Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Ape și izvoare tămăduitoare din țara noastră

Ape și izvoare tămăduitoare din țara noastră

Un articol de: Andrei Butu - 24 Apr, 2020

În vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi prăznuiesc Izvorul Tămăduirii. Izvoarele şi fântânile au fost întotdeauna preţuite, iar atunci când la un astfel de izvor avea loc o minune, era cu mult mai cinstit. În acest mod, în conştiinţa oamenilor evlavioşi, s-a întemeiat credinţa statornică în puterea vindecătoare a apelor binecuvântate. În ţara noastră, Maica Domnului a făcut numeroase minuni la diferite izvoare, iar în jurul lor s-au ridicat biserici şi mănăstiri care au ca hram „Izvorul Tămăduirii”.

Nu departe de Capitală, la aproximativ cinci kilometri de Ploiești, în locul scăldat în liniște de la mănăstirea prahoveană Ghighiu, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, este bine cunoscut de credincioși și pelerini izvorul cu apă tămăduitoare din incinta așezământului monahal. Potrivit tradiției și mărturiilor oamenilor, cei care consumă cu cre­din­ță din apa acestui izvor se vor vindeca de boli. Izvorul urcă din adâncul pământului până la supra­față, fără să aibă nevoie de pompe sau alte intervenții tehnologice. 

Apa tămăduitoare a fost descoperită în anul 1817 de călugărul Agapie, care împreună cu patru ucenici de la Mănăstirea Cernica erau în căutarea unui loc prielnic pentru a ridica o mănăstire. Istoviți de drum, au poposit într-o poiană din Codrii Vlăsiei pentru a se odihni. Ațipind, călugărul Agapie a auzit în somn susurul unei ape, care atunci a început să izvorască din pământ, semn ce i-a adus în­credințarea că locul este binecuvântat. Izvorul care a apărut se regăseşte şi astăzi în curtea Mănăstirii Ghighiu, dovedindu-se a fi făcător de minuni, vindecând creștinii de multe boli și suferințe cu apa sa tămăduitoare. În cursul anilor, s-a ridicat deasupra izvorului un frumos agheasmatar. Tot la această mănăstire este cinstită şi Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Patriarhia Antiohiei în România, în anul 1958. Vindecările săvârșite aici de-a lungul timpului arată că binefacerile Maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii şi a pelerinilor atât prin icoana făcătoare de minuni, cât şi prin apa tămăduitoare a acestui izvor, făcând din Mănăstirea Ghighiu un loc de reculegere şi rugăciune binecuvântat.

Izvorul Sfântului Apostol Andrei de la Mănăstirea Dervent

La Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa, protejat de un paraclis pictat cu scene din viaţa Sfântului Apostol Andrei, ridicat în firescul stil al vechii arhitecturi dobrogene, curge izvorul tămăduitor cu apă binecuvântată al așeză­mântului. Este considerat cel mai vechi izvor tămăduitor din țara noastră, cu o istorie legată de pre­zența Sfântului Apostol Andrei pe pământ dobrogean. Potrivit tradi­ției, Apostolul românilor a poposit de multe ori la ape curgătoare, unde s-a odihnit și s-a refăcut după drumurile grele și obositoare. O astfel de oprire a făcut-o în locul unde avea să apară în chip minunat izvorul cu apă vindecătoare de la Mănăstirea Dervent. Însetând în drumul său de propovăduire a Evangheliei, Apostolul românilor a lovit cu toiagul o piatră din care a început să curgă apă binecuvântată. Acest loc a avut un rol deosebit în lucrarea Sfântului Andrei pe aceste meleaguri, pentru că, potrivit tra­diției locului, se spune că aici au fost botezaţi strămoşii noştri care doreau să devină creștini.

În fiecare an, la hramul Mănăstirii Dervent au participat nu numai pelerini din România, ci şi din Bulgaria şi Grecia, care au multă credinţă în puterea tămăduitoare a acestui izvor.

Izvorul tămăduitor de la Brăila

Izvorul Tămăduirii transforma, până anul acesta, oraşul Brăila în loc de pelerinaj pentru credincioşi sosiţi din toată ţara să primească agheasmă de la izvorul vindecător din oraș. În anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei Bisericii „Buna Vestire” a comunității grecești din orașul dunărean, unul dintre ctitori a avut un vis care a dus la descoperirea acestui izvor natural, cu proprietăţi vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii. A fost considerat un semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar. 

Izvorul se găseşte la o adâncime de 15 metri sub Sfântul Altar şi este vindecător doar la praznicul închinat Maicii Domnului din Săptămâna Luminată, când apa binecuvântată izvorăște şi suprafaţa apei fântânii ajunge până la 2 metri. Numai în această zi este deschisă fântâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească apa tămăduitoare, având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca. 

Alte ape tămăduitoare 

Un alt izvor despre a cărui apă se spune că este făcătoare de minuni se află la Mănăstirea Glavacioc din judeţul Argeş. Firul de apă izvorăște de sub Altarul bisericii, ieșind la suprafață la poalele dea­lului pe care este așezată mănăstirea, formând un mic lac. Prima minune s-a petrecut cu Vlad Vodă Călugărul, nepotul lui Mircea cel Bătrân, cel care a rectitorit mănăstirea distrusă în timpul invaziei otomane din anul 1462. Istoria consemnează că acesta vizita adesea mănăstirea şi chiar locuia aici câteva luni din an. Domnitorul suferea de o boală de stomac, dar, bând apă de la izvor, s-a vindecat neputinţa lui. Ca recunoştinţă, Glavaciocul a fost folosit ca reşedinţă domnească, unde noul ctitor va fi şi înmormântat în luna septembrie a anului 1495. Credincioşii și pelerinii care vin la mănăstire în căutarea unei clipe de linişte coboară şi la „sfânta fântână cu apă pururea curgătoare şi de minuni făcătoare”, așa cum dă mărturie peste veacuri vechea pisanie a locașului.

În monografia judeţului Romanaţi din anul 1923 se menţionează legenda care povesteşte că Matei Basarab s-a vindecat cu apa izvorului de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt. Într-o zi, pe când culegea flori, domnitorul s-a murdărit de pământ. A căutat o apă, s-a spălat, iar când s-a şters cu batista, a observat că bubele pe care le avea de multă vreme pe mâini şi pe care nici un medic nu reuşise să i le vindece s-au vindecat ca prin minune. S-a spălat apoi pe tot corpul şi a scăpat de o boală de piele cumplită. În urma vindecării, Matei Basarab a refăcut Mănăstirea Brâncoveni.

În ţara noastră există mult mai multe izvoare tămăduitoare în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii de creştini veneau să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite. Amintim izvorul de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și izvorul cu apă vindecătoare de la Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ, despre care se spune că alungă seceta. Aici avea loc cea mai cunoscută procesiune din zona Neamţului.

Citeşte mai multe despre:   sarbatoare  -   Izvorul Tamaduirii