Apostolul care L-a adus pe Hristos românilor

Sfântul Andrei este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi sfinţi. Acest lucru se datorează personalităţii şi activităţii sale misionare. Pentru că a adus creştinismul în ţara noastră, el este cinstit în mod deosebit de poporul român, care a făcut din ziua sa de prăznuire o sărbătoare bisericească naţională.

Apostolul care a încreştinat popoarele de la Dunăre s-a născut în Betsaida Galileia. A fost frate cu Simon-Petru şi amândoi erau pescari ca şi tatăl lor, Ioan. De altfel, cetatea Betsaida Galileii, situată pe malul Mării Ghenizaret, era locuită în mare parte de pescari, de aici şi numele localităţii, care înseamnă „casa pescarilor“. Numele sfântului este grecesc şi înseamnă „curaj“ sau „bărbăţie“. Cercetătorii presupun că Apostolul a avut şi un nume evreiesc, pe care şi

l-a schimbat o dată cu ieşirea la propovăduire. Mărturiile istorice ne arată că după o anumită perioadă, cei doi fraţi s-au mutat din Betsaida Galileii din cauza sărăciei din acea cetate. Astfel se explică faptul că ei sunt menţionaţi ca fiind locuitori ai cetăţii Capernaum.

Spre Mesia, prin Ioan Botezătorul

În acea perioadă, întregul popor iudeu aştepta venirea lui Mesia, proorocită cu sute de ani înainte. Râul Iordan devenise locul unde evreii mergeau pentru a-l vedea pe presupusul „Mesia“, dar care nu era altcineva decât Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul lui Iisus. Răspunzând chemării interioare, Andrei şi fratele său, Simon-Petru,

l-au cunoscut pe Ioan Botezătorul şi au urmat poruncii sale de a trăi în pocăinţă, aşteptând pe Mesia. Se spune că cei doi fraţi, împreună cu un alt viitor apostol, Ioan, fiul lui Zevedeu, pescar ca şi cei doi, petreceau o mare parte din timp în preajma lui Ioan Botezătorul, ascultându-i învăţătura. Viaţa aspră pe care o ducea Ioan Botezătorul, botezurile în râul Iordan, rugăciunile şi postul, toate erau urmate de tinerii pescari. De la Sfântul Ioan au aflat şi multe lucruri despre Mesia şi despre semnele venirii Sale.

„Veniţi şi veţi vedea“

Înainte de a-şi începe activitatea misionară, Mântuitorul Iisus Hristos a venit la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Aceasta se petrecea când Iisus avea 30 de ani şi devenea major, conform tradiţiei iudaice. În momentul în care a venit la Iordan, Sfântul Ioan l-a recunoscut pe Iisus şi a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“ (Ioan 1, 29). Andrei şi cu Simon-Petru erau şi ei de faţă şi au rămas uimiţi de faptul că Mesia a ieşit în lume aşa cum proorocise învăţătorul lor de la Iordan şi că a venit să se boteze. A doua zi după Botezul Domnului, Ioan Botezătorul stătea pe malul râului cu Andrei şi Ioan al lui Zevedeu, cărora le spune din nou: „Iată Mielul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 36). Cuvintele au fost un îndemn de a-I urma, de aici înainte, lui Iisus, Mesia Cel mult aşteptat. Cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorinţa de a-L cunoaşte. Simţind prezenţa lor, Iisus s-a oprit şi i-a intrebat: „Ce căutaţi?“. Răspunsul celor doi arată dorinţa de a-I deveni ucenici: „Învăţătorule, vrem să ştim unde locuieşti?“. La acestea, Iisus a răspuns: „Veniţi şi veţi vedea“, adică urmaţi-Mi şi veţi deveni ucenicii Mei. Astfel, Andrei a devenit primul chemat la ucenicie, alături de Ioan al lui Zevedeu şi Simon-Petru, care a primit de la fratele său mărturisirea că „a găsit pe Mesia“ (Ioan 1, 41).

