Sfântul Matia, al cărui nume înseamnă "dar al lui Iahweh", a fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Domnului Hristos şi apoi ales în rândul celor 12 Apostoli pentru a prelua apostolia din care a căzut Iuda Iscarioteanul. După istoricul Nichifor, Matia ar fi predicat în Iudeea şi apoi în Etiopia, iar potrivit unei altei tradiţii, a predicat şi în Macedonia.
Sfântul Apostol Matia era din seminţia lui Iuda. Din copilărie a învăţat în Ierusalim scripturile şi înţelegerea Legii sub povăţuirea Sfântului Simeon, primitorul de Dumnezeu. "Plin fiind de dumnezeiasca râvnă după Dumnezeu Atotţiitorul", Matia, auzind propovăduirea şi învăţătura lui Hristos şi văzând minunile Sale, "s-a rănit cu dragoste spre Dânsul şi, defăimând cele lumeşti, i-a urmat Lui cu ceilalţi ucenici şi cu poporul s-a îndulcit de vederea feţei şi de cuvintele cele prea dulci ale lui Dumnezeu cel întrupat (Slava de la Stihoavnă). Iar Domnul, Care cearcă inimile şi rărunchii, a văzut râvna şi ştiinţa cea curată, l-a ales pe el să fie ucenic.
Apoi, după pătimirea cea de bunăvoie, după Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Petru, cel mai mare dintre apostoli, fiind în mijlocul bisericii, a ţinut un cuvânt despre plinirea locului lui Iuda "celui nelegiuit, care prin însăşi alegerea minţii sale s-a rupt, ticălosul, din ceata cea dumnezeiască a celor doisprezece Sfinţi Apostoli" (Canonul Sfântului). Potrivit cărţii Faptelor Apostolilor, trebuia ca soborul celor 12 Apostoli, mai întâi aleşi ai Domnului, să rămână neschimbat, iar în locul lui Iuda Iscarioteanul trebuia să fie ales un alt apostol din "aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui" (Fapte 1, 21-25). Apoi, trăgând la sorţi, Matia a fost cel ales şi numărat între cei 12 Apostoli, iar alegerea a fost întărită prin trimiterea Sfântului Duh în limbi de foc, Care a şezut şi pe Sfântul Matia, precum a stat şi pe ceilalţi Sfinţi Apostoli. Numai acestor 12 Apostoli, cărora li s-a alăturat, după convertirea lui, şi Saul, prigonitorul Bisericii lui Hristos, devenit Pavel, Apostolul Neamurilor, aveau puterea de a întemeia şi organiza biserici şi comunităţi pretutindenea, "hirotonindu-le diaconii, preoţii şi episcopii" (Fapte 6, 6). Şi tot numai Sfinţii Apostoli, ca cei ce aveau plenitudinea harului şi a harismelor, aveau dreptul şi puterea de a da Duhul Sfânt celor botezaţi. De aceea, preoţia este de succesiune apostolică, fiindcă prin Sfinţii Apostoli s-a transmis episcopilor, harul de la Hristos. După primirea Sfântului Duh, apostolii au primit sorţii în care parte să meargă să propovăduiască Evanghelia lui Hristos, iar Sfântului Matia, potrivit tradiţiei relatate de istoricul Nichifor (Ist Bis. 2, 40), i-a căzut sorţul să meargă în Iudeea, ca acolo să propovăduiască pe Hristos Dumnezeu. Şi s-a ostenit într-însa, cercetând cetăţile şi satele şi binevestind mântuirea lumii "luminând pe toţi şi povăţuindu-i la cunoştinţa cea dumnezeiască şi făcând vase ale Luminii pe cei ce mai înainte dormeau în noaptea deşertăciunii şi în întunericul necredinţei".
