol Pavel îl denumeşte pe Timotei "adevărat fiu al credinţei", arătând că relaţia duhovnicească dintre cei doi îi va lega toată viaţa. Timotei a fost lângă Pavel în timpul călătoriilor misionare apostolice din Frigia, Galatia şi Misia, în oraşele Troa, Filipi şi Berea, la Atena. A fost alături de Pavel în Efes, de unde a plecat într-o misiune de evanghelizare în Macedonia. Timotei a petrecut o vreme în temniţa de la Roma, alături de Apostolul neamurilor. În timpul celei de-a doua întemniţări, Sfântul Apostol Pavel îi cere ucenicului Timotei să-i aducă felonul şi câteva pergamente, semn că încă din vremea Apostolilor erau veşminte arhiereşti. Conform tradiţiei, Timotei l-a cunoscut şi pe Sfântul Evanghelist Ioan, iar după ce Ioan a fost exilat în insula Patmos, Timotei a fost hirotonit de Pavel episcop al Efesului. Timotei s-a bucurat de mare cinste din partea lui Pavel, care îi scrie două epistole cuprinse în Noul Testament. Pavel îl sfătuieşte pe ucenicul său cum să păstorească turma cuvântătoare a credincioşilor şi face cu acest prilej şi un portret al slujitorului Bisericii. Apostolul Pavel îi spune: "Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă" (I Timotei 4, 11-16). Pavel îl sfătuieşte pe tânărul episcop în repetate rânduri să se ferească de necurăţie, de păcat şi de orice întinează sufletul. În anul 80, în oraşul Efes a avut loc o procesiune păgână foarte violentă, deoarece în timpul ei au murit oameni. Timotei i-a mustrat pe cei care au organizat nebunia şi a încercat să oprească procesiunea păgână. Episcopul Efesului a fost prins de păgânii mânioşi care l-au bătut cu toiege, l-au târât la marginea unui drum şi l-au ucis prin lovituri cu pietre. Timotei a mărturisit şi în ultimele clipe ale vieţii pământeşti dragostea pentru Biserică. A dus luptă cu păgânismul, cu minciuna şi rătăcirea şi a biruit prin jertfa vieţii lui, întărind în credinţă pe creştinii care i-au păstrat o memorie vie. Dionisie din Furna spune în "Erminia picturii bizantine" că Sfântul Timotei trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân cu barba creaţă, ţinând în mână un sul înfăşurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