Primul chemat la apostolate

Momentul în care L-au cunoscut pe Iisus a fost determinant pentru viaţa lui Andrei şi a fratelui său, căruia Mântuitorul i-a schimbat numele din Simon în Petru (Chifa, în limba aramaică). Au urmat zile în care nu s-au despărţit de Iisus, ascultându-i învăţătura şi intrând în rândul celor 70 sau 72 de ucenici pe care i-a avut Iisus. Cu toate acestea, cei doi pescari nu şi-au părăsit familiile şi nici ocupaţiile zilnice. Astfel se explică faptul că Mântuitorul îi cheamă pe Andrei şi Simon-Petru la apostolat în timp ce aceştia pescuiau pe Marea Galileii. „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El“, citim în Evanghelia după Matei la cap. 4, 18-20. Misiunea la care erau chemaţi cei doi era una diferită:

să-L urmeze în permanenţă, pentru a-I asculta învăţătura, pentru a o vesti apoi în întreaga lume. De aici înainte, Andrei este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa Mântuitorului: predicile Sale, minunile importante făcute de El, Cina cea de Taină, Patimile, Moartea, Învierea şi Înălţarea la Cer. Iar faptul că în listele cu cei doisprezece Apostoli, prezentate de Sfânta Scriptură, Andrei este primul, ne arată că era respectat de ceilalţi Apostoli şi că era apropiat de Iisus.

Scythia - mediu prielnic pentru predica Sfântului Andrei

După Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea primei comunităţi creştine la Ierusalim, Sfinţii Apostoli au început să predice noua învăţătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Prin tragere la sorţi, Apostolii au primit anumite teritorii unde să predice. Conform tradiţiei bisericeşti şi a mărturiilor istorice, Sfântul Apostol Andrei a primit teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciţia), dar şi teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. El a predicat şi în Asia Mică, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunăre şi Marea Neagră. Marele istoric Mircea Păcurariu, în celebra lucrare „Sfinţi daco-romani şi români“ arată că în aceste teritorii, locuite de geto-daci, „prin secolele VII-VI î.Hr. s-au aşezat colonişti greci, care au întemeiat cunoscutele cetăţi de pe ţărmul apusean al Mării Negre: Tyras (Cetatea Albă), Histria (Istria), Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia) şi altele. Mai târziu, teritoriile de pe ţărmul apusean al Mării Negre, până înspre gurile Bugului, au făcut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, î.Hr.), dar în anul 28 d.Hr., cetăţile greceşti de aici au acceptat protectoratul statului roman. În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră a fost cucerit de romani şi anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria răsăriteană de azi), iar în 297, în timpul împăratului roman Diocleţian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Sciţia Mică). Anexarea acestui teritoriu, inclusiv a cetăţilor greceşti pomenite mai sus, în cultura şi formele de viaţă greceşti şi apoi romane, a oferit condiţii prielnice pentru predica Sfântului Apostol Andrei“.

Martir pentru Hristos

După succesul pe care l-a avut în Dobrogea de astăzi, unde mulţimile au fost înflăcărate de cuvintele sale, Andrei a revenit în Tracia, Grecia şi Ahaia, lăsând ucenici pe teritoriile unde a păşit. A fost martirizat la Patras, în Grecia, lângă Corint. Tradiţia ne arată că fost răstignit pe o cruce în formă de X, păstrându-se până astăzi denumirea de „Crucea Sfântului Andrei“. O altă tradiţie arată că Andrei a fost legat de un stâlp din ordinul guvernatorului Aegeas, pentru a i se prelungi suferinţa. Nu se cunoaşte exact data martirizării, dar se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile împăratului Nero (54-68) sau chiar Diocleţian (81-96).

▲ Mărturii despre activitatea Sfântului Andrei în Dobrogea

Prezenţa şi predicarea Evangheliei Sfântului Andrei în Dobrogea de astăzi sunt dovedite de o serie de mărturii istorice şi arheologice. Pe lângă tradiţia păstrată în zona Dobrogei de atâtea secole, pe lângă toponimele şi hidronimele zonei, avem o serie de menţiuni în lucrări istorice. Mircea Păcurariu în lucrarea „Sfinţi daco-romani şi români“ prezintă aceste menţiuni. Astfel, în lucrarea „Despre apostoli“ a lui Hipolit Romanul, din secolul al III-lea, şi în „Istoria bisericească“ a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (†339/340), din secolul al IV-lea, preluată de la Origen din Alexandria (†254), se aminteşte de activitatea misionară a lui Andrei în Dobrogea. „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia...“. Şi alţi scriitori bisericeşti de mai târziu au preluat informaţiile. De pildă, călugărul Epifanie, în secolul al VIII-lea, în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei“, scria că printre popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii. În aşa-numitul „Sinaxar al Bisericii Constantinopolitane“ se preciza că acest Apostol „a predicat în Pont, Tracia şi Sciţia“. În acelaşi Sinaxar se menţionează că Sfântul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria) pe un ucenic al său cu numele Amplias (Amplie), pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în fiecare an la 31 octombrie. Se presupune că ucenicii Sfântului Andrei au întemeiat Episcopia Tomisului, cea mai veche atestată documentar.