Vestirea lui Hristos în Etiopia
Dar nu numai în Iudeea a purtat numele lui Hristos, ci şi între neamuri, pentru că se povesteşte despre dânsul, că şi în Colihida, Etiopia, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu, unde a suferit multe chinuri, fiind târât, bătut, spânzurat la chinuire, strujit cu fiare pe coaste şi ars cu foc pe dedesubt; dar, întărindu-l pe el Hristos, toate chinurile acelea le-a primit cu bucurie şi le-a răbdat vitejeşte.
După o altă tradiţie, Sfântul Apostol Matia s-a ostenit şi în Macedonia cu buna vestire a lui Hristos, unde păgânii elini l-au prins şi, vrând să ispitească puterea credinţei propovăduite de dânsul, i-au dat să bea o băutură otrăvitoare care provoca orbirea. Dar Sfântul Apostol a băut otrava aceea în numele lui Hristos şi a rămas nevătămat, încă, şi pe cei orbiţi de acea otravă, mai mult de 250 de oameni, punându-şi mâinile pe dânşii şi chemând numele lui Hristos, i-a tămăduit. Acest lucru nesuferind diavolul să-l vadă, s-a arătat necredincioşilor în chip de copil mic, poruncindu-le să-l ucidă pe Matia. Dar când aceia voiau să-l prindă pe apostol, el umbla prin mijlocul lor nevăzut de dânşii, şi, căutându-l ei trei zile, nu l-au găsit. Apoi, sfântul, arătându-se lor de bunăvoie, s-a dat în mâinile lor, iar ei, legându-l, l-au închis în temniţă, unde, arătându-i-se diavolul cu mânie, scrâşnea din dinţi asupra lui. Dar, în noaptea următoare, Domnul stând înaintea lui în lumina mare, l-a întărit pe el şi, dezlegându-l din legături, a deschis uşile temniţei şi l-a lăsat liber. Deci, făcându-se ziuă, Sfântul Matia iarăşi s-a arătat în mijlocul poporului şi propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală. Iar, când cei care erau împietriţi cu inimile şi nu credeau cuvintelor lui şi voiau să-l ucidă, îndată deschizându-se pământul, i-a înghiţit, iar cei rămaşi, temându-se, s-au întors la Hristos şi s-au botezat.
După aceasta, Apostolul lui Hristos s-a întors iarăşi în Iudeea, la sorţul său şi, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, pe mulţi din fiii lui Israel îi întorcea la Hristos Domnul, încredinţându-i pe ei prin semne şi minuni, pentru că pe cei orbi îi lumina, pe cei leproşi îi curăţa, pe diavolii din oameni îi izgonea cu numele lui Hristos, şchiopilor le dădea umblare, surzilor, auzire, şi pe cei ce mureau îi întorcea la viaţă.
Moartea martirică a Sfântului Apostol Matia
Din cauza minunilor săvârşite, printre iudei, în numele lui Hristos, pe la anul 63, Sfântul Matia a fost osândit la uciderea cu pietre de sinedriul iudaic, condus de arhiereul Anania, acelaşi arhiereu care a dat sentinţa ca Sfântul Apostol Iacov să fie aruncat de pe aripa Templului. În timp ce nelegiuiţii îl loveau, Sfântul Apostol Matia şi-a ridicat mâinile spre cer şi şi-a dat sufletul său, precum a suferit şi primul mucenic al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ştefan. Pentru ca această judecată şi ucidere nedreaptă să nu fie descoperită de administraţia romană, aflată atunci la putere, iudeii i-au tăiat capul Sfântului cu o secure, deoarece prin această moarte erau ucişi cei care se împotriveau cezarului, astfel încât moartea Sfântului Matia să fie ca o respectare a legii romane şi nu ca o nelegiuire a iudeilor. Tăierea capului cu securea explică de ce Sfântul Apostol Matia este considerat patronul măcelarilor şi al dulgherilor. Sfântul Apostol Matia, nevoindu-se cu nevoinţa bună, şi-a sfârşit alergarea sa, iar credincioşii au luat trupul sfântului şi l-au îngropat cu cinste, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos.
"Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli". (Faptele Apostolilor 1, 23-26)