▲ Ocrotitorul României şi al altor state

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei sa fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională. Sfântul Andrei este cinstit în mod deosebit şi în Bisericile Rusiei şi Greciei. Patriarhia Ecumenică din Constantinopol îl socoteşte chiar ca întemeietor al acestui „scaun apostolic“. Este patron al Scoţiei, pe steagul scoţian fiind reprezentată crucea Sfântului Andrei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De asemenea, este patronul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brügge, Patras etc.

▲ Sărbătoare la Galaţi şi în Dobrogea

Începând cu 28 noiembrie 2007, la Galaţi a debutat o serie de manifestări dedicate sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul Dobrogei şi al întregii ţări. Moaştele sfântului au fost scoase în procesiune din Catedrala episcopală din Galaţi şi depuse spre închinare pe un podium special amenajat, unde vor sta până în această seară. La Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi a avut loc un simpozion ştiinţific intitulat „Sfântul Ioan Gură de Aur în viaţa tânărului seminarist“ şi vernisajul expoziţiei „Credinţă şi artă“, realizată de elevii secţiei Patrimoniu din cadrul seminarului din Galaţi. La Capela „Sfântul Andrei“ de pe platforma siderurgică Arcelor Mittal s-a desfăşurat programul liturgic şi catehetic „Sfântul Andrei - ocrotitorul siderurgiştilor“, organizat pentru lucrătorii platformei siderurgice gălăţene. La Teatrul Muzical „Nae Leonard“ a avut loc un concert de muzică bisericească. Aseară, după slujba de Priveghere, la ora 19.00 a avut loc „Marşul luminii“, pelerinaj închinat Sfântului Apostol Andrei, pe traseul Catedrala episcopală-Biserica „Sf. Andrei“ a seminarului teologic din Galaţi. Astăzi, după Sfânta Liturghie, sub genericul „Ajută-ţi aproapele!“, vor avea loc mai multe acţiuni filantropice pentru persoanele aflate în dificultate din municipiul Galaţi.

Mii de pelerini la Mănăstirea „Peştera Sf. Apostol Andrei“

În această săptămână mii de pelerini din întreaga ţară îşi îndreaptă paşii spre peştera Sfântului Apostol Andrei. Aici se află o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei, dăruite, în 2003, de Mitropolia Kefaloniei, din Grecia. Arhiepiscopia Tomisului a organizat o serie de manifestări religios-culturale dedicate sărbătorii Sfântului Andrei. La Hotel Malibu, din Mamaia, a avut loc a doua ediţie a simpozionului naţional „Începuturile creştinismului românesc“, organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Constanţa. Actuala ediţie este prilejuită şi de împlinirea a 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Teotim I, arhiepiscop al Tomisului la sfârşitul secolului al III-lea. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa istoricilor bulgari Gheorghi Gheorghiev Atanasov, director al Muzeului din Silistra, şi a renumitului istoric bulgar Alexander Minchev, specialist în istoria creştinismului la Dunărea de Jos. Raclele cu moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion au fost aşezate spre închinare alături de relicvariul cu moaştele Sfântului Apostol Andrei. În această seară, la ora 18.00, la Casa de Cultură din Constanţa, va avea loc tradiţionalul concert de Sfântul Apostol Andrei. Vor fi prezente Corul „Teodoxa“, Grupul coral „Sfântul Apostol Andrei“ al Mănăstirii Dervent, Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Constanţa şi Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox de aici.

▲ „Mântuitorul ştia că Andrei va activa ulterior ca un mare misionar“

În dorinţa de a afla cât mai multe despre Sfântul Andrei şi activitatea sa misionară, am stat de vorbă cu pr. Adrian Gabor (foto), profesor la Catedra de Teologie Istorică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ din Bucureşti.

Ce ne spune Sfânta Scriptură despre Sfântul Andrei?

Sfântul Apostol Andrei provenea, ca şi fratele său, dintr-o familie elenizată, care a locuit, probabil, mult timp în Asia Mică, dar care s-a întors în Ţara Sfântă şi a locuit în Betsaida Galileii. A fost chemat la apostolat de către Mântuitorul Iisus Hristos şi este menţionat în Biblie în câteva ipostaze inedite, cum sunt cele în care, împreună cu Apostolul Filip, intermediază o întâlnire a grecilor deveniţi mozaici cu Mântuitorul Iisus Hristos, la momentul Intrării în Ierusalim sau la momentul înmulţirii pâinilor.

De ce tocmai el a fost primul chemat de Iisus la apostolat?

Iconomia divină ne depăşeşte pe noi astăzi, dar luând în consideraţie că numele său înseamnă „cel bărbătos“ Mântuitorul Hristos s-a gândit poate în mod special la el pentru că va activa ulterior ca un mare misionar. Probabil ştia că va predica în locuri precum Asia Mică şi Sciţia şi va suferi chiar moarte martirică. El a adus la Mântuitorul şi alţi apostoli, care îl vor sprijini în evanghelizarea imperiului.

A avut o activitate misionară intensă?

Aşa cum consemna iniţial Origen, în „Comentariu la Facere“, şi textul a fost preluat apoi de Eusebiu de Cezareea, în lucrarea „Istoria Bisericească“, atunci când sfinţii apostoli au participat la tragerea la sorţi pentru plecarea la misiune, lui Andrei i-a căzut, între altele, Sciţia. Este greu de presupus acum direcţia în care a mers - ocolind Marea Neagră sau direct spre Sciţia, trecând prin Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi - important este faptul că Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia locuitorilor, poate chiar strămoşilor noştri, de pe teritoriul Dobrogei de astăzi. A evanghelizat oraşele greceşti Histria, Tomis, Callatis. Alegerea s-a datorat şi faptului că era un vorbitor de limbă greacă, vorbea dialectul comun, de altfel limba în care se înţelegeau locuitorii din partea de răsărit a Imperiului roman de atunci.

Aţi studiat îndelung viaţa acestui sfânt. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest mare Apostol?

Ocupându-mă de teologia istorică după sfârşitul studiilor universitare, la cursurile de doctorat şi nu numai, am fost într-un fel impulsionat de misiunea pe care a avut-o, precum şi de moartea sa martirică. Aşa se face că, împreună cu domnul profesor academician Emilian Popescu, care a şi scris pagini numeroase despre predica Sfântului Andrei în Sciţia şi în Dobrogea, prin intermediul Frăţiei Ortodoxe, am insistat pe lângă forurile bisericeşti ca Sfântul Apostol Andrei să fie declarat ocrotitorul României. Aceasta, de altfel, s-a şi întâmplat după 1996. Pe de altă parte, ca şi alţi români, împreună cu soţia mea am dăruit numele Andrei primului nostru copil, aşezându-l, aşadar, sub patronajul apostolului întâi chemat. (Interviu realizat de Bogdan DEDU)

▲ Moaştele sfântului de la Patras

De-a lungul istoriei, moaştele Sfântului Andrei au fost mutate în mai multe locuri. Ele au fost aduse din Patras la Constantinopol, capitala Imperiului Roman de Răsărit, prin anii 356-357, cu prilejul sfinţirii Bisericii „Sfinţii Apostoli“. Mai târziu, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului ( 339-397), scria că, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, părticele din moaşte au fost oferite bisericilor din Milano, Nola şi Brescia, din Italia. În jurul anului 850, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, a răspuns rugăminţilor locuitorilor din Patras şi le-a înapoiat capul. La câţiva ani după Cruciada a patra, din 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni şi s-a creat aici o „Patriarhie latină“ în locul celei ortodoxe, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaştele Sfântului Andrei să fie duse în Italia şi aşezate în catedrala din Amalfi. În aprilie 1462, în timpul papei Pius II, capul său a fost aşezat într-o biserică din Roma. De aici, pe baza unei hotărâri a Vaticanului, pe 30 noiembrie 1976, papa Paul al VI-lea a dăruit capul Sfântului Andrei bisericii din Patras. Capul Sfântului Andrei a fost adus şi în România, în 1996, la Iaşi, de unde au fost duse la Galaţi. Părticele din moaştele Sfântului Andrei se află în catedralele din Galaţi şi Constanţa.